Satele Bishnoi de langa Jodhpur

Bishnoi este o comunitate un pic mai speciala care se intalneste mai ales in cateva sate din apropiere de Jodhpur. Si pentru ca este asa mai speciala a devenit evident oprire mai mult sau mai putin obligatorie pe traseul oricarui turist venit in Jodhpur. Ceea ce evident ca am facut si noi. Doar nu era sa ne punem in calea marketingului de succes?

Si sincer chiar si daca nu ar fi nimic iesit din comun cu respectiva comunitate, vizita printre sate tot e o pauza binemeritata de la nebunia orasului.

Ce scoate din anonimat comunitatile Bishnoi? Pai adeptii traiesc respectand cele 29 de reguli (bishnoi inseamna 29 de fapt) impuse de fondatorul sectei Guru Jambheshwarin in 1451. Regulile se refera la igiena personala, la meditatiile obligatorii, la a fi vegetarian etc etc etc Nimic iesit din comun pana aici. Ce este iesit din comun e ca sunt si cateva reguli care se refera la protectia mediului inconjurator. Si anume nu ai voie sa vanezi animale salbatice, trebuie sa le protejezi si sa le oferi adapost daca sunt in pericol si nu ai voie sa tai copaci care nu sunt uscati. In cazul in care va inchipuiati ca ecologia este ceva nou iaca o comunicate care era obligata sa protejeze mediul inconjurator acum 564 de ani. 

Si oamenii chiar isi iau regulile si sarcinile de a proteja mediul inconjurator in serios. Se spune ca daca esti vanator cel mai rau lucru care ti se poate intampla este sa fii gasit vanand pe peritoriul satelor Bishnoi. Iar in 1730, 363 de adepti au murit incercan sa apere niste copaci care trebuiau sa fie taiati de oamenii regelui. Iar de atunci exista o lista extrem de lunga cu oameni care si-au sacrificat viata incercand sa apere animalele salbatice din zona de vanatorii ilegali. Pe post de trivia exista povestea lui Salman Khan (celebrul actor de la Bollywood) care a omorat un animal salbatic pe teritoriile Bishnoi. Iar adeptii nu s-au lasat pana nu au reusit sa il puna pentru cateva zile in inchisoare. Asta desi influenta si banii nu era clar de partea lor ci de partea starului.

Noi am ales sa facem un tur de jumatate de zi printre sate (nu numai Bishnoi) si sa ne uitam o leaca la cum e viata la tara. Pentru cineva care e de la tara (cum sunt eu si cum e si Cipri), realitatea de zi cu zi nu e prea departe de ceea ce stiam noi din copilaria petrecuta cu sapa in mana. Dar inteleg perfect fascinatia americanilor si australienilor care se cred purtati inapoi in timp.  fost insa o plimbare interesanta chiar si pentru noi. Desi frigul ne-a cam facut sa fim pe graba.

Dupa plimbarea pe la tara, ne-am intors in Jodhpur si ne-am oprit la o ghereta care este atat de celebra incat este intr-o liga proprie. In cazul in care credeati ca omleta este o mancare plictisitoare trebuie sa mergeti sa mancati un sandvis cu omleta de la Ramkishan Gawlani. Cea mai buna omleta mancata in viata mea. Nu mi-am inchipuit ca o omleta poate fi atat de buna. Si daca ajungeti acolo incercati Ali Baba - preferata noastra. 

Trivia: In cazul in care primul lucru care va vine in minte cand cititi Ali Baba este Ali baba si cei 40 de hoti atunci apasati reset. In India Ali Baba sunt niste pantaloni.

Revening la chioscul cu omleta. Este greu de crezut ca ceva care serveste omleta poate fi atat de celebru dar iaca India are inca o surpriza pentru noi. Nenea cu pricina face asta de 30 sau 40 de ani fix in acelasi loc si probabil in mare masura cam in acelasi fel. Desi a ajuns la 60 de ani este in continuare pentru ore in sir in fata plitei pregatind omlete pe banda rulanta cu o viteza uimitoare. Cand servesti mii de oua pe zi, trebuie sa fii rapid. Si e uimitor ca in toata viteza asta isi face timp sa vorbeasca cu tine si sa iti povesteasca istoria chiscului si sa iti explice toate tipurile de omleta pe care le are.

