100 de ani de la batalia de la Passchendaele

 "I died in Hell. They called it Passchendaele"

(Poetul Siegfried Sassoon)

31 Iulie 1917

Ora 03.50

Armata britanica incepe ofensiva pentru capturarea satului Passchendaele - era ceea ce se va numi mai tarziu a treia batalie de la Ieper (Ypres in franceza).

100 de zile de cosmar mai tarziu, jumatate de milion de morti si sate rase complet de pe fata pamantalui din cauza unul bombardament crancen (un milion de bombe a cazut pe Passchendael in cele 3 luni)  au rezultat in mutarea liniei frontului cu 8 kilometri.

Atat.

8 kilometri.

35 de soldati aliati au murit pentru fiecare metru de pamant castigat.

In urma a ramas un peisaj dezolant si scos parca dintr-un cosmar:

Desi planul Aliatilor era sa ajunga pana la porturile de la Zeebrugge si Oostende, in 1917 odata cu cucerirea maldarului de caramida numit pe vremuri Passchendaele s-a decretat ca au castigat batalia si s-au oprit. Avea sa mai dureze ceva pana au reusit cu adevarat sa invinga. 

Frontul din Flandra fusese intotdeauna controversat dar a treia batalie de la Ieper a dus totul la extrem. Zadarnicia bataliilor si tactica extrem de proasta care a condamnat la moarte sute de mii de oameni au zdunginat din temelii ideile despre cum se poarta un razboi.

Nu e de mirare ca Passchendaele a un devenit simbol. Un simbol pentru ce inseamna violenta extrema si de multe ori zadarnica din timp de razboi. Chiar si pentru noi, observatori de la decenii distanta, povestile si fotografiile de atunci iti lasa un gol in stomac.

Cum o fi sa traiesti in transee aflate doar la cativa metri de inamic? Cum o fi sa poti sa te uiti in ochii celui pe care ar trebui sa il ucizi? Cum o fi sa stii ca poti fi chiar tu ucis de cel care ti-a dat un cadoul la Craciun cand ati hotarat sa puneti "pauza" la razboi?

In ziua de astazi este extrem de greu sa mai vezi urmele razboiului printre campurile foarte verzi si orasele renovate perfect. Dar pentru cel ce stie ce sa caute zona Ieper este ca o Mecca pentru pasionatul de istorie. Sunt atat de multe locuri de vazut incat macar pentru o zi poate ca ar trebui sa luati o pauza de la vizitat celebrul triunghi Bruxel-Brugge-Antwerp.

Muzeul Memorial Passchendaele este unul dintre muzeele mele istorice preferate. Este atat de bine gandit incat nu ai cum sa nu inveti ceva din el si nu ai cum sa te plictisesti. Tema centrala este evident batalia de la Passchendaele dar odata cu povestea bataliei din Flandra se discuta mult despre evolutia tehnicilor de razboi. Primul razboi mondial a facut trecerea de la lupta corp la corp cu baioneta si sabia la o lupta bazata pe  artileria grea, armele chimice, bombardamentul aerian etc. Ar fi clar un muzeu pe care ar trebui sa il viziteze si anumiti demnitari din administratia Trump care debitau niste prostii mari cat casa despre armele chimice.

Tot parte din muzeu este si reconstructia unui "dugout" - transee subterane  si o serie de transee normale care exemplifica diferentele dintre nemti si aliati dar si diferitele perioade. Din 1914 cand au avut loc primele batalii din zona Ieper si pana in 1918 cand s-a ajuns la un final, atat aliatii cat si nemtii au construit de zor fortificatii de tot felul in lungul liniei frontului. Ani de zile in care linia s-a mutat nitel mai spre unii sau spre altii dar fara modificari majore. Asa ca si constructiile in care militarii trebuiau sa petreaca toamne ploioase si ierni geroase, au devenit extrem de complexe. In plus nemtii se asteptau la o ofensiva agresiva din partea aliatilor asa ca au investit enorm in fortificatii si suprafete mari minate. Daca o sa luati un tur al campurilor de batalie din zona Ieper o sa ajungeti sa vedeti tot felul de transee reconstruite unde se vede cat de departe erau unii fata de altii.

Un alt muzeu extrem de interesant este In Flanders Fields Museum. De data asta insa este o cu totul alta perspectiva. Daca la muzeul din Passchendaele este o abordare din punct de vedere al tehnicii militare la "In Flanders Field" este o abordare "afectiva". Atunci cand intri in muzeu primesti numele unei persoane reale implicate in bataliile de la Ieper. Poate fi un soldat sau poate fi doar cineva care locuia in zona. Si pe masura ce vizitezi muzeul ii descoperi povestea. Persoana respectiva iti povesteste cum a trait el experienta razboiului. Dupa aceeasi idee este  prezentata si restul informatiei. In loc sa ai o eticheta sub un exponat, ai un filmulet cu un actor jucand rolul unui participant la batalie sau chiar un veteran care iti explica respectiva notiune sau respectivul eveniment.  Este ceva ce iti ramane in minte. Si este o idee care mi se pare extrem de eficienta. Am vazut-o si la muzeul din Bastogne si  si atunci mi-a placut la fel de mult. Pentru ca te face sa vezi latura umana. Degeaba iti pun eu pe o hartie cifrele cu victime, obuze, gloante etc. E cu totul alt efect cand ai un filmulet cu o persoana care "isi spune poveste". 

Ceva ce nu am facut inca dar este extrem de sus in lista mea cu dorinte sunt tururile facute cu ghid in care vizitezi campurile de batalie. Am inteles ca sunt foarte bine facute si ca in momentul in care vezi cat de apropiate erau transeele, te cam alegi cu un nod in gat.

Si nodul ala in gat este ceea ce ar trebui sa genereze orice vizita intr-un astfel de loc. Pentru ca razboiul, cu toata grozavia lui, ar trebui sa ne fie reamintite cat de des se poate. Rolul istoriei este sa invatam o lectie din ea. Odata pentru totdeauna.

PS: Stiti de ce simbolul Primului Razboi Mondial este o floare rosie de mac?

Raspuns:

In Flanders fields
 
In Flanders fields the poppies blow
Between the crosses, row on row,
That mark our place; and in the sky
The larks, still bravely singing, fly
Scarce heard amid the guns below.
We are the Dead. Short days ago
We lived, felt dawn, saw sunset glow,
Loved, and were loved, and now we lie
In Flanders fields.
Take up our quarrel with the foe:
To you from failing hands we throw
The torch; be yours to hold it high.
If ye break faith with us who die
We shall not sleep, though poppies grow
In Flanders fields.

By Major John McCrae – 1915 - Boezinge