Dupa ce ne-am intors din Lisabona o prietena portugheza ne-a intrebat "And how did Lisbon treat you?".
Dintr-un motiv sau altul mi-a placut la nebunie exprimarea ei. (Thousands of hugs, Marta ! :) )
Tot la fel de mult cum mi-a placut si Lisabona care s-a purtat exceptional de bine cu noi. Vreme buna, oameni draguti si sociabili, probleme deloc, mancare si bautura pe saturate. Lisabona s-a purtat cu noi ca si cum am fi fost niste musafiri dragi primiti cu bratele deschise. Iar noi ne-am aruncat in bratele ei cu tot avantul.
De cealalta parte a baricadei se afla Italia care se poarta cu mine de parca as fi un musafir nepoftit de care nu stie cum sa scape mai repede. Si zau ca sunt respectoasa cu gazda. Si incerc si tot incerc sa ii fiu pe plac si sa o imbunez. Dar degeaba. Italia pur si simplu ma uraste. (Exceptie e Lennie. Thousands of hugs Lennie :) ).
Nu e prima data cand imi plang pe aici nemultumirile si nervii. Pentru ca este extrem de frustrant. Super super frustrant. Ii inteleg perfect pe cei ce iubesc tara asta. Istorie uimitoare, mancare buna, peisaje de vis, vreme buna, coasta cat cuprinde etc etc etc. Ca sa nu-ti placa? Are toate ingredientele sa te vrajeasca. Daca vrea. Si uite pe mine nu vrea si basta. Mai ca nu ma serveste cu un sut in fund de la granita. Daca nu e un hotel oribil, e un restaurant cu probleme. Daca nu e restaurantul, e pierdutul bagajelor. Daca nu sunt bagajele, e o pacaleala de zile mari. Daca nu e pacaleala, e obligativitatea botnitei pentru Rex. Daca nu e nici asta atunci macar ceva probleme medicale sa fie.
Nu intotdeauna e ceva generat direct de Italia. A nuuu. Din cand in cand ne mai paleste si cu chestii de pur ghinion. Sau medicale. Pai ar fi prea plictisitor altfel. Ceva super nasol trebuie sa se intample ca sa imi arate cam cat de "bine primita" sunt.
Orice numai sa ne incheiem odata vacanta pe taramuri italiene.
In concluzie - Italia ma uraste. Meet my Nemesis!
Daca nu suntem prieteni pe Facebook si/sau in viata reala probabil va intrebati ce imi veni. Ei bine Italia s-a suparat iar pe mine ca o vizitez si a reusit sa scape de musafirul nepoftit intr-un timp record - o noapte. Atat am rezistat pe teritoriul ei.
Dupa cum am povestit, planul de vara era o foarte scurta vacanta (doar o saptamana) in care sa facem Turul Mont Blanc-ului. Vroiam sa in facem in sens clasic cu plecare din Les Houches (Franta), apoi Italia, apoi Elvetia si inapoi in Les Houches. Cu dormit la cort si fara sa trisam luand telecabine.
Motivul pentru care am ales sa dormim la cort era faptul ca pentru cateva etape nu am gasit cazare la care sa ne accepte cu cainele. Unde? Ati ghicit...Italia. Desi ca sa fiu sincera si in Elvetia erau vreo doua. Si asta nu e toata povestea pentru ca daca Elvetia este rezolvata mergand cu cortul ca ai campinguri peste tot, in Italia nu e deloc asa. De ce ar fi? Nu numai ca la unele cabane nu ne primeau cu Rex dar in portiunea italiana a traseului pentru aproape trei etape (adica vreo 36 de km) nu exista nici un camping. Si nu numai ca nu exista camping dar nici nu poti sa campezi "bivouac" ("wild"). Iar cei de la cabane nu iti dau voie sa campezi langa ei. Cum ziceam- cam asa se poarta Italia cu mine.
Dar ne-am gandit ca ne descurcam noi cumva la fata locului. Ca poate gasim totusi cazare. Sau poate reusim sa facem cei 36 de km intr-o singura zi. Sau poate pur si simplu sarim o portiune daca chiar nu merge cu cortul deloc.
Dar nici o problema ca nu a fost nevoie sa ne facem astfel de probleme pentru ca odata ajunsi in Courmayeur (prima zi in in Italia) a trebuit sa ne oprim definitiv din traseu.
Mergeam deja de trei zile si facusem patru etape (am facut 3 etape in doua zile ca am mers nitel mai repede).
In Courmayeur (desi e ditamai orasul) nu ai camping.
De ce ai avea camping intr-o statiune de munte?
Dar nici o problema ca ai magazine Gucci si alte prostii.
Cel mai apropiat camping e la 10 km in afara orasului. Asa ca am mers la un hotel. Am facut dus. De doua ori :) Si apoi am plecat la cumparaturi sa facem provizii pentru zilele ce vor urma si care se anuntau dificile cu camparea. Rex parea atat de obosit incat am facut ceva ce nu facem niciodata - l-am lasat in camera de hotel sa doarma. Dupa cumparaturi, o bere si o pizza ne-am intors la hotel unde l-am gasit pe Rex in fix acelasi loc. Nici nu s-a ridicat cand am intrat in camera. Ceea ce este foarte ciudat pentru el. In mod normal nici la toaleta nu poti sa mergi fara sa verifice el unde te-ai dus si cat ai stat.
Cipri a zis ca lui i se pare ca Rex nu se simpte bine dar eu l-am expediat repede ca probabil e obosit. Ba chiar am facut si misto de el ca e atat de lipsit de vlaga.
A doua zi la 6 dimineata ne-am trezit si ne-am apucat de imbracat sa plecam la drum. Rex in continuare nu datea semne sa se ridice. Deja nu mai era ceva explicabil. Asta nu era Rex.
Am incercat sa il facem sa se miste si cu greu s-a ridicat si abia a facut cativa pasi. Schiopata groaznic de un picior din spate. Nu era bine. Nu era bine deloc. Si da-i cu panica ca doar sunt fata lu' mama.
L-am luat in brate si l-am dus afara sa se plimbe nitel si sa isi faca nevoie si in acelasi timp sa ne gandim si noi ce facem. Era evident ca nu puteam pleca nicaieri. L-am dus in camera si am plecat la 06.30 sa cautam un veterinar. Pe care nu l-am gasit (aveam mai multe sanse sa gasim o geanta LV decat un veterinar) dar am gasit o carte de vizita si cei de la receptie au sunat sa vina un veterinar la hotel la noi. Pana la 10.00 cand a venit veterinarul mi-am facut la ganduri negre de mi-a ajuns pentru o viata. Daca e soldul? Daca e vreun ligament? Daca ramane schiop pentru toata viata? Ce naiba a fost in capul nostru sa il luam cu noi?
Chestia e ca Rex nu a schiopatat nici un moment pe traseu. Absolut deloc. Dimpotriva a alergat de nebun in fiecare minut. Cand in apa. Cand pe poteca. Cand la deal. Cand la vale. Tot timpul sa mearga el sa vada ce mai e pe acolo. Sa verifice el. Cipri il poreclise Lamborgini ca era ca o masina de curse. Si cum el e blond de aici marca.
Problema a aparut naptea cand s-a culcat.
Cipri care e semnificativ mai cu capul pe umeri imi zicea ca e probabil un muschi. Ca altfel vedeam ceva pe traseu. Dar eu (my middle name is drama queen) deja imi plangeam mortii si ranitii. Patru ore am avut timp sa iau toate epidemiile si bolile la rand. Noroc ca nu stiu prea multe.
Intr-un final vine veterinarul si se apuca de examinat. Concluzia: un muschi inflamat. Ne-a dat o reteta pentru un anti-inflamator si ne-a zis sa facem pauza o zi si sa incepem a doua zi iar hikingul.
Probabil multi ar fi facut asta. Nu si noi. E adevarat ca Rex e un plangacios si nu e caine tipic cu rezistenta mare la durere, dar nu as putea sa ma uit la el cand sufera. Chiar si daca sufera din orice nimic. Unii dintre voi stiti poveste cu zgarietura de la gat cand plangea toata ziua si toata nooaptea de l-am dus la veterinar de cinci ori pana mi-a zis veterinarul ca nu are nimic in afara de faptul ca e un plangacios si sa nu ma mai duc ca ma duc degeaba.
Dar daca dupa o zi de mers avea iar aceeasi problema? Si atunci nu am mai fi fost in oras ci in varf de munte. Abia dupa trei zile eram iar la civilizatie. Are 30 de kg. Nu e ca si cum il poti duce usor in brate. Sau si mai rau - daca ii generam ceva permanent pentru ca ne-am ambitionat prosteste sa continuam?
Sanatatea lui este responsabilitatea mea. Atata timp cat eu decid ce trebuie sa faca atunci trebuie sa decid cu capul pe umeri. Nu pot sa imi asum riscurile pentru ceva ce nu e viata sau corpul meu.
Muntele tot acolo ramane. Putem oricand sa mergem inapoi. El e mult mai important decat orice ambitie de doi bani. Asa ca am luat autobuzul din Courmayeur spre Chamonix si ne-am incheiat vacanta in doar 3 zile in loc de 8.
Privind in urma cred ca am avut si noi vina noastra. L-am lasat pe Rex liber de fiecare data cand era legal sa fie liber. Iar el alerga efectiv de nebun peste tot. Daca ar fi mers in lesa ar fi fost extrem de usor pentru el. Viteza mica. Distanta mica. In schimb el urca ditamai pantele pe de-a dreptul doar asa de distractie. Fugea prin toate paraiele. Se datea de-a dura pe zapada. Efectiv un nebun la patrat. Ca apoi sa se defecteze in mijloc de drum. Dar asta e. Cel putin s-a distrat. Si nu stiu exact ce as face data viitoare. Probabil ca tot l-as lasa macar nitel liber. Mea culpa.
In concluzie ( in afara de faptul ca Italia ma uraste :) ) daca vreti un week end lung de hiking stati pe faza ca o sa povestesc in curand despre cele trei zile:
1. Les Houche - Les Contamines
2. Les Contamine - Refuge Les Mottets
3. Les Mottets - Courmayeur
Sunt autobuze de cateva ori pe zi intre Chamonix si Courmayeur. Si la fel intre Chamonix si Les Houches. Deci perfect realizabil traseul daca aveti un week end mai lung.
 |
| Cand e bine e evident |
 |
| Si cand e rau la fel de evident |
No comments:
Post a Comment