Este singura data cand am mancat in India de pe strada. In rest am incercat sa stam numai in restaurante laudate pentru a evita "Delhi belly". Insa de data asta am facut o exceptie si bine am facut. Ceea ce sfatuiesc pe oricine. Si nu, nu ne-am imbolnavit. Suntem printre norocosii care s-au intors din India fara sa fi avut nici cea mai mica problema de sanatate.

Probabil ca la prima vedere nu ai avea incredere sa mamanci acolo

Dar 30 de ani de experienta te face expert in omlete

Yumyyy

Cred ca era al treilea de aia eram asa incantata :)

Cu bruta plina am mai dat o tura prin Jodhpur si ne-am retras spre hotel. Vacanta e aproape de sfarsit si in seara asta ne pornim spre New Delhi. Ultima oprire din itinerariu.

Maimute peste tot

Uite hotul

De la departare sunt chiar amuzante

Jodhpur sau dovada ca se poate si altfel

Am ajuns in Jodhpur cu trenul din Jaisalmer. O calatorie fara absolut nimic iesit din comun. A avut intarzierea corespunzatoare de minim jumatate de ora si a facut si mai mult pe drum cu minim jumatate de ora. Deci totul fix cum te-ai astepta in varianta obtimista. In varianta pesimista trebuie sa te astepti la intarzieri care se numara in zeci de ore. Doamne fereste....

Dar nici o problema timpul a trecut foarte usor inconjurati fiind de un grup de spanioli mai galagiosi ca o ceata de 30 de adolescenti innebuniti de hormoni. Ei erau doar vreo 10 dar astea sunt detalii nesemnificative.

Cat timp am vrut sa dorm (trenul a pornit la 6 dimineata iar noi eram treji de pe la 4.30), i-am urat cu toata fiinta mea. Dar cand somnul a fugit (pana si somnul are probleme cu spaniolii galagiosi) au inceput chiar sa mi se para amuzanti. Mai ales nenea care nu vorbea nici o limba straina dar care nu a facut pauza nici macat 5 secunde ca sa ia o gura de aer. Cred ca profita de faptul ca era in vacanta fara sotie si isi lua revansa. Vorbea (in spaniola evident) cu toata lumea chit ca erau romani (aka noi), americani sau indieni care nu intelegeau ce are ala de tot gesticuleaza atat. Si cum nenea statea pe bancheta langa Cipri si vis a vis de mine era imposibil sa il ignori mai ales daca iti trage coate sau te bate pe umar ca se te faca atent sa ii incarci telefonul la laptopul tau sau sa iti arate poze sau sa te puna sa ii arati pozele in cazul in care erai ocupat sa ti le sortezi. Ne-a aratat pana si ce are in bagaj. Si avea nu gluma. Sunt absolut sigura ca avea chestii si de prin vecini. Altfel nu inteleg cum putea sa aibe un rucsac atat de mare atat de plin. Singurul loc unde am vazut mai multe pastile decat avea el in trusa de urgenta este intr-o farmacie. Si o farmacie mare nu una mica de cartier.

La despartire ne-am pupat atat de mult incat parca eram rude de sange. Nici macar nu stiu cum il chema. Dar super simpatic nene. Genul de om de care vei povesti si peste zece ani si probabil singurul lucru de care iti vei mai aduce aminte din calatoria Jaisalmer-Jodhpur. 

De la gara am luat un tuk tuk si in 10 minute participam la o cursa nebuneasca de tuk tuk uri pe strazile inguste din orasul vechi albastru. Cand ne-a zis ca am ajuns nici macar nu l-am crezut. Noroc cu un semn mare care ne arata ca suntem unde trebuie. Tuk tuk ul nu putea ajunge pana la intrare pentru ca hotelul era cocotat peste alte case si ajungeai la el urcand niste scari. Scari pe care ai fi putut foarte usor sa le confunzi cu o toaleta publica. Si dupa urmele lasate se pare ca multi nu numai ca le-au confundat dar chiar au si dat frau liber confuziei.

