Omul sfinteste locul la Wheelhouse Trachila Mani!

 2020...

Cine si-ar fi inchipuit un asa an?

In nici un caz eu.

Daca mi-ar fi spus la inceputul anului ca nu numai ca nu voi iesi de pe continent dar nici macar in afara granitelor nu o sa pun piciorul prea des, i-as fi spus ca delireaza.

De 16 ani de cand am iesit prima data din tara, am vizitat cat mai multe locuri cu putinta. Nu era luna in care sa nu mergem macar in cate un city trip prin alte tari. Si nu era an in care sa nu avem macar doua vacante de cate 3 saptamani pe un alt continent. Am ajuns pe toate cele sapte continente si am vizitat 65 de tari pana acum si nimic nu preconiza ca deodata vom pune frana la toate planurile.

Cand ne-a lovit Corona si am vazut care este impactul asupra societatii si care sunt riscurile, am decis ca vom limita la maxim orice deplasare si ca nu vom calatori cu avionul. Singurele iesiri in afara tarii au fost in vara pentru doua sederi de cate o saptamana in Elvetia unde am mers cu caravana si am mers doar pe munte tinand la minim interactia cu altii oameni. Singura exceptie planuita era o iesire de 5 zile in Grecia la sfarsitul lui septembrie. 

Nu am fi organizat nimic daca era doar interes turistic. Insa Cipri avea un loc la startul unei cursei de alergare pentru care se pregateste de ani de zile.

Spartathlon este o cursa anuala in care trebuie sa alergi in maxim 36 de ore distanta de 247 de km dintre Athena si Sparta. Si pentru ca este o cursa destul de extrema si ca distanta si ca limita de timp, nu este chiar atat de usor sa prinzi un loc la start. 

In primul rand trebuie sa faci o macar o cursa de calificare pe o distanta comparabila.  

Va aduceti aminte ca anul trecut am povestit cum a alergat Cipri UltraBalatonul  si eu am mers cu bicicleta pe langa el pentru aproape intreaga distanta de 221 de km? Ati ghicit. Asta a fost cursa lui de calificare.

Si cu o cursa de calificare in buzunar te poti inscrie la o loterie. Sunt doar in jur de 300 de locuri la Sparthatlon impartite pe nationalitati. Romania are doar un singur loc garantat. Asa ca nu este nici o surpriza ca dupa ce a reusit sa prinda un loc la loterie, nimic nu il putea convinge pe Cipri sa renunte la el. Mai ales ca tot anul organizatorii au sustinut sus si tare ca in mod sigur cursa se tine si el a pus sute de ore de antrenament ca pregatire pentru ea.

Nu cred ca sunt prea multi oameni care stiu ce inseamna sa te antrenezi pentru o cursa de 247 de km. Saptamana dupa saptamana cu sute de kilometrii de alergat. Prin vara Cipri alerga deja  peste 200 de km pe saptamana si cea mai usoara zi era cand avea 20 de km dimineata si 20 de km seara. De la inceputul anului si pana in septembrie, Cipri alergase 4000 de km. 

Cand faci asa ceva in mod sigur iti asumi si statul in carantina, si testarile si chiar si posibilitatea ca te vei imbolnavi de Corona. 

Am avut numeroase discutii inainte de cursa si concluzia a fost mereu aceeasi: mergem orice ar fi. Am cumparat biletele de avion. Am inchiriat masina. Am rezervat cazarile. Totul era pregatit.

Ca apoi cu doar doua saptamani inainte sa fim anuntati ca de faptul cursa a fost anulata.

Primul impuls a fost sa spunem ca nu mai mergem nicaieri. Pierdem banii de la biletele de avion si cu asta basta. 

Apoi dupa ceva timp de gandire am hotarat ca daca fratele meu vine totusi in Grecia atunci mergem si noi. Fratele meu trebuia sa vina la cursa ca sa fie al doilea om de ajutor pt Cipri. Noi doi trebuia sa mergem de la un check point la altul si sa il ajutam cu mancare, haine de schimb si ce mai avea nevoie. El zbura din Romania spre Grecia iar noi din Belgia.

Cum nu il mai vazusem din ianuarie cand am fost pentru ultima data in Romania, am zis ca macar atata lucru bun sa iasa din toata dezamagirea cu Grecia.

Numai ca de data asta trebuia sa ne schimbam planurile de sedere. Pentru cursa planul era sa stam in Athena pana se da startul, apoi o noapte cu masina pe drum si la sfarsit iar in Athena.

Cum asta nu mai avea nici un sens, am anulat rezervarile din Athena si am inceput sa ne uitam de o cazare undeva fix pe malul marii. Am deschis harta de pe booking.com si am luat la analizat cam ce cazari gasesc in Peloponnese asezat chiar pe plaja. Sa iesi din casa si sa pici in apa. Asta era criteriul meu. Can am dat de pozele de la Wheelhouse Trachila Mani era de parca cineva a luat dorinta mea si a transpus-o in realitate. Am trimis linkul lui Cipri, fratelui meu si prietenei lui si in cateva minute deja toata lumea rspunsese ca trebuie sa facem rezervare cat mai repede ca este o locatie perfecta.

Casa este intr-adevar foarte frumoasa si cobori din casa direct in mare, dar ce m-a impresionat cel mai mult a fost interactiunea cu Kostas (proprietarul). 

Inca de dinainte sa ajungem acolo mi-a placut ca de fiecare data a raspuns promt si foarte politicos cu cu cat mai multe informatii. Mai mult, ce m-a impresionat cel mai mult a fost ca ne-a trimis mailul de la sfarsitul textului, in care ne explica ca o sa ne lase tot ce avem nevoie pentu micul dejun de a doua zi (desi cazarea nu e cu mic dejun) pentru ca il intrebasem daca e OK ca ajungem la miezul noptii pentru ca venim direct de la aeroport. Stia deci ca nu avem timp sa facem cumparaturi asa ca s-a ocupat el de tot.

Eu am crezut ca o sa ne lase cheia undeva si o sa ne vedem cu el a doua zi. Dar ne-a asteptata pana la 2 noaptea cand intr-un final am ajuns noi la el, ne-a aratat casa, ne-a explicat tot ce era de explicat si apoi ne-a lasat cu o sticla de vin sa ne bucuram de briza marii. 

Desi locuia la parterul casei (etajul era de inchiriat) nu ne-a deranjat niciodata cu nimic dar era intotdeauna la dispozitia noastra daca aveam nevoie de vreo recomandare sau vreun sfat.

In ultima seara de stat in Trachila, ne-am intersectat din intamplare la singurul restaurant din sat si nu mare ne-a fost uimirea sa descoperim ca din nota de plata disparuse alcoolul pentru ca era din partea lui Kostas. 10 euro nu e un capat de lume nici pentru el si nici nu am fi saracit noi daca ii plateam, insa gestul in sine este ceav ce vei tine minte.

Ma uitam atat la cum a comunicat cu noi inainte sa ajungem cat si la cum s-a purtat cu noi cat am fost acolo si ma gandeam ca asta inseamna sa stii sa faci turism. Si asta este cea ce ma va face sa ma mai intorc acolo si la anul dupa cursa lui Cipri. Omul sfinteste locul. Si uneori lururile mici sunt cele ce fac un client sa iti devina fidel, sa se intoarca la tine si sa te recomande mai departe.

Este usor sa dai o teapa si sa te bucuri de castigul imediat. Insa mai important este sa stii sa faci omul sa se reintoarca la tine an de an. Iar grecii chiar se pricep la asta. 

Sa ne vedem cu bine in 2021, Kostas!

Satul Trachila vazut de pe terasa

"Portul" satului

Casa lui Kostas este cea mai de langa apa (stanga)

Pe terasa

Din casa direct in apa

Mailul de la Kostas:

"Hello Mihaela

Please find attached information regarding your stay at the Wheelhouse.

In addition I would like to inform you that, as you will arrive to the house after travelling, you will find 6 bottles of water, bread – cheese – ham for toast, some fruits, salt, pepper, olive oil, honey, sugar and different kinds of coffees.

In order to help you not to carry heavy things or things that are not allowed in the hand luggage’s I will also provide you with:

Sea towels

Toothpaste

Saving foam

Razors

After save lotion

Demakeup lotion with cotton discs

Body lotion

Shampoo and conditioner

Shower liquid soap

Liquid dishwashing detergent

Laundry detergent (there is a washing machine on the ground floor which you can use)

 

Anytime you want contact me to arrange your arrival in Trachila.

And don’t hesitate to contact me in case you have any question.

Regards Kostas"