De anul trecut am hotarat ca in fiecare an de anul meu voi face ceva numai si numai pentru sufletul meu. Am imbatranit si cu varsta vine (in cazul meu) si egocentrismul se pare. Deci ziua de nastere a devenit o oportunitate sa mergem la plimbare pe undeva si sa ne rasfatam facand lucruri mai extravagante decat in plimbarile noastre normale. De exemplu sa mancam la restaurante mai deosebite si cu preturi mai « deosebite », sa stam la hoteluri mai deosebite sau sa mergem la spectacole interesante cu preturi care in mod normal ne-ar pune pe ganduri.
Anul trecut am mers in Champagne: am ales drept cazare un castel foarte frumos, am mancat la un restaurant foarte bun si am mers la degustat champagne.
Anul asta am decis sa mergem in Barcelona pentru ca este un oras despre care am auzit numai lucruri bune si pe care nu am avut ocazia sa il vizitam pana acum (de fapt nu am ajuns in Spania pana acum). De ani de zile tot zicem ca o sa mergem dar mereu am gasit un motiv de amanare. Asa ca acum, am luat taurul de coarne si fara sa stau pre mult pe ganduri am cumparat biletele de avion si ne-am pus in fata faptului implinit.
Logistica din spatele week end-ului nostru la Barcelona nu este deloc ceva nemaipomenit. Ryanair are curse dese, ieftine si la ore foarte convenabile din Charleroi asa ca puteam pleca lejer vinerea dupa munca si sa ne intoarcem luni dimineata. Iar pentru hotel am ales Hesperia Metropol (parte a grupului NH hotels) pentru ca aveam niste puncte de fidelitate la ei si vroiam sa le folosim pt plata (ceea ce a esuat si probabil o data cu ea si fidelitatea noastra ca si clienti NH) dar cel mai important pentru ca hotelul se afla intr-o zona foarte interesanta in cartierul Gotic la doi pasi de Catedrala si la doi pasi de Rambla unde gasesti doua statii de metrou de unde poti ajunge foarte repede oriunde in oras.
Apoi a urmat munca de impartire a tot ceea ce vroiam sa vedem in doar doua zile. Si am decis sa avem o prima zi dedicata lui Gaudi si o a doua zi pentru vizitarea orasului vechi si in felul asta sa invatam mai multe despre istoria orasului si a Cataloniei. In ambele zile am participat la cate un tur (free walking tour) organizat de compania Runner Bean Tour care avea ca subiect ceea ce aveam noi planuit pentru ziua respectiva : Gaudi sau Old City.
Dar sa incepem cu prima zi : Ziua Gaudi.
Ne-am inceput plimbarea din Plaça Reial (in imediata vecinatate a strazii Rambla) unde se gaseste se gaseste primul si totodata si ultimul proiect al lui Gaudi platit de municipalitate : doua felinare pline de simboluri catalane si crestine care in mod sigur or sa va sara in ochi pentru ca sunt deosebite de celelalte lucruri din piata.
 |
| Plaça Reial |
Urmatoarea oprite a fost Palau Guelle care se afla pe cealalta parte a strazii fata de Reial si care este primul proiect al lui Gaudi in slujba celui ce i-a devenit sponsor si mai apoi prieten : Eusebi Guelle. Guelle era un industrias catalan foarte bogat care s-a indragostit de creatiile lui Gaudi si care i-a oferit deplina libertate artistica dar si financiara in realizatea unor proiecte arhitecturale cu totul deosebite. Aceasta libertate deplina a dus la realizarea unor adevarate opere de arta insa pe de alta parte se pare ca a dus si la falimentul financiar al lui Guelle. Mai ales ca anumite proiecte s-au dovedit a fi o investitie extrem de proasta, cum este Parcul Guelle despre care vom vorbi mai tarziu.
Mie Palau Guelle mi s-a parut a fi o creatie destul de ciudata. Daca privesti partea de sus a cladirii cu cosurile de fum in forma de conuri de inghetata parca ai fi intr-un basm despre o lume magica si zambitoare. Daca privesti intrarea in casa cu portile alea mari, metalice, cu arce parabolice caracteristice lui Gaudi, cu statuia destul de amenintatoare a pasarii Pheonix parca esti intr-un cosmar nicidecum intr-un basm frumos. Totusi, desi este o combinatie destul de intriganta si ciudata, mie rezultatul final mi-a placut mult. In ciudatenia ei este o casa impresionanta. Din pacate nu am apucat sa vizitam casa si in interior insa am auzit ca este ceva ce merita facut pentru ca este un interior interesant. Si pozele vazute chiar confirma cele auzite. Ramane pentru o data viitoare.
 |
| Palau Guelle |
 |
| Intrarea in Palau Guelle |
 |
| Phoenix |
Am luat apoi metroul pentru doua statii si ne-am trezit intr-un vis al iubitorilor de Modernista (si intre noi fie vorba si al iubitorilor de cumparaturi) : Passeig de Gràcia (aflata in mijlocul cartierului Eixample).
Barcelona a avut, pana pe la jumatatea secolului XIX, structura unui oras medieval fortificat a carui expansiune era practic imposibila din cauza zidului ce il inconjura. Revolutia industriala a facut din Barcelona un oras foarte bogat cu locuitori foarte bogati asa ca a atras din ce in ce mai multi doritori sa munceasca si sa locuiasca acolo. Numarul de locuitori crestea, aglomeratia era pe masura, strazile mult prea inguste, spatiul mult prea redus pentru a gazdui pe toata lumea asa ca pe la 1850 s-a hotarat darmarea zidurilor ce limitau suprafata orasului si construirea unei prelungiri : Eixample.
Iar spatiul era exact ceea ce lipsea marilor bogatasi ai vremii ca sa isi construiasca niste case pe masura bogatiei lor. Au angajat mari arhitecti ai vremii (printre care si gaudi eident) si s-au pus pe construit opere de arta care aveau ca cea mai importanta conditie de indeplinit: sa fie mai mari si mai luxoase decat ale vecinilor.
Rezultatul este ca Eixample are cea mai mare colectie de cladiri Art Nouveau din Europa (Art Nouveau poarta denumirea de Modernista in spaniola).
Prima oprire pentru noi : casa Battlo. De departe creatia Gaudi care mi-a placut cel mai mult. Ma uitam la ea si nu imi venea sa cred ca cineva chiar a construit o astfel de fatada. Nu este ca nimic altceva ce am vazut pana acum. Daca as fi vazut doar o poza fara sa stiu ca exista as fi crezut ca este doar un « concept design ».
 |
| Casa Battlo |
 |
| Oare de ce poarta numele de casa oaselor? |
 |
| Acoperisul precum spatele unui dragon |
 |
| Sa fie o masca, sa fie un os, sa fie vreo creatura marina? |
Si lucrurile devin si mai impresionante in momentul in care intri in casa. Daca cineva m-ar intreba care este casa mea de vis as raspunde fara ezitare : casa Battlo. In primul rand imi place ca nu exista linii drepte. Totul este curb, delicat, natural ceea ce mie imi creea pur si simplu o senzatie de bine, de liniste, de confortabil.
Si nimic nu este lasat la voia intamplari. Iti treci mana peste balustrada si observi ca forma ei se muleaza perfect pe palma ta. Incerci sa deschizi usa si vezi ca manarele alea (ciudate la vedere) sunt facute parca dupa mulajul palmei tale. Geamurile au dimensiuni diferite la etaje diferite in functie de cantitatea de lumina (la etajele de sus sunt mai mici decat la etajele de jos pentru ca e mai multa lumina). Placile de faianta au culori diferite (mai inchise la culoare sus decat jos) pentru a da impresia de luminozitate constanta si la nivelul parterului si la ultimul etaj. Totul este marturia geniului Gaudi.
Nu pot decat sa ii invidiez pe cei care au apartamentele acolo (doua etaje sunt cu apartamente private) pentru ca nu cred ca exiata o alta casa pe masura casei Battlo.
 |
| Scara interioara |
 |
| Camera ciuperca :) |
 |
| Ferestrele de la primul etaj |
 |
| Tavanul |
 |
| Atrium |
 |
| Pe acoperis |
 |
| Spatele de dragon |
 |
| In pod |
Dupa ce mi-am adunat mandibula de pe jos de la atata uimire la Battlo ne-am mutat o leaca mai la deal sa vedem casa Mila.
Povestea spune ca atunci cand Battlo a fost terminata toata lumea in Barcelona a iubit-o. A placut de la inceput si a impresionat. Asa se face ca a stranit destul de mult interes printre bogatasii vremi, printre care si Pere Milà care avea un lot mult mai mare ca suprafata pe aceeasi strada ca Battlo si a mers la gaudi sa ii ceara o casa la fel dar evident mult mai mare. Gaudi i-a facut un desen ce ce ii poate oferi, a fost angajat si in modul tipic gaudian a construit cu totul altceva. Iar proiectul s-a dovedit unul extrem de greu pentru toate partile implicate ceea ce l-a si determinat pe Gaudi sa nu mai accepte nici un proiect privat si s-a dedicat in totalitate construirii basilicii Sagrada Familia.
Iar daca va uitati atent la detaliile balcoanelor o sa descoperiti si cateva declaratii de la arhitect pentru proprietar : o masca a ipocritului si o pasare care are obiceiul sa isi acopere cuibul cu rahat.
In timp ce casa Battlo mi-a placut enorm, exteriorul casei Mila nu mi-a placut deloc. Apreciez anumite detalii ale fatadei insa nu cred ca as fi fost in client fericit la sfrasitul zilei daca asta as fi primit in conditiile in care am cerut arhitectului o Battlo mai mare.
Din pacate nu am reusit sa ajungem pe acoperis si sa vedem de aproape celebrele cosuri de fum (inca ceva de facut la o vizita urmatoare) si nici sa ajungem in interior. Sunt sigura ca interiorul mi-ar fi placut mai mult decat exteriorul. De exemplu am tras cu ochiul un pic la tavane si cred ca il pun pe Cipri sa experimenteze sa ne facem si noi acasa la fel J
 |
| Casa Mila |
 |
| Balcoanele |
 |
 |
| Detaliu acoperis |
 |
| Tavanul |
 |
| Celebrele cosuri de fum. |
Inainte sa placati de pe Passeig de Gràcia aruncati o privire la trotuarul pe care mergeti. Pentru ca pasiti pe o opera Gaudi. Modelul placilor ce paveaza trotuarul a fost facut de Gaudi pentru casa Battlo insa nu a mai fost folosit. Iar in 1970 municipalitatea a decis sa il foloseasca pentru pavarea strazii.
Inca doua statii de metrou si ajungem la poate cel mai vizitat monument din Spania : Sagrada Familia.
 |
| Nativity Façade |
Am inceput prin a da roata in jurul ei si a descoperi fiecare dintre cele patru fatate prevazute in proiect aflate in diferite grade de finalizare (una este terminate, una aproape terminate, una abia inceputa si una neinceputa deloc). Primele doua (singurele la care iti poti da cu parerea de altfel) sunt foarte diferite una fata de alta. Prima (care este pe deplin creatia lui Gaudi) mi-a placut foarte mult. Detaliile sunt impresionante si pe masura spiritului perfectionist si a atentiei obsesive pentru detalii a lui Gaudi. In muzeul bazilicii se gasesc o serie de poze din atelierul lui gaudi si se poate vedea acolo cata atentie datea fiecarei statui in parte. Fiecare personaj de pe fatada era facut dupa o persoana reala. Pana si magarul pe care sta Fecioara Maria a fost facut dupa un magar real, adormit in prealabil cu cloroform pentru ca nu statea locului. La fel cum copii morti de la picioarele soldatului roman sunt copiati dupa cadavre de copii nascuti inainte de termen primite de la spital.
 |
| Passion façade |
A doua este construita parca in alt stil. Mi se pare mult prea evident faptul ca procesul de constructie nu a fost supravegheat de Gaudi. Este o fatada interesanta si probabil va fi destul de impresionanta la finalizare insa parca ii lipseste ceva. Si chiar exista discutii aprinse legate de cat de corect este sa finalizezi bazilica in conditiile in care foarte putine machete si schite originale mai exista inca. Mai mult se ghiceste cum ar fi vrut Gaudi sa arata fatada decat se stie cu claritate. Dar asta e alta discutie.
 |
| Glory façade |
Dupa plimbarea pe la fatade am intrat in interiorul bazilicii si aici orice discutie legata de daca imi place sau nu Sagrada Familia s-a incheiat. Interiorul (terminat de altfel) este impresionant. Cand te uiti in sus la coloane este ca si cum te-ai plimba printr-o padure. Este uimitor. Si faptul ca este atat de luminoasa ( se stie cat de importanta er alumina pentru Gaudi) ofera o experienta cu totul altfel fata de bisericile cu care suntem obisnuiti in mod normal. Abia cand am intrat in interior am inteles cu adevarat de ce este Sagrada Familia un monument atat de vizitat. Pentru ca este altfel.
 |
| In interior |
 |
| La plimbare prin padure |
 |
| Pe acoperis |
Un ultim obiectiv Gaudi pe lista nostra turistica a fost Parc Guelle. Un proiect care se dorea a fi un cartier rezidential de case pentru oamenii bogati, pentru care Gaudi trebuia sa proiecteze spatiile publice. Si cu bani din belsug s-a apucat de treaba si si-a petrecut 13 ani planuind si construind un parc. Din pacate pentru Guelle nu au fost prea multi interesati sa isi cumpere loturi pentru case acolo si singurii rezidenti au fost : Guelle, Gaudi si un prieten de-al lor. Dupa moartea lui Guelle parcul a fost cumparat de municipalitate iar acum este un parc public care te va incanta cu siguranta cu ideile tipice lui Gaudi de a se folosi de idei din natura in creatiile lui.
 |
| Sa ne relaxam la soare |
 |
| Un pod sub care sa tot stai |
Seara am incheiat-o in Poble Espaniol la un spectacol de flamenco. Stiu ca flamenco nu este tipic pentru regiunea catalana insa eram foarte curioasa sa merg la un astfel de spectacol asa ca am profitat de ocazie si am mers El Tablao de Carmen. Mancarea buna, sangria « a volonte » si foarte buna si un spectacol de zile mari au fost incheierea perfecta a unei zile perfecte.
In drum spre casa am aruncat o privire la Fantanile magice si am mers la somn pentru ca si maine avem o zi plina.