Pana la usa la hotel am bombanit pana l-am depasit la numar de cuvinte pe minut pe spaniolul din tren. Nu inteleg cum poti sa ai hotel si sa nu cureti drumul pana la usa. Si probabil daca le-as zice asta tipilor de la hotel s-ar uita la mine ca si cum le-as spune ca pamantul e plat.

Regretam cu toata fiinta mea alegerea facuta pentru cazare. Cum naiba sa faci drumul ala pe intuneric?

Dar cand am ajuns in camera si m-am uitat pe fereastra am uitat tot drumul si mi-am adus aminte exact de ce am ales cazarea aia cand am vazut descrierea de pe booking.

Asta e vederea:

Am stat la hotel cat sa mancam repede ceva la pranz si apoi am plecat cat ai clipi sa vizitam frumusetea aia de fort. Nu ma asteptam deloc sa vad un fort care sa imi placa mai mult decat cel din Amber sau care sa aibe ceva mai interesant decat templele Jain din Jaisalmer dar ca intotdeauna Incredible India mi-a dovedit ca se poate. Si fortul din Jodhpur (numit Mehrangarh) este de departe preferatul meu. Si cred ca este unul dintre cele mai impresionante constructii istorice vizitate pana acum.

In plus fortul din Jodhpur este exemplul clar ca se poate sa ai grija de vestigiile tale istorice fara sa vii cu scuze ca se pierde din "adevarata Indie" daca nu e mizerie, haos, motociclete prin fort, turisti facandu-si poze cu piciorul sprijinit pe fresce de cateva sute de ani vechime si ghizi oficiali ce freaca cu mana bucati de arta pietra dura la fel de vechi ca fresele mentionate mai sus ca sa iti arete tie ce bine sunt facute. Cand i-am zis ghidului din Amber sa nu mai puna mana ziceai ca l-am injurat. Dar zau ca nu am putut sa ne abtinem.

Fortul din Jodhpur este curat. Extrem de bine organizat. Fara pic de trafic. Cu paznici care chiar isi fac datoria si urmaresc turistii sa nu strice si sa murdareasca lucruri. Cu ghid audio extrem de bine facut. Cateva cafenele simpatice unde sa stai sa te relaxezi si sa iti odihnesti picioarele. Si cel mai important - foarte bine intretinut si renovat.

De ce in Jodhpur se poate? Pai fortul din Jodhpur este proprietate privata. Iar familia care il detine chiar are grija de el si probabil dupa ce si-au petrecut multi ani prin Anglia au decis sa il faca exact ca pe orice obiectiv turistic important pe care il vei vizita in UK. 

Practic fortul din Jodhpur este la mii de ani lumina de orice altceva am vizitat in India. Propun ca si Taj Mahalul si Amberul si Jaisalmerul si multe altele sa fie detinute de aceeasi familie. Zic...

Si va ziceam mai sus ca printre altele la Mehrangarh ai si un ghid audio extrem de bun. Chiar mi-a placut. Iar printre povesti au fost si doua care m-au facut sa zambesc.

Prima despre un om zidit in peretele fortului ca sa scape cetatea de ceva seceta sau boala (nu mai imi aduc exact aminte). Suna cunoscut?

A doua despre unul dintre maharajahi care se intoarce la fort dupa o infrangere intr-o batalie si sotia si mama nu ii deschid poarta si ii spun ca nu il cred ca e el pentru ca el nu este un invins. Suna cunoscut?

Coincidenta sau nu mie mi s-a parut amuzant sa aud aceleasi povesti la mii de kilometri departare de Romania.

Dar ajunge atata vorbarie. iaca pozele sa intelegeti de ce iubesc atat de mult fortul asta. Si sincera sa fiu pozele nu ii fac nici 1% dreptate. Trebuie sa fii acolo sa intelegi maretia lui si dimