Monday, December 28, 2020

Un traseu usor in zona St. Moritz

Nu intotdeauna cele mai frumoase trasee trebuie sa fie si dificile, lungi si greu accesibile. Iar treseul pe care vi-l prezint astazi este exemplul cel mai elocvent.

Daca aveti copii sau daca nu sunteti tocmai in forma si vreti sa faceti un traseu pe munte in zona St Moritz atunci acesta este traseul pe care vi-l recomand cel mai mult.

Si daca nu ati vazut vreodata de aproape un ghetar, atunci chiar ca nu aveti voie sa il ratati.

Traseul porneste de la gara Morteratsch unde puteti ajunge cu trenul din St Moritz. 

Langa gara exista si o parcare imensa (cu plata) in cazul in care va decideti sa folositi masina ca sa ajungeti la locul de pornire. 

In total sunt 10.6 km de mers. 

5.3 km de urcare (cu 597 de metri diferenta de altitudine) din Morteratsch pana la cabana Boval. Si tot atat de coborat.

Este un traseu foarte bine marcat (ca doar suntem in Elvetia) si simplu de urmat. Trebuie doar sa urmati semnul catre cabana Boval (Chamanna da Boval). 

Poteca urca foarte lin, nu este greu de urmat si nici nu sunt zone periculoase.

Cand se ajunge foarte aproape de cabana este o zona mai abrupta dar pentru ca traseul este facut sa fie potrivit si prichindeilor si incepatorilor, exista franghii de care poti sa te tii. Mai mult poteca este foarte lata si nu vei fi deranjat prea tare de scarile pe care trebuie sa le urci chiar si de nu esti cel mai bun prieteni cu altitudine si cu privitul in haul vaii.

Noi auzisem de traseul acesta de la niste prieteni care fusesera acolo cu doua saptamani inainte. Ei l-au facut cu doi copii de 10 si 7 ani. Si nu erau singurii.

Noi am pornit pe traseu foarte devreme dimineata pentru ca voiam sa plecam spre casa in aceeasi zi si pentru ca voiam sa evitam aglomeratia. Ceea ce as recomanda si voia pentru ca traseul este unul foarte popular si se aglomereaza foarte tare in jurul pranzului. 

Noi la urcare nu ne-am intalnit decat cu 4 persoane. La coborare insa, mai ales cand ne-am apropiat de gara,  se aglomera chiar bine. Si era plin de familii cu copii, unii dintre ei chiar mai mici de 7 ani, ceea ce spune multe si despre accesibilitatea traseului dar si despre la ce ar trebui sa va asteptati daca porniti mai tarziu.




La plecarea din gara, traseul urca incet incet prin padure. In departare se vede ghetarul iar la baza muntelui se vede o poteca foarte plata pe care o puteti urma pana la baza ghetarului (daca vreti sa il vedeti si de jos in sus).




Cu cat inaintezi mai mult cu atat peisajul se schimba si in loc de padure incepi sa mergi pe marginea morenelor. 








Ultima parte a traseului este mai abrupta dar ajungi cat ai clipi la cabana si poti sa te bucuri de o pauza sa mananci sau sa bei ceva la cafeneaua de acolo:





Si inchei cu o tema de gandire. Ca majoritatea ghetarilor din lumea asta, si acesta se retrage intr-un ritm alarmant. Atat de repede incat nu se stie pentru cat timp o sa mai ne putem bucura de el.






No comments:

Post a Comment