Citeam
articolul asta despre scaderea numarului de turisti care viziteaza Marea
Bariera de Corali si m-am gandit ca poate nu ar strica sa incep povestile din
Australia cu concluzia.
Asa ca
iaca: parerea mea despre intalnirea cu Marea Bariera.
Singurul lucru
care a pus Australia pe lista noastra de calatorii a fost: Marea Bariera. Atat
si nimic mai mult. Australia nu parea genul nostru de destinatie si acum ca am
vizitat o mica parte din ea am ramas exact la aceeasi parere. Nu e pentru noi.
Si daca inainte de vizita ma gandeam ca poate vom reveni candva pentru alte
locuri de pe continent acum stiu clar ca asta nu se va intampla.
Dar Marea
Bariera este totusi Marea Bariera si australienii sunt la fel ca americanii
cand vine vorba de publicitate deci Marea Bariera este portretizata si ca
rezultat perceputa de multi ca apogeul a ceea ce inseamna scufundari sau
snorkeling.
Nu cred ca
exista om pasionat de scufundari care sa nu isi doreasca sa ajunga macar o data
in viata acolo. Si printre ei, hop si noi.
Marea Bariera
era sus de tot in “Bucket list” asa ca am zis ca trebuie sa rezolvam “problema”
mai ales ca stirile care vin de la celalalt capat al Pamantului nu sunt tocmai
imbucuratoare. Marea Bariera este intr-o stare proasta si se deterioreaza pe zi
ce trece asa ca daca vrei sa o vezi cam trebuie sa te grabesti.
Nu suntem
scufundatori profesionisti dar suntem la un anumit nivel la care nu mai ne
multumim cu mers pentru o scufundare la 8 metri aproape de tarm. Sau cu atat
mai putin nu ne multumim cu mers la snorkeling ca sa vedem doi pestisori si un
coral.
Excursiile
de o zi la Marea Bariera te duc aproape de tarm asa ca trebuie sa te multumesti
cu ce e de vazut la distante mici de Cairns (de exemplu). La asta se adauga
faptul ca sunt multi scufundatori pe aceeasi barca si mai adaugi si multi
care merg la snorkeling. Iar cum mie nu imi place inghesuiala nicaieri si cu
atat mai putin sub apa, era clar ca o astfel de excursie nu era ceva pentru
noi.
Noi ne
doream ceva care sa ne duca mai departe de tarm. Departe de unde ajung
miile de turisti in excursiile de o zi. Intr-un loc mai ofertant. Mai putin poluat. Mai putin “bleached”. Mai
putin distrus de turismul masiv. Iar asta insemna un singur lucru: mers cu un “liveaboard”. O barca pe care
petreci cateva nopti si care este special pentru scufundatori adica toata ziua
este construita pe principiul : “Eat. Sleep. Dive. Repeat”.
Dar si in
cazul asta erau doua variante: o gramada de barci care merg in “Milln Reef,
Thetford Reef, Flynn Reef, Pellowe Reef” si doar doua barci care merg in
“Ribbon Reef” sau si mai departe in “Coral See-Osprey Reef”. Milln Reef, Thetford Reef, Flynn Reef,
Pellowe Reef sunt foarte aproape de Cairns. Ca sa ajungi insa pana pe Lizard
Island faci 250 de km. Iar asta se vede foarte clar in preturi. Daca
pentru cele de aproape platesti in jur de 500 de euro de persoana pentru 3
nopti. Pentru barcile care ajung in Ribbon reef platesti 1500 de euro de
persoana pentru aceleasi trei nopti.