San Diego in imagini

Nu am reusit sa vad tot ceea ce mi-am propus din San Diego pentru simplul motiv ca am preferat sa dau o fuga prin Los Angeles ca sa imi satisfac curiozitatile hollywoodiene asa ca nu am avut timp decat dupa conferente si jumatate de zi vinerea sa ma,plimb prin oras. 

Nu am vazut nici Sea World si nici Gradina zoologica si nici parcul Balbo, insa m-am plimbat prin Gaslamp quarter (care era chiar vis a vis de hotelul meu), pe promenada,prin Seaport Village, am vizitat vechiul oras (mexican de altfel) si USS Midway ( un portavin cat china de mare acum muzeu).

Mai jos ceva poze doveditoare. Cum pozele sunt facute de mine, nu trebuie sa va asteptati la prea mult. Ele sunt strict cu valoare practica nicidecum cu pretentii estetice.

San Diego Embarcadero - era promenada din fata hotelului meu care mergea de-a lungul portului cu iahturi si unde gaseai tot felul de restaurante si hoteluri interesante iar o leaca mai la vale ajungeai chiar si la Seaport Village, USS Midway si Muzeul Maritim.

Seaport Village - este o colectie de magazine de suveniruri gazduite de casute ce se doresc a fi reprezentative pentru portul de alta data.

Muzeul Maritim - doua vase cu panze foarte frumoase, un ferry si doua sublmarine. Nu am intrat sa le vizitez pentru ca mi-a fost de ajuns sa le admir de pe pormenada.

Old Town of San Diego- au fost momente in care m-am intrebat daca sunt in SUA sau in Mexic uitandu-ma pe strada si ascultand ce limba se vorbeste in jurul meu. Influenta mexicana curenta dar si istorica este imposibil de trecut cu vederea; Iar o vizita in orasul vechi este o marturie cat se poate de graitoare a legaturii dintre mexicani si California. Ca o paranteza - am fost la cumparaturi intr-un outlet store recomandat de o prietena. Treebuia sa merg cu tramvaiul jumatate de ora pana la capat de linie si acolo gaseam magazinul magic. Desi stiam ca San Diego e la o aruncatura de bat de Mexic tot am ramas surprinsa sa vad ca acolo unde am coborat eu pentru outlet store era de fapt granita cu Mexicul si puteai sa o treci linistit pe jos. De pe pasarela care unea statia de tramvai de magazin se vedeau ghiseele de verificare a pasapoartelor de la granita.

USS Midway - este un portavion extrem de mare (dupa standardele mele cel putin) cu niste expozitii foarte interesante si care incearca sa schiteze cat mai corect (sau cat mai corect pentru turisti) viata pe un portavion. Cu ajutorul unui ghid audio ai parte de o plimbare instructiva pe la toate departamentele si asculti povestile unor oameni care chiar au licrat acolo. Pe puntea portavionului se gasesc si 29 de avioane renovate iar niste batranei foarte simpatici (veterani care au fost piloti pe avioanele expuse) iti povestesc cum se face decolarea si aterizarea pe un portavion si cum se pregateste un pilot pentru un astfel de loc de munca. Foarte interesant si instructiv. Mai ales ca pe partea cealalta a apei se gaseste o baza navala americana unde se gasesc portavioane care nu sunt deloc muzeu. Si in fiecare zi am avut parte de avioane F18 care faceau parada pe deasupra capului nostru. Din fericire nu ne-a picat nici unul in cap. Si nu glumesc. Era stire la televiozor ca un avion a picat in casa unui om in San Diego pe cand eu eram acolo. Si nu era primul sau singurul. Se pare ca au tot fost astfel de incidente.

Ganduri despre experienta mea americana

 

 

Nu am fost niciodata interesata sau tentata sa merg in Statele Unite ale Americii ca turist. Pe baza  a ceea ce am vazut in filme, la televizor si am auzit de la altii mi-am format o parere care nu ma invita deloc la o vizita peste Atlantic. Nu mi se pare ca ma prinde cu nimic cultura americana. Mai mult sunt un critic fervent al politicii externe a SUA ceea ce ma facea si mai putin interesata sa merg acolo.

Iar in calatoriile noastre nu stiu cum se face dar cele mai aiurea povesti cu alti calatori ii au intotdeauna ca actori principali pe niste americani. Povestesc de un nene care si-a luat bilet de avion catre Vientiene crezand ca merge in Cambodgia? Ei bine ala e american. Pentru cei ce nu cunosc prea bine Asia de sud est mentionez ca Vientiene e capitala Laosului nicidecum nu se afla in Cambodgia. Povestesc de o tipa care a facut mutre sa dea bacsisul obligatoriu pe Inca trail? Ei bine aia e americanca. Povestesc de un nesimtit de 150 de kg care chinuie un magarus sa il duca in spate pe treptele de la Petra? Atunci ala e american.

Este foarte adevarat insa ca si cele mai interesante personaje tot americani au fost. Am stat o zi intreaga la bere cu vicepresedintele Ford Asia si am povestit diverse. Sau de curand am intalnit un nene care a lucrat pentru Arpa si Nasa. Pentru cei ce nu stiu internetul este inventia celor de la Arpa. Dar la sfarsit parca tot mai marcante sunt povestile cu picatii din luna. Ceea ce a contribuit si mai mult la parerea mea extrem de proasta despre America si americani.

Inevitabil insa a aparut si invitatia de a merge in SUA cu munca. Si nu sunt eu genul care sa spuna nu unei calatorii. Asa ca in perioada 2-9 iunie am fost la o plimbare pe taramuri californiene. Am stat patru zile in San Diego la munca si trei in Los Angeles la plimbare ca doar nu era sa ratez Hollywood ul :) Si desi am plecat cu extrem de multe idei preconcepute si ma asteptam sa imi puta tot, am avut parte de o surpriza destul de placuta. Nu spun ca parerea mea extrem de proasta s-a schimbat cu totul. Am stat prea putin pe taramuri americane ca sa se intample asa ceva. Insa m-am trezit ca sunt locuri si lucruri care imi plac. Ceea ce nu era deloc pe lista mea cu asteptari. Dimpotriva, ma asteptam sa fiu pusa pe critica la fiecare secunda.

Cred ca ceea ce a contribuit foarte mult la surpriza placuta a fost faptul ca prima impresie a fost foarte favorabila. San Diego mi se pare un oras foarte dragut. Cel putin partea in care am avut eu hotelul. Eram chiar pe malul oceanului, cu o vedere foarte frumoasa catre promenada, port si o colectie de alte cateva hoteluri si restaurante de lux. Totul verde, curat, extrem de ingrijit si linistit. Trafic mai deloc. Multi oameni iesiti la alergat sau la facut aerobic pe gazonul de langa promenada. Multi stapani iesiti cu cainii la plimbare. In mod clar e o zona pe care mi-as dori-o si eu langa casa.

Am ramas uimita sa vad cat de multi oameni fac sport si cat de bine aratau si femeile si barbatii iesiti la sport. Pentru cineva care se astepta sa vada numai obezi, imaginile cu tipele blonde si fara pic de celulita imbracate sumar si iesite la alergat m-a facut sa fiu extrem de constienta de colaceii din dotare. Iar daca iesi un pic din oras si pornesti catre nord de-a lungul coastei, vei avea parte de si mai multe surprize. Sincer cred ca este o zona ideala pentru Cipri. Ar fi cel mai fericit sa locuiasca acolo. Vreme buna tot anul, niste piste de biciclit de-a lungul coastei de faci fractura de mandibula, oameni multi pasionati de biciclit. Ce mai - ideal pentru orice pasionat de biciclit. Iar Rex ar fi in al noulea cer cu ditamai baltoaca in care sa faca baie :) Nu stiu exact care sunt regulile insa erau foarte multi stapani cu cainii pe plaja fara zgarda. Nu in zonele cu sezlonguri si umbrelute ci in partea cu plaje mai salbatice. In Cadzand avem voie sa facem asta numai dupa septembrie si plaja nu e destul de mare incat sa ma simt eu confortabil cu un caine care zici ca are ardei in fund cand vede un alt caine cu care s-ar putea juca.

Dar sa revenim la prima intalnire cu America. Ma asteptam sa dau de un oras aglomerat, cu un trafic infernal, fara spatii verzi si in care sa ma simt extrem de nesigur. Niciuna dintre asteptari nu s-a implinit. Ma uitam surprinsa la strada cu trei benzi pe sens plus cateva sine de tramvai care trecea pe langa hotel si care era strabatuta doar din cand in cand de cate o masina. Sunt sigura ca in alte zone nu la fel de privilegiate ca zona cu hoteluri de lux situatia sta cu totul altfel insa prima impresie ramane mereu impregnata in minte. Si asta a fost prima mea impresie.

Los Angeles-ul e cu totul alta mancare de peste insa o sa scriu mai multe in posturi dedicate special lui.

Dintre gandurile mele asa raslete si fara legatura unele cu altele despre SUA as mai mentiona faptul ca mi-a fost extrem de greu sa ma obisnuiesc cu felul oamenilor de a vorbi si a interactiona. Locuiesc de 9 ani in Belgia si m-am obisnuit cu felul rezervat al oamenilor de a fi. Nimeni nu se apuca sa discute cu tine in tren, autobuz, la coada la magazin sau in statie. Fiecare isi vede de ale lui si este extrem de atent cu a pastra distanta si a i se respecta spatiul personal. Mereu facem glume pe seama faptului ca in Belgia locurile din autobuz din tren sau autobuz se ocupa conform principiului de excluziune al lui Pauli. Adica intai cate un loc pe fiecare bancheta si abia cand nu mai sunt posibilitati sa nu ai vecin incepi sa te asezi langa altcineva. Cat am stat in San Diego si Los Angeles am vorbit cu mai multi necunoscuti decat am vorbit in toti cei 9 ani in Belgia cred :) Fiecare are ceva de spus, de impartasit, de intrebat etc etc etc. Intotdeauna se va gasi cineva sa se poarte ca si cum te stie de o viata. Stai si tu linistit la coada la suc si cei din fata ta se apuca sa te intrebe de unde esti, ce faci prin SUA, cum e in tara din care vii, daca ti-a placut ce ai vazut pana atunci etc etc etc. Sau cumperi ceva si din senin o tanti care sta la coada cu tine se apuca sa complimenteze ceea ce iti cumperi. Sau vanzatoarea iti face tie complimente. Cred ca in Belgia daca o vanzatoare mi-ar spune ca ii place bluza mea sau parul meu sau geanta mea, as crede ca e ceva in neregula cu ea. Desi sunt sigura ca asa ceva este aproape de neintalnit printre belgieni.

La faptul ca sunt excesiv de sociabili sau curiosi sau pur si simplu vorbareti se adauga si faptul ca au un fel de a vorbi care pe mine m-a cam lasat cu gura cascata. Nu stiu cum sa descriu prea bine asta dar o sa incerc. Par excesiv de prietenosi. Vorbesc mult si iti sporavaie vrute si nevrute chiar si daca ai numai 30 de sucunde de stat cu ei. Esti intrebat excesiv ce faci, ce vrei, daca iti e ok, daca ai o zi buna, daca planetele iti sunt aliniate favorabil. (Recunosc ultima este exagerere dar restul zau ca nu sunt). Toata efuziunea asta pe mine ma face sa ii vad ca fiind falsi. De fiecare data cand vedeam la tv cate un reality show american mereu comentam ca uite ca falsi sunt astia la cum vorbesc. Dar acum am vazut ca toti vorbesc asa. Poate ca toti sunt falsi. Sau poate ca nu. Cine stie? Eu insa am ramas cu impresia ca la cum turuiau intrebarile despre ce mai faci si zambetul cat casa pe buze, nici macar nu conta daca tu le vei raspunde sau nu. Puteai la fel de bine sa le raspunzi intrebandu-i ei ce fac si totul ar fi fost bine si nu li s-ar fi parut ciudat.

Americanii si masinile - asta e ceva unde nu am avut nici o surpriza. Oamenii astia s-au nascut in masina cred. In mijloacele de transport in comun nu vei gasi decat niste personaje care te vor face sa te intrebi ce a fost in mintea ta cand te-ai urcat in autobuzul ala. In Belgia este o campanie asidua sa folosesti masina cat mai putin. In SUA cred ca este exact inversul. Ne povestea un ghid ca pe vremuri de-a lungul autostrazii 101 care merge de la ocean pana in downtown LA era un tramvai si oameni asa calatoreau. Insa producatorii de masini au facut presiuni pe la primarie si tramvaiul si sinele au disparut lasand numai masinile pe respectiva ruta. Acum daca vrei sa ajungi la ocean din downtown este o adevarata aventura. Dar asta e o poveste veche de ceva decenii. Insa importanta masinii nu a scazut dimpotriva a crescut. Pretul la bilete mi se pare mare (cam 2.5 dolari) pe cand pretul la benzina si parcare (5-8 dolari pe zi) este foarte mic. Si am ramas surprinsa sa vad ca accesul cu transportul in comun catre atractii turistice foarte importante dureaza cat nu mai ai chef sa mergi si schimbi cate 3-5 mijloace de transport in comun. sau poti alege masina sau taxiu-ul si ajungi in 20 de minute. Asta era cazul Sea World in  San Diego sau Getty Center in Los Angeles. Si ideea este evidenta de cum te uiti pe site-ul respectivei atractii turistice. La orice atractie turistica din Belgia vei avea indicatii cum sa ajungi cu trenul si autobuzul si abia mai apoi cu masina. La astea americane erau trecute coordonatele gps si o harta. Clar care era indicatia cu ce sa mergi nu? Eu am obiceiul sa ma simt destul de usor nelalocul meu intr-un spatiu anume dar momentul cand eram intr-un autobuz din LA cu o punga de cumparaturi de la Michael Kors ati intelege cat este de justificat daca l-ati fi vazut :)

Americanii si bacsisurile - vrei sa nu mai ai parte de prietenie si exuberanta descrisa cateva paragrafe mai sus atunci nu da bacsis la taxi, restaurant, ghid etc etc etc. Nu numai ca se duce pe apa sambetei orice urma de prietenie dar o sa ai parte de un tratament atat de urat incat o sa il tii minte toata viata. Un coleg de munca imi povestea ca a iesit sa bea o bere intr-o seara si s-a gandit ca va sta acolo pt cateva beri asa ca va da bacsisul la sfarsit desi fiecare bere sa platea cand o comandai. Insa barmanul a fost atat de enervat ca prima bere nu a fost insotita de bacsis incat practic la azvarlit in strada pe saracul om care a plecat dupa prima bere ca era evident ca nu mai avea ce sa caute acolo. Tot el imi povestea ca la un taximetrist nu a avut sa ii dea bacsis 10%-15% ci numai 5% (nu mai avea cash) si taximetristul i-a aruncat banii pe jos si i-a spus ca nu are nevoie de maruntisul lui. Deci tineti minte ca prietenie se intretine cu bacsis altfel o sa primesti un mare sut in dos. Si inca o data nu pot sa nu fac comparatia cu situatia de acasa unde serviciile nu sunt conditioante de bacsis pentru ca bacsisul este inclus automat in nota de plata deci nu iti faci tu probleme cum si cat sa dai.

Cam atat imi trece acum prin minte insa zilele viitoare o sa ma apuc sa scriu despre fiecare oras in parte si sigur mai imi vin in minte si alte chestii americanesti care m-au surprins sau dimpotriva au confirtmat ideile mele preconcepute.

 

Padurea Neagra (Partea II)

Daca in prima zi in Padurea Neagra am avut parte de o vreme de ai fi preferat vremea din Belgia in schimb, a doua zi a fost mult mai buna si ne-am bucurat de soare caldura si suficienta vizibilitate incat sa intelegem de ce plimbarea prin Wutach Gorge este atat de laudata si populara.

Ne-am trezit relativ devreme pentru ca ambii parteneri de calatorie (Rex si Cipri) se trezes de obicei de la prima intentie a unei raze de lumina de a aparea pe cerul de deasupra ta. Am impresia ca uneori folosesc chiar si alte fusuri orare doar ca sa fie siguri ca se trezesc suficient de devreme si nu ii prinde raza de lumina inca in pat. Ne-am infruptat din micul dejun copios de la peniunea nostra simpatica si apoi am plecat catre locul de pornire pentru hiking.

Noi am ales sa facem partea cea mai populara si cea mai interesanta se pare a plimbarii din lungul raului intre Lotenbachklamm aflat imediat dupa iesirea din satul Gündelwangen (acolo am parcat noi masina) si Wutachmühle. Se poate incepe insa fara sa pierzi nimic si din Schattenmühle (jumatate de ora de mers pe jos de locul unde am parcat noi masina) si avantajul ar fi ca in Schattenmühle gasesti o parcare foarte mare si chiar si un restaurant unde poti manca sau bea ceva.

Intreg traseul are 15 km si estimarea pe care am gasit-o pe net a fost ca se poate face in cinci ore. Problema noastra a fost ca in perioada in care am mers noi autobuzele turistice Wanderbus Wutachschlucht inca nu circulau (incep pe 26 Aprilie) si nici alte autobuze normale nu erau pe week and. Asa ca am sfarsit prin a face traseul de doua ori: ne-am dus pana la Wutachmühle si ne-am intors. In total nu au fost 30 de km ci doar 28 si i-am terminat in sapte ore. Nu am mers foarte repede si am facut muuulte orpiri pentru poze si pentru Rex sa mai inoate nitel sau doar sa topaie ca o capra prin rau.

Ne-am pus nitel picioarele la lucru dar a fost o plimbare extraordinar de frumoasa pe care o recomand oricui. Nu trebuie sa faceti nebunia noastra cu 28 de km. Nici macar tot traseul de 14. Se pot gasi foarte usor sectoare mai mici pe care sa mergeti. Pentru o zi de stat in natura este o solutie ideala.

Pentru mai multe detalii despre trasport aruncati un ochi pe site-un asta.

 Destul de obositi si plini de noroi, am decis ca dupa hiking sa nu ratam ocazia si sa mergem sa vedem izvoarele Dunarii. Recunosc insa ca nu stiu daca le-am vazut sau ce am vazut. Dar pentru ca nu mai aveam chef de umblat de colo colo am decis eu ca aia e Dunarea si basta. :)

La plimbare prin Donaueschingen

Donaueschingen

Donaueschingen

Am mai dat o fuga pe la Titiseepentru un cartof si un carnat si apoi am mers obositi dar fericiti catre hotel.
Dupa cum vedeti mare lucru nu pot spune ca am vizitat in cele doua zile pline de stat prin Padurea Neagra. Insa nu asta a fost motivul pentru care am mers acolo. Noi vroiam sa mergem intr-un loc cu paduri, dealuri si rauri si sa ne plimbam hai hui. Si chiar am gasit un loc care ne-a indeplinit toate dorintele si care a fost fix pe gustul nostru.
E o zona pitoreasca si foarte frumoasa. O zona in care cu siguranta ne vom mai intoarce pentru ca are foarte mult potential.

Padurea Neagra (Partea I)

De Pastele Catolic am profitat ca aveam o zi libera asa ca am plecat cu catel si purcel spre Germania.

OK....sa las exagerarile de o parte...am plecat doar cu catel. Purcelul a ramas acasa. Ala de guinea ca doar atat avem. L-am lasat ca sa ii tina companie pisicii care nu ar fi de convins sa ia o pauza de la paza casei si gradinii. Si cu atat mai putin sa imparta acelasi spatiu fizic cu un caine.

Planul era sa stam cat mai mult in natura. Sa mergem hai hui pe dealuri. Sa ne plimbam prin paduri si pe langa raulete. Si sa ocolim orasele pe motiv de ...ati ghicit...catel.

De cand calatorim cu Rex, conturile noastre din banca sau linistite si neatinse pentru ca in magazine nu mai intram, la restaurante scumpe nu mai mancam, pe la muzee nu mai mergem. Cred sincer ca Rex este materializarea rugaciunilor lui Cipri care se saturase de cumparat cercei in vacanta.

Am plecat de acasa pe 20 aprilie in miez de noapte cu gandul sa fim la prima ora la poalele Feldbergului si sa ne incepem plimbarea cu urcatul pana pe cel mai inalt "munte" din Germania aflat in afara Alpilor. 

In Belgia era o vreme de vara in toata regula asa ca am plecat pregatita cu creme de soare, ochelari si sepci. 

Odata ajunsi la punctul de plecare - ningea.

Si era o ceata de nu vedeai la doi metri in fata.

Dar nu ne-am dat batuti. Am luat rucsacul si catelul si am pornit la deal. Cu ocazia asta clapaugul sef a vazut pentru prima data in viata lui zapada. Si sa vezi tavaleala si rostogoliri si topait. Fericire mare. Fericire sporita si de brazii aia mari prin care te rataceai cand ii inconjurai. 

Mare lucru nu am vazut pe traseu. A fost o gimnastica buna de inviorare dar doar atat. Nu pot nici sa va sfatuiesc sa mergeti nici sa nu. Din fotografiile altora se pare ca vederea de sus este minunata. Noi abia am vazut placa ce ne anunta ca am ajuns unde trebuie. Dar este o excursie usoara deci daca sunteti in zona si aveti timp poate ca e de incercat.

Hai la deal

Iaca un pic de apa

Round and round again

Un caine sau o capra? hmmmmm

Si dupa topaituri indelungi am ajuns si sus

Totodata Feldberg mi se pare un loc perfect sa iti pui copiii pentru prima oara pe schiuri. Are partii usoare, hoteluri la baza partiei, lucruri destinate exclusiv copiilor si preturi foarte mici. Deci inainte de a merge in statiuni cu renume unde platesti 50 de euro pe zi ca adult dar nu te dai mai deloc pe partii serioase pentru ca il inveti pe bebelul inalt cat claparii sa se dea la vale, poate ca Feldbergul cu cei 12 euro parca pe zi este mult mai potrivit. Restaurante erau si ele destule cu preturi de Germania - adica ieftin fata de Belgia sau Franta. Noi ne-am apucat deja sa ii facem reclama statiunii printre prietenii cu bebei ceea ce spune multe.

La coborarea de pe "varf" (macar cu numele e varf) am facut un mic ocol si am trecut pe la un lac glaciar despre care citisem eu ca arata frumos - Feldsee. Ocolul era nesemnificativ (poate juatate de ora fara pauze de poze) asa ca ne-am incapatanat sa mergem acolo desi ceata nu datea semne sa se ridice.

Nici din lac nu am vazut mai nimic. Decat o rata care ii facea in necaz lui Rex si inota pe sub nasul lui. Dar sunt sigura ca pe vreme buna arata dragut si ar fi un loc frumos de stat pentru un picnic.

Rata asta nu sta deloc la prins

Cu picioarele dezamortite de plimbarea pe munte si cu parul inghetat am decis ca e timpul sa mergem spre zari mai insorite si sa mancam si ceva.

Ne-am indreptat catre Titiseee unde am descoperit un satuc foarte turistic, cu multe magazine de suveniruri si restaurante. Si care nu stiu exact de ce dar ma facea sa ma simt foarte "retro". Nu imi da cu nimic de inteles ca s-ar fi schimbat prea multe pe acolo din anii '80. Sau daca s-au schimbat, s-au schimbat ca sa fie o replica a anilor '80.

Ne-am luat o portie de carnati si cartofi si am realizat ca suntem in Germania :)

Probabil pe timp de vara este extrem de aglomerat orasul si malul lacului dar acum era populat mai mult de chinezi si japonezi. Vremea din pacate nu imbia pe nimeni la facut baie si stat la plaja. Si eu care imi luasem cremele de soare si ma pregateam de jucat in apa. Poate ca vi se pare ca aveam prea multe asteptari de la vreme la sfarsit de aprilie, dar m-ati intelege daca ati fi experimentat cea mai calduroasa primavara belgiana de care am avut parte pana acum. Pentru prima data in viata mea era vreme mai buna in Belgia decat in locul unde am calatorit. Statistic vorbind sanse mari pentru asta ai avea doar daca ai calatori la un Pol.

De la Titisee am pornit pe Panoramastrasse la plimbare cu scopul de a ajunge intr un final in Freiburg (principalul oras al zonei). Si pentru ca ceata se mai ridicase un pic am descoperit si noi de ce zona asta e atat de populara: dealuri verzi cat vezi cu ochii, padurici pe ici pe colo, satuce pitoresti, case traditionale...Ce mai, un vis pentru doritorul de stat in natura. Si inca o data nu pot sa nu amintesc ca zona este perfecta pentrufamiliile cu copii pentru ca turele de mers prin paduri sau pe dealuri sunt extrem de usoare si bune pentru picii de toate dimensiunile.

Si inainte sa intrati la banuieli va spun ca nu, nu sunt insarcinata. Dar toti din jurul nostru au bebei. Si unii bebeii imi sunt extrem de dragi. Atat de dragi incat ii am mereu in minte. 

Freiburg este un oras in adevartul sens al cuvantului. Muuulte magazine. Aglueratie mare ca doar era sambata si culmea si sambata inainte de Paste. Multe restaurante, cafenele, cofetarii. Un loc interesant daca te intereseaza cumparaturile. Noi insa ne-am multumit cu a ne uita la vitrine, ne-am cumparat niste prajituri si ne-am indreptat catre hotel. era deja seara iar noi eram obositi dupa o zi lunga si o noapte petrecuta pe drum.

Pensiunea era in Simonwald, la doi pasi de Freiburg si cand am ajuns ne pregateam sa adormim in doi timpi si trei miscari. Insa proprietarul ne-a invitat la o bere si nu am putut sa refuzam. Am stat cu el la povesti despre fotbal si bere si am barfit francezii care nu vorbesc decat franceza (discutie inceputa de un neamt care nu vorbea decat nemteste si doua cuvinte in engleza :) ). Nici nu ne-am dat seama cand a trecut timpul.

Ne-a placut foarte mult pensiunea la care am stat si proprietarul ne-a facut sa ne simtim ca acasa. E foarte prietenos. Foarte glumet. Foarte vorbaret. Proprietarul perfect. In plus s-a purtat foarte frumos cu Rex si nu parea deranjat de loc de musafirul latrator cu patru labe si colti care daca se apuca sa roada lasa urme nu se incurca.

Mobila s-ar cere schimbata insa in rest pensiunea e foarte curata, camerele mari, baia la fel, micul dejun mai mult decat indestulator. Practic nu am decat cuvinte de lauda. O recomandam din tot sufletul.

Si cam atat pentru prima zi de calatorie. Partea a doua va urma curand.

Cum ne alegem destinatiile de calatorie? (Partea a doua)

In prima parte dedicata acestul subiect am scis un pic la modul general care sunt lucrurile care ne atrag la o anumita destinatie. In aceasta a doua parte o sa scriu care sunt destinatiile la care visez cu obstinatie in ultimul timp si de ce. Insa de multe ori argumentele logice pot fi destul de sarace si ceea ce m-a facut sa visez la locul ala este o poza vazuta sau o poveste auzita sau un documentar de pe Discovery.

Etiopia

Nici nu stiu de unde sa incep cu insiruirea argumentelor pro-Etiopia dar o sa ma rezum ma jos numai la trei motive. 

Ati vazut vreodata un documentar despre triburile din Africa? Ei bine sansele ca filmarile sa fie de la un trib din Etiopia sunt extrem de mari. Imi doresc enorm de mult sa vad cum traiesc triburile astea ca rupte din paginile National Geografic. Stiu ca nu mai sunt demult rupte de lume ci au devenit multe dintre ele dependente de dolarul turistului dar cred ca macar o frantura de originalitate tot mai poti gasi mai ales daca eviti satele aflate pe orice tur al agentiilor si te abati prin locuri mai putin populare. Este o intalnire cu o cultura si civilizatie noua pentru mine care cu fiecare an se pierde pentru ca "progresul" asa cum il percepem noi in "lumea civilizata" este ravnit sau impus si in locuri care inca mai traiesc ca acum cateva secole. Iaca niste fotografii facute de un roman talentat care probabil vor spune cat o mie de cuvinte scrise de mine. 

Nici o vacanta de-a nostra nu este completa fara o etapa de trekking/hiking. Asa ca orice destinatie care ne permite sa mergem hai hui prin munti are un mare plus pe lista noastra. Iar Etiopia are un munte care pe mine m-a cucerit de pe vremea unei reclame de pe National Geografic cu un fotograf care arata cum arata o zi la birou pentru el. Era un fotograf care avea ca subiect coloniile de gelada baboons cocotate pe coastele abrubte ale muntilor Simien. De fiecare data cand era reclama aia la tv ii spuneam lui Cipri ca trebuie sa mergem si noi neaparat acolo. Locul ara arata uimitor si coloniile alea de gelada aratau si mai uimitor de atat. Deci muntii Simien sunt inca un argument in plus pentru Etiopia.

Daca partea de sud a Etiopiei cucereste turistul prin triburile care traiesc la fel ca acum multe sute de ani, partea de nord este locul unde veti gasi niste civilizatii extraodinar de cumplexe. Daca pana acum nu ati auzit de bisericile de la Lalibela, sfatul meu este sa cautati un pic pe net sa vedeti povestile din spatele locasurilor astea extraordinare.

Tanzania

Visez la Tanzania de vreo patru ani cred. In fiecare an fac planul, ma uit de bieletele de avion, caut agentii locale pentru diverse activitati, calculez bugetul  si apoi ma dau batuta din cauza pretului. Cine stie? Poate vara lui 2015 va fi in sfarsit momentul mult asteptat.

Primul motiv pentru care visez la locul asta este Kilimanjaro. Am fost pe Inca trail. Am fost pe Everest base camp trek. Urmatoarea locatie pentru un hiking mai serios este evident Kili. Imi doresc sa ajung pe acoperisul Africii. Iar Cipri viseaza la asta chiar mai mult ca mine. Orice destinatie care ne pune picioarele la treaba este o destinatie de vis.

Al doilea motiv este un safari african sa vedem si noi "Big Five" si nu numai. Oi fi vazut eu animalele la gradina zoologica dar sunt sigura ca nimic nu se compara sa le vezi in mediul lor natural. Sa vezi leul la ceva metri de masina si girafa mancand din pom si elefantii langa apa. Si daca mai sunt si pui in zona atunci voi fi cucerita pe veci.

Un ultim motiv sunt plajele din Zanzibar. Sau poate ceva mai putin turistic decat Zanzibar. Nu neaparat pentru plaje, nisip si leneveava (desi nici asta nu e de ignorat) cat pentru scuba diving.

India

Am scris un post mai lung despre visele mele indiene insa in cazul indiei argumentele punctuale sunt mai putini si ce primeaza e mai mult un sentiment care si-a facut loc in sufletul meu pe vremea liceului cand citeam povesti cu si despre India. Probabil ca povestile din cartile mele nu au nimic in comun cu realitatea insa asta nu ma face deloc sa pun India mai prejos in "Bucket list".

Pentru perioada de iarna visez la Rajasthan. Pentru ca este strans legata de mirajul rajilor asa cum imi imaginez eu din carti.

Pentru perioada de vara visez la Kashmir si Ladak. Un loc unde muntele e rege. Si un loc la ani lumina distanta de ceea ce ne imaginam noi cand ne gandim la India.

Si pentru orice moment din zi sau din noapte sau anotimp din an visez la Taj Mahal. O minune a lumii pe care oricine ar trebui sa o vada in viata asta.

Vietnam

As putea sa scriu o argumentatie detaliata cu un traseu bine pus la punct despre locurile atragatoare pentru mine din Vietnam, insa realitatea este ca Viatnamul este pe lista mea pentru Halong Bay. De la primele imagini pe care le-am vazut cu locul asta am repetat obsesiv ca si noi trebuie sa mergem acolo. Din fotografii cel putin, pare a fi un loc de o frumusete extraordinara. Deci trebuie sa il vada si ochiul meu sa se convinga daca este asa sau nu. In plus noi am iubit orice tara din Asia de Sud est pe care am vizitat-o. Ne plac oamenii zambitori mereu, mancarea buna (mai putin cea din Myanmar si Laos), atmosfera, energia locului etc. Oricand suntem dispusi sa mai mergem la o tura in Asia de Sud Est. Efectiv oricand. Atat de "oricand" incat ne fortam sa mai schimbam continentul macar.

Antarctica
Poate parea o destinatie surprinzatoare insa cine nu isi doreste sa stea cu orele sa se uite la pinguinii aia amuzanti si curiosi cum se plimba ei in sir indian prin fata ta? Cred ca pinguinii imperiali sunt de departe cele mai haioase animale de pe pamant. Eu ii ador. Lasand de o parte argumentul copilaresc de mai sus, Antarctica este o locatie cum alta nu-i. Si spre sa reusim in viata asta sa ajungem acolo.

Uganda
Cred ca se observa deja un trend in argumentele mele. Daca nu sunt munti sunt animale si daca nu sunt animale sunt munti :) Iar daca sunt amandoua cu atat mai bine. Asta desi in prima parte a subiectului am vorbit enorm de mult despre oamenii si traditiile lor. Adevarul este ca oamenii si traditiile lor sunt mereu luate in calcul chiar daca nu le-am pus la fiecare destinatie pentru ca deja ar fi devenit plictisitor sa spun mereu acelasi argument.
Uganda este pe lista mea pentru un motiv cat se poate de simplu: gorilele. De cand am vazut vacanta asta tot fac planuri de vazut gorile in mediul lor natural. Desi urasc macaci, sunt fascinata de primate. Asa ca Uganda cu gorilele ei este un "must seee". La fel cum Borneo si urangutanii sunt un "must see". Sau lemurienii din Madagascar. Prea multe alte motive nu sunt necesare sa ma convinga de o locatie daca pe lista cu lucruri pe care le poti face/vedea e un safari pentru vazut primate in mediul lor natural.

Si ma opresc aici cu insiratul de locatii pentru ca deja e destul cat sa ne ocupe urmatorii ani. Mai visez eu si la Cuba, Tibet, Bhutan, Galapagos, Chile, Argentina, si cateva tari prin America Centrala si chiar si Noua Zeelanda si Australia dar om vedea ce ne aduce viitorul.

Cum ne alegem destinatiile de calatorie? (Partea intai)

Recunosc ca intrebarea din titlu este, din mai multe motive, o intrebare extrem de grea pentru mine. Dar principalul motiv este faptul ca am observat ca atunci cand raspund nu ma rezum la a explica motivele care ma fac sa aleg o destinatie sau alta ci totul se transforma intr-o pledoarie pentru felul meu de a calatori si pentru destinatiile pe care le am eu in suflet si in gand. Si logic vorbind stiu ca nu este deloc corect ceea ce fac. Pana la urma cu totii muncim un an intreg pe branci si cand vine vacanta normal este sa faci exact ce te face fericit nu ce se poarta sau ce da bine sau ce iti spun eu ca reprezinta modul cel mai bun de a calatori.

Daca pe tine te face fericit sa mergi la "All inclusive" in Turcia si sa iti petreci zilele mancand si stand la plaja la piscina atunci asta trebuie sa faci.

Daca pe tine te face fericit sa mergi intr-o statiune de fite unde felul cum te imbraci si ce conduci te defineste ca om, atunci asta trebuie sa faci.

Daca pe tine te face fericit sa mergi pe o insula a petrecerilor, sa dansezi toata noaptea si sa nu vezi lumina zilei, atunci asta trebuie sa faci.

Daca pe tine te face fericit sa mergi in statiuni "all inclusive" in Republica Dominicana, Tailanda sau Mexic si sa nu iesi nici macar jumatate de zi in afara granitelor hotelului atunci asta trebuie sa faci.

Insa nimic din ceea ce am descris mai sus nu m-ar face fericita pe mine si cu atat mai putin pe Cipri care nu stie ce e aia "a lenevi". Noi suntem genul de oameni care vrem sa batem o tara in lung si-n lat. Sa vedem tot ce ne poate oferi (atat cat ne permite timpul). Sa interactionam cu oamenii locului. Sa avem liberate deplina si sa nu depinde de un grup. Sa decidem singuri ce vrem sa facem in fiecare minut al zilei. Sa facem pe exploratorii prin jungle, munti, mlastini etc. Sa ne bucuram sa mancam cot la cot cu localnicii. Sa bem o bere la barul din sat unde suntem singurii albi si suntem pe post de atractie turistica. Si altele de genul asta. Cu cat o destinatie este mai putin turistica cu atat mai bine pentru noi.

Cred ca daca l-ai pune pe Cipri intr-o statiune "all inclusive" dupa doua zile si-ar lua calculatorul si s-ar apuca de munca. De fapt il banuiesc ca nu ar rezista nici doua zile. Pentru el e o provocare pana si un week-end mai de leneveala.

Pentru mine "a calatori" e un prilej sa invat lucruri noi. Sa imi deschid orizonturile. Sa vad ce inseamna o religie noua, o cultura noua, obiceiuri altfel decat la noi. Sa invat un pic de sitorie la fata locului. Sa invat un pic despre vederile politice ale tarii respective. Sa imi formez pareri proprii bazate pe ceea ce experimentez nu pe ceea ce mi se baga pe gat la televizor sau prin ziare.

Am citit candva ca atunci cand calatoresti iti dai seama de masura propriei ignorante si mult adevar este in replica asta. Cand stai in zona ta de confort ai tendinta sa crezi ca totul in lumea asta e la fel cu ceea ce experimentezi tu. Cand calatoresti si descoperi alte lumi vezi cu adevarat cat de mica este lumea ta de fapt.

Prin urmare noi ne alegem ca destinatii de calatorie locuri care ofera experiente cu totul altfel decat ceea ce ofera Europa. Si preferabil locuri care au inca un caracter specific si nu s-au tranformat sub influenta hoardelor de turisti. Asta este motivul pentru care am ales sa mergem in Laos sau Myanmar. Si asta e motivul pentru care vom merge in Iran. Sunt locuri care in cativa ani de zile se vor schimba extrem de mult. Vorbeam cu oameni care au fost in Laos cu 5-7-10 ani in urma si descrierile lor picteaza imaginea unui loc ce se schimba cu o viteza uimitoare. 

Roma, Parisul, Barcelona etc vor ramane asa cum sunt acum pentru decenii. Tarile astea care acum isi deschid bratele ca sa primeasca turisti se schimba de la o luna la alta. Ce acum este pur, si original si oferind o experienta unica poate in cativa ani de zile va fi un parc de distractie pentru turisti si atat. Bali cred ca e un exemplu foarte bun din punctul asta de vedere. Sunt sigura ca a fost cu decenii in urma raiul pe pamant. Acum este insula de vacanta a australienilor. Comparat cu alte insule din Indonezia, Bali este un circ. Si chiar un circ ieftin. 

Eu vreau sa profit de ocazie si sa vad cu ochiul meu locuri unde oamenii sunt inca oameni si unde conteaza mai putin proprietatile si mai mult familia, prietenii, relatiile interumane, cinstea, omenia etc. Sa vezi ca se poate trai si face afaceri si doar "dandu-ti cuvantul de onoare" nu numai prin contracte de o mie de pagini cu clauze pentru clauze pentru clauze si scris marunt in josul paginii. Sa vezi ca oamenii sunt tot oameni indiferent ca sunt crestini, musulmani, budisti, animisti sau mai stiu eu ce. Sa vezi ca pentru orice lucru "altfel" exista o explicatie si ca nu e bine sa te grabesti sa pui eticheta de "Asa nu e bine" doar pentru ca la tine in tara lucrurile sunt altfel. 

Profit de locurile astea care imi ofera accesul la experiente noi pentru a invata sa fiu mai toleranta, mai deschisa la nou, mai pemisiva, mai atenta cu ceea ce se intampla in jurul meu. Pentru mine "a calatori " e un prilej sa invat si sa cresc ca om. Un lucru complet diferit de "a merge in vacanta". 

Imi dau seama ca nu am deloc un fir logic in explicatiile din postul asta dar mai bine de atat nu pot face :) Mesajul este insa ca in momentul de fata ne alegem ca destinatii locuri care sa ofere experiente inedite si accesul la o cultura diferita de ceea ce e definit ca "normal" pentru cineva din vestul sau estul Europei.

Nu stiu pentru cat timp voi calatori asa. poate peste ceva ani situatia familiei noastre va fi alta si vom fi mai putin aventurosi. sau poate ca voi ajunge sa fiu un om mai comod care prefera vacantele de lux. sau poate ca nu vom mai calatori deloc. Nu stii niciodata ce iti rezerva viitorul. Insa pentru moment pe mine ma face fericita sa ma simt un mini Indiana Jones (cu mare ingaduinta evident).

In partea a doua a acestui subiect voi pune o lista cu destinatiile care sunt pentru moment "prioritare" pentru a disuta un pic mai la obiect de ce aici si nu acolo. :)

Paza buna trece primejdia rea

Scriam intr-un post precedent ca am avut noroc  pana acum sa nu ne imbolnavim serios in calatorii, sa nu ni se fure nimic si  sa nu fim pacaliti foarte tare. Poate ca este doar o explicatie pur statistica pentru care am scapat pana acum, insa imi place sa cred ca si atitudinea noastra conteaza macar un pic.

Deci mai jos sunt cateva reguli de bun simt pe care noi le urmam atunci cand calatorim in speranta ca asta ne face un drum lin.

Evitarea problemelor cu mancarea si bautura. Cand suntem in Belgia mergem la restaurant doar pe motive sociale. Nu sunt un impatimit al mersului singur sau chiar si in doi pentru o masa in oras. Insa atunci cand suntem plecati pe mai departe sau mai aproape sunt un gurmand in adevaratul sens al cuvantului. Imi place sa incerc de toate si tinta sunt intotdeauna restaurantele locale pentru ca Mac si Pizza Hut gasesc oricunde. Insa alegerea locului unde mananci este extrem de importanta si te poate salva de multe neplaceri. Ca regula de baza preferam restaurantele, cafenelele, chestiile cu un acoperis si pozitie stabila nu o toneta pe doua roti. Si ne uitam unde este lume mai multa si acolo hop si noi. Daca e lume multa inseamna ca sansele ca mancarea sa stea in asteptarea unui client pentru zile in sir e mai mica. Au fost tari unde nu am evitat deloc vanzatorii ambulanti ci am mancat de oriunde parea cat de cat curat. Inca mai visez la tarabele cu de toate din Lijiang sau la clatitele din Luang Prabang sau la porcul din Luang Namtha (si as putea continua o vesnicie). Si de cele mai multe ori cea mai buna mancare chiar de la vanzatorii astia ambulanti a venit. Insa au fost si locatii unde nu am avut incredere si am amanat mancatul pe strada pana in zilele de dinainte de plecarea acasa. Macar in felul asta nu imi stric vacanta ci doar imi enervez vecinul de scaun din avion. De incercat insa tot am incercat. De exemplu in Vientienne am salivat o gramada pe langa vanzatorii ambulanti de legume tempura. Eu sunt in stare sa imi dau o mana si un picior pentru o portie bine gatita de legume temupura (la momentul in care scriu randurile astea salivez la gandul spanacului tempura din Bagan). Deci parca imi faceau in necaz vanzatorii aia ambulanti cu mancarea lor. Insa mi s-a parut murdar asa ca nu am incercat decat in ziua dinaintea plecarii. Am ales un vanzator la care era coada lunga si de unde oamenii cumparau sacosi intregi de mancare si ne-am luat cateva portii diferite. Nu ni s-a intamplat nimic si mancarea chiar a fost buna deci as fi ramas mereu cu un regret daca nu as fi incercat. Daca la mancare este un pic mai evaziv sfatul si totul depinde de cat esti de pretentios de felul tau, la apa totul e foarte simplu: nu bea apa de la robinet orice ar fi. Chiar si pentru spalatul pe dinti, folosim tot apa imbuteliata. Si fiti atenti la sigiliul sticlei si nu acceptati o sticla cu sigiliu rupt pentru ca mai mult ca sigur inseamna ca a fost umpluta de la robinet si vanduta pentru a nu stiu cata oara la turisti. Mie mi-a fost rusine in Indonezia sa cer o alta sticla cand am vazut ca ii lipsea sigiliul de plastic si seara am platit pentru rusinea mea si am devenit prietena buna cu toaleta.

Tarabele din Lijiang

Evitarea pacalelilor. Cred ca este imposbil sa eviti sa fii pacalit atunci cand calatoresti asa ca sfaturile de mai jos sunt cat se poate de generale si in nici un caz nu imi propun sa discut toate tipurile de pacaleli existente. Asa ceva e imposibil. Totul se reduce la cat de rau te arzi. Sa dau cateva exemple:

Eu urasc taxiurile luate de la aeroport. Mi se pare ca scrie pe fruntea ta : "Sunt idiot, pacaleste-ma!" atunci cand iesi din aeroport si cauti solutii sa ajungi in oras. Iar daca se mai si intampla sa existe numai posibilitatea mersului cu taxiul atunci chiar ca eu si Cipri suntem sortiti esecului pentru ca noi nu stim sa negociem. Suntem patetici. Atat de patetici incat imi inchipui ca suntem materializarea rugaciunilor taximetristilor si vanzatorilor care spera la un ban in plus in ziua aia. Asa ca atunci cand nu exista autobuze spre oras sau trenuri sau taxiuri cu pret fix (le iubesc pe astea) atunci organizez transferul prin intermediul hotelului la care stau. Nu conteaza ca ma costa mai mult, cel putin salvez cateva fire de par de la albire. Si in felul asta scap si de celebra pacaleala cu "Hotelul tau e inchis/prost/murdar/pierdut in spatiu etc. Te duc eu la altul mai bun". Indiferent ce ti s-ar spune insista ca ai rezervare si tu acolo vrei sa mergi si punct. 

O alta pacaleala celebra (si cu toate astea extrem de des intalnita) este cu tanara (de obicei foarte atragatoare) care invita turistul la un ceai/suc/cafea pe motiv ca vrea sa isi exerseze engleza si care apoi dispare ca magarul in ceata si te lasa in compania unei note de plata care sa iti goleasca serios cardul sau portofelul. Pacaleala asta o urasc pentru ca ma face sa fiu extrem de sceptica cu localnicii care vor sa socializeze cu noi. M-a facut sa fiu prea defensiva. Multi poate nu au nici o dorinta sa te pacaleasca dar tu stai cu inima stransa ca stii ca pacaleala exista si iti tragi zece scuturi ca sa fii sigur ca nu pici in plasa. Sunt sigura ca am ratat multe interactiuni sincere cu oamenii doar pentru ca am vrut sa fiu "on the safe side". Evident ca poti face parte din cealalta categorie si sa socializezi cu oricine si sa nu iti pese cand pici in plasa. Insa fii sigur ca nu o sa iti pese nici cand scoti banii si platesti. Eu m-as oftica daca m-ar pacali asa ca din doua rele prefer sa fiu defensiva desi ratez interactiuni.
De multe ori vei da de persoane care sa incerce sa te convinga ca atractia pe care vrei sa o vizitezi tu este inchisa insa ei se ofera sa te duca prin mii de alte locuri mai interesante. Locuri care mai intotdeauna sunt magazine cu tot felul de suveniruri, de pietre asa zis pretioasesau mai stiu eu ce alte lucruri bune de vandut turistului. Apropos daca gasiti ceva safire/rubine/diamante cu fete rotunjite eu sa fugiti cat vedeti cu ochii ca la taiere pietrele astea numai rotunde nu ies, cristalele ca regula generala cliveaza pe linii drepte.  Daca vrei sa fii luat la cumparaturi atunci accepta si vei fi dusi gratis la tot felul de vanzatori. Daca nu ai chef atunci insista ca tu vrei sa vezi cu ochiul tau atractia chiar daca e inchisa.
Intotdeauna intrebati care este pretul pentru ceea ce vreti sa cumparati (serviciu sau lucru) si nu acceptati un raspuns evaziv. Pentru ca la sfarsit va poate spune o suma cat China de mare. Cipri va poate explica cum a platit in Yangon mai mult pe repararea sandalelor decat pe sandale (iar sandalele erau cumparate din Cehia).
Pacaleli sunt cate in luna si in stele, important este sa iti folosesti gandirea rationala si sa tii cont de doua reguli extrem de importante:

• Daca ceva pare prea bun pentru a fi adevarat, atunci ori nu e atat de bun ori nu e atat de adevarat.
• Nimic, niciodata nu e gratis pe lumea asta.

Reparatorul de sandale

Capcanele pentru turisti. Nu stiu cat de evidenta este diferenta dintre ce am numit pacaleli mai sus si capcanele pentru turisti asa ca o sa explic nitel ce pun eu in categoria capcanelor. Majoritatea locurilor extrem de turistice de oriunde din lume, sunt ca un magnet pentru diversi prestatori de servicii sau vanzatori sau asa zisi ghizi care pun la cale scheme mai mult sau mai putin complicate pentru a face bani fara sa conteze satisfactia clientului. O modalitate sa nu ai parte de un tratament de doi bani e sa nu mergi deloc. Insa de multe ori ar fi o pierdere imensa. Alta modalitate este sa iti faci temele si sa alegi dupa o analiza la sange ale cui servicii le vrei. De obicei asta vine si cu un cost mai ridicat. dar si calitatea este incomparabil mai ridicata.
Un exemplu ar fi excursiile pe Tonle Sap din Cambodgia. Am cititi pe net sute de pareri negative despre asta.Oamenii spuneau ca esti dus pana la mal de lac, tarat pe la magazine ca sa cumperi cica produse pentru scoli la preturi ce ar face de rusine orice supermarket european, apoi o ora pe apa si gata plimbarea. Nu vezi mai nimic, nu ti se explica nimic. Toata ideea este sa termine cat mai repede cu tine. Sfaturi de "Sa nu mergi acolo" gaseam pe orice subiect deschis pe Thorn tree. Insa eu sunt prea atrasa de asezarile plutitoare incat sa nu vizitez Tonle Sap asa ca m-am pus serios pe investigat alternative. Si asa am descoperit o minunata agentie non-profit care facea tururi pe lac ca parte din programul lor de ajutorarea a populatiei de acolo si a ocrotirii sanctuarului de pasari. Nu am cuvinte suficiente sa laud respectiva companie. Ne-au oferit o zi de vis. Si asta intr-un loc de care turistii fug pentru ca nu stiu ce agentie sa aleaga.
Din categoria situatiilor in care noi am pierdut este povestea cu pluta de bambus pe raul Li in Yangshuo-China.Ni s-a parut scump pretul pe care ni l-au dat la agentie sau la hotel si am decis ca ne descurcam pe cont propriu. Am mers cu autobuzul la locul de plecare si de acolo a inceput cosmarul. Barcagii erau vorbiti intre ei si iti dateau un pret nesimtit pentru plimbare gandindu-se ca inapoi nu o sa mergi tot cu autobuzul. Vei fi nevoit sa accepti odata ajuns acolo. Ne-am facut nervi cat cuprinde si am pierdut si vreme ce am fi putut sa o petrecem in schimb pe rau.
Tot din Cambodgia o sa mai amintesc inchirierea unot tuk tuk uri pentru vizitat Angkor-ul. Am auzit turisti povestind cum au fost pacaliti de soferi si li s-a cerut bani in plus pe cand erau departe de orice drum, sau nu au vrut sa ii duca unde cereau si altele de genul asta. Asa ca noi am decis sa luam transportul de la hotelul unde stateam si am avut parte de un nene genial. Pentru doi dolari in plus pe zi am fost linistiti, si fara stres, si am mers peste tot etc. As fi dat si mai mult pentru salvarea unor fire de par de la albire prematura.
Concluzia pentru evitarea jecmanirilor la drum mare de catre agentii/ghizi este sa te documentezi inainte si sa alegi una cu recomandari bune. Nu poti fi 100% sigur ca scapi dar ai sanse mari.
Iar in discutiile cu agentiile vanzatoare de excursii este important sa incercati sa aflati cat mai multe detalii despre ce este inclus in pret si ce nu este inclus. Sa presupui nu este egal cu sa fii sigur. Si te poti trezi ca ai costuri ascunse mai mari decat costul excursiei. La fel programul de vizitare trebuie discutat serios ca sa eviti cazuri in care stai mai mult la magazinul de suveniruri decat la ceea ce vrei sa vizitezi. In Lonely Planet China era povestea unei doamne care a luat o excursie pentru a merge pe Marele zid chinezesc si din cele 12 ore petrecute in excursie numai 1.5 au fost la zid. Si alea pe fuga. Cereti cat mai multe informatii despre transport, despre ce mese sunt incluse, despre cate persoane sunt in grup, despre ghid, despre ce se afla in program pentru vizitare si cat dureaza vizitarea fiecarei chestii, despre posibile asigurari daca este cazul, despre bacsis daca este obligatoriu sau nu si cat e recomandat si tot ce va mai trece prin cap. Si cereti confirmari scrise atunci cand vi se promite ceva extra sau diferit de turul clasic.

Cu pluta pe rau

Sunt convinsa ca mai sunt zeci-sute de sfaturi dar ma opresc aici ca deja exagerez cu lungimea postului. Insa daca aveti lucruri de impartasit, sunt mai mult decat binevenite la comentarii si va multumesc pentru ele.

Fii pregatit pentru orice!

Iarna trecuta am pus pe blog o lista cu lucruri pe care le avem in bagaj atunci cand calatorim. Pentru multi a fost un post ilar. Pentru si mai multi o dovada clara ca sunt dusa bine cu pluta :) Insa lista respectiva a venit ca urmare a experientelor nostre de calatori prin tari de departe si a crescut sau s-a micsorat cu fiecare experienta noua pana a ajuns la o varianta care pare a fi cat se poate de multumitoare si cuprinzatoare.

Cand mergem prin Europa nu dau mai deloc atentie la ce punem in bagaj. Ideea de baza este sa nu uit acasa nimic din ce nu poate fi cumparat: pasaport, carti de credit si debit, telefon si asigurarea medicala. In rest de orice altceva se poate face foarte simplu rost.

Cand insa esti la celalalt capat de lume intr-o tara cu alte standarde decat cele vest europene si daca mai si ai ceva perioade de stat prin creieri de munti sau jungle apai situatia e un pic mai altfel. Asa ca imi place sa fiu pregatita pentru orice posibila nebunie de care am citit eu pe undeva sau am auzit de la alt calator sau m-am lovit chiar eu la un moment dat. Prefer ca atunci cand ma loveste necazul (desi mereu sper sa fie inca o calatorie in care nu ni se intampla nimic) sa fiu in stare sa ma descurc pe cont propriu cel putin intr-o prima faza.

Mai jos sunt cateva reguli pe care le urmam intotdeauna cand ne pregatim pentru o calatorie mai lunga:

• De ceva timp am inceput sa pun pe blog itinerariul calatoriei cu datele de contact de la hotelurile unde stam si detalii despre agentiile pe care le folosim pentru excursii. Este o modalitate de a da indicatii celor de acasa pe unde suntem la un anumit moment de timp si in cazul in care se intampla ceva neprevazut sa stie de unde sa inceapa cautarea. Poate parea o masura exagerata. Insa numai ganditi-va un pic cum ar fi sa nu stie nimeni nimic de voi pentru trei saptamani. Daca ti se intampla ceva in cele trei saptamani esti practic rupt de lume.
• Avem intotdeauna asigurare de sanatate. Nici nu ma inchipui calatorind altfel. Numai cate persoane care au avut nevoie de asigurarea de sanatate am vazut sau am auzit pe Everest Base Camp trek si nu as mai indrazni sa merg fara asigurare. 
• Avem intotdeauna copii ale pasapoartelor si alte acte importante la noi (asigurare de sanatate, cardul de rezidenta, bilete de avion etc) pe care le tinem separat de actul original. In cazul in care iti pierzi sau ti se fura pasaportul copiile vor fi salvarea ta.
• Avem intotdeauna o trusa de prim ajutor la noi. Niciodata nu stii cand ai nevoie de niste Imodium, Paracetamol sau chiar antibiotice. Lui Cipri i-a cazut un implant (o masea) in timpul vacantei in Peru iar in Laos a facut o infectie urata la gingie, deci el va poate explica cum e cu antibioticul. Evident ca poti incerca sa gasesti o farmacie de la care sa iti iei ce iti trebuie. Insa cand esti in arii mai rupte de lume asta e o solutie mai putin evidenta. Deci prefer sa am medicamentele mele din provenienta bine cunoscuta si sa nu ma lupt cu gasirea unei farmacii care sa mai si vanda medicamente ce nu sunt contrafacute. Iar mersul la un spital sper sa nu se intample vreodata.
• Avem intotdeauna cel putin doua tipuri de carti de credit la noi (Visa si Mastercard) si de obicei sunt de la doua banci diferite (1 card de credit de la o banca si 2 de la alta banca). Am intalnit bancomate la care functiona numai Visa si daca nu am fi avut Visa la noi atunci am fi avut probleme (in Luang Prabang ni s-a intamplat asta). In plus intotdeauna anuntam banca de planurile de calatorie pentru ca se pot trezi ca iti blocheaza cardul cand vad tranzactii prin tari de care nu a auzit nimeni. Si surpriza ta va fi extrem de neplacuta. Unui prieten i s-a blocat cardul pe cand calatorea in Costa Rica si era singurul lui card si a durat aproape o saptamana sa i-l deblocheze. Si incercam sa nu tinem toate cartile de credit in acelasi loc pentru ca in cazul in care ni se fura unele sa avem ceva de rezerva.
• Avem intotdeauna o rezerva de bani cash. Nu stii niciodata ce se poate intampla cu cardurile de credit sau daca nu ajungi intr-un loc fara acces la bancomate sau mai stiu eu ce. 
• Contacte de urgenta. Am notate la carnetel (in caz ca raman fara telefon) numerele de telefon de la banca, de la asigurarea de sanatate si al lui Miki. La asigurarea de sanatate este trecuta ca persoana de contact Miki pentru ca in caz de "Doamne fereste" ea este singura care ar sti ce sa faca. Mama probabil s-ar panica de nu ar face altceva decat sa planga. Iar pe frate-miu inca il mai vad ca pe un copil :)
• Petrecem intotdeauna ceva timp si ne documentam cu privire la tara in care mergem. Este util sa stii de exemplu daca sunt legi specifice de care ar trebui sa tii cont. Sau daca sunt vaccinuri obligatorii pe care sa le faci. Sau daca sunt boli de care sa te feresti (malaria ar fi un exemplu). Sau daca bancomatele sunt ceva obisnuit sau trebuie sa te bazezi pe cash (asta a fost cazul in Myanmar si in vara la fel in Iran). Sau daca sunt perioade pe care trebuie sa le eviti. Si altele de genul asta. O documentare mai serioasa la inceput de calatorie te scuteste de multe surprize. Despre documentare o sa gasiti mult mai multe ponturi la topicul cu sfaturi legate de organizarea unei calatorii.

Sunt sigura ca pentru multi pare exagerat ce am scris eu mai  sus sau ca pare prea multa bataie de cap insa oricine a calatorit mai mult mai pe departe sunt sigura ca ma va intelege. Iar bataie de cap nu e deloc. Odata invatate, devin automatism. La fel ca si lista de calatorie care este aceeasi (cu mici modificari) de vreo patru ani. Este ceva invatat care acum pare extrem de normal. O reciclez cu fiecare carnetel de calatorie pe care il incep. Pentru ca eu sunt un om analog - carnetelul e baza nicidecum telefonul sau calculatorul. Dar la sfarsitul zilei consider ca e mai important sa functionezi dupa vorba "paza buna trece primejdia rea" decat sa fii luat pe nepregatite. Si chiar daca noi nu am avut probleme cu furturi, boli, inselaciuni etc asta nu inseamna ca ele nu exista.

India - ganduri peste ganduri

Toata lumea care ma cunoaste stie ca am un "Bucket list" pentru calatorii lunga cat o zi de post. De fapt in mod sigur mai lunga de atat. 

Nu duc in nici un caz lipsa de idei unde as putea sa merg. Iti pot spune pe luni din an, pe zone geografice, pe teme de calatorie sau pe bugete unde mi-as dori sa merg. 

Insa alegerea se dovedeste de cele mai multe ori extrem de grea. Cu cat ma gandesc mai mult cu atat imi este mai greu sa ma decid care e prioritatea. Cel mai usor este sa cumpar biletul de avion instinctiv altfel ma duc de la o idee la alta pana vine vremea sa plec de acasa.

In momentul de fata tot discut cu Cipri unde mergem in decembrie 2014. Am redus lista la trei variante: Etiopia, India sau Vietnam+o insula in Tailanda pentru diving. Pentru ca de patru ani tot mergem in Asia de sud-est am decis sa luam o pauza asa ca Vietnam+Tailanda este deocamdata pe locul trei. Desi la cat de mult ne place Asia de sud-est nu este de neimaginat ca dupa vacanta din Iran sa spunem ca noi vrem inapoi acolo si sa cumparam biletul de avion catre Bangkok nu catre Delhi sau Addis Ababa. Pana una alta insa batalia se duce intre Etiopia si India. Eu sunt o ferventa sustinatoare a Etiopiei, Cipri al Indiei. Si pentru ca pana acum am mers numai unde a vrut sufletul meu, tind sa ii dau castig de cauza si sa alegem India.

Sa nu va inchipuiti insa ca nu mi-as dori sa vad India. Nicidecum nu e asa. Visez la India de pe vremea cand eram la liceu si citeam cu nesat toate cartile lui Mircea Eliade care imi cadeau in mana. Pana si la proba orala la limba franceza de la bacalaureat am vorbit despre visul meu de a merge in India. Insa pe cat de mult imi doresc sa vad India pe atat de frica imi este sa nu fiu dezamagita de ea. 

Ma pasioneaza religia hindusa, istoria si civilizatia Indiei, visez sa vad Taj Mahalul, sa calatoresc prin Rajasthan, sa merg la hiking in Ladak si Kashmir, sa vad plantatiile de ceai din Darjeeling, sa ajung in Kerala si poate si de Anul Nou pe plajele din Goa. Si in acelasi timp ascult povestile celor ce au fost acolo, citesc bloguri peste bloguri, forumuri peste forumuri, vad poze mii si mii, documentare cate vrei si imi e frica sa nu fiu dezamagita. Imi e frica de faptul ca nu o sa fiu suficient de "miserupista" incat sa pot sa ma bucur de ceea ce vad fara a fi enervata de realitatea indiana.

Daca as fi mers in India la inceputurile nostre de calatori, in mod sigur nu m-as fi bucurat de vacanta acolo. Intre timp am invatat insa sa fim mult mai putin stricti atunci cand discutam un anumit serviciu. Nu mai facem ca trenul si ca locomotiva atunci cand cineva intarzie cate o ora sau mai mult, sau cand trasportul dureaza dublu fata de cat ne-a fost comunicat, sau ca in nici un caz nu primim conditiile care ne-au fost promise. Ca sa te bucuri de vacante prin tari mai putin vest-europene trebuie sa fii deschis la imprevizibil si sa iei totul cu un zambet pe buze. Insa oare am ajuns suficient de "deschisi la imprevizibil" incat sa supravietuim Indiei? Totusi din ce aud de la unii si de la altii Asia de sud este este parfum pe langa India. Deci ce cred eu ca este un grad decent de "miserupism" este un grad suficient si in India?

Am tot citit ca India ori o iubesti ori o urasti. Si din ce stiu eu despre India inteleg perfect de unde extremele. Sunt convinsa ca pentru a iubi India trebuie sa fii un calator experimentat, daca esti o fire boema cu atat mai bine, un om deschis la nou, un om cu sufletul deschis nu numai cu ochii deschisi. Oare noi suntem suficient de deschisi? Eu ma mandresc cu faptul ca suntem insa ideea calatoriei in India imi ridica unele semne de intrebare. Parca subit nu mai am aceeasi incredere in noi.

Am mii si mii de ganduri care ma fac sa nu plec la drum cu inima usoara.

Imi doresc atat de mult sa imi placa India incat imi este frica sa o vizitez.

PS: Mi-l si inchipui pe Cipri cum citeste postul asta si ofteaza saracul la gandul ca iar am luat-o razna. Eu si intorsul lucrurilor pe o mie de fete. La el e foarte simplu: cica mancarea indiana e buna deci tre sa mergem in India. Eu insa pana nu desifrez misterele universului si nu intorc lucrurile pe toate partile si nu le discut si rasdiscut nu sunt eu. Noroc cu el ca forteaza decizii altfel daca ar fi dupa mine totul ar fi lasat in coada de peste si eu mi-as plange soarta si indeciziile pe toate gardurile. :) Sa fie asta un atribut feminin sau e doar nebunia mea? :) Incurcate mai sunt caile nevestei.

Planul pentru Iordania

Anul trecut am ajuns la concluzia (a se citi l-am batut la cap pe Cipri pana a acceptat) ca anul asta sa avem trei concedii in locuri de departe in loc de doua (city trip urile si week endurile lungi prin Europa nu se pun la socoteala). Si da inca ma mai plang ca este putin :) 

Dar conditia impusa de Cipri a fost ca numarul de zile si bugetul pentru toate vacantele sa nu explodeze ci sa ramana comparabil cu doua vacante. Prin urmare abordarea mea a fost sa impart vacanta de vara care era de 23 de zile de obicei in doua vacante mai scurte si mai ieftine. Iar anul asta variantele ieftine si scurte au fost: Iordania cu 10 zile in perioada 23 mai-1 iunie si Iran cu 17 zile in perioada 15 august-30 august. Si nu, nu este nevoie sa faceti suma celor doua vacante. Nici tu Cipri nu trebuie sa faci asta. De fapt cel mai bine ar fi sa uiti ce tocmai ai citit. La fel cum ar fi bine sa ne loveasca o amnezie si dupa ce vedem bugetele celor doua calatorii. Dar pe cuvant ca nu a fost intentionat. Eu chiar am crezut ca pot imparti egal o vacanta la doi. Cand cititi asta va rog sa va imaginati cum dau din gene inocent.

Vacanta in Iordania se apropie vertiginos asa ca pun planul de bataie pe blog asa cum fac intotdeauna. 

Iordania este o destinatie destul de populara insa majoritatea turistilor merge prin agentie in grup organizat. Pe noi nu ne prinde o astfel de vacanta asa ca am decis sa ne facem un itinerariu pe care sa mergem pe cont propriu. Inchiriem o masina pe toata durata vacantei si ne facem ca intotdeauna rezervarile la hotel dinainte de vacanta. Este prima data cand inchiriem o masina (am mai facut asta in Bali dar doar pentru 2 zile si era de la vecinul de vis a vis de hotel deci nu se pune la socoteala) asa ca avem ceva emotii dar sa speram ca decurge fara probleme.

Itinerariul este urmatorul:

23 Mai - 18.15 Bruxel- 23.35 Istanbul (Flight TK 1940)

24 Mai - 00.35 Istanbul - 3.35 Amman (Flight TK 0814). Inchiriat masina si plecat direct catre Wadi Rum. Inchiriat de la Beduin Directions un tur de doua zile in desert. noaptea ne-o petrecem intr-o tabara in desert.

25 Mai - Wadi Rum. Plecare seara catre Petra. 

Cazare 25 Mai-28 Mai Hotel Tetra Tree Wadi Musa.

26 Mai - Petra

27 Mai - Petra

28 Mai - Mergem pe King's Highway catre Marea Moarta. Pe drum ne oprim la castelele cruciatilor de la Karak si Shobak.

Cazare 28 Mai-29 Mai Crown Plaza Jordan Dead Sea Resort and Spa.

29 Mai - O zi sa vizitam Desert Castles.

Cazare 29 Mai-31 Mai Amman Pasha Hotel.

30 Mai - Excursie pentru Jerash, Umm Qais, Ajloun

31 Mai - Amman si Madaba si condus seara tarziu catre aeroport.

1 Iunie -03.15 Amman - 06.10 Istanbul ( Flight TK 0815) ; 07.50 Istanbul - 10.15 Bruxel.

Pentru o idee despre itinerariu aruncati un ochi pe site-ul celor de la Rought Guide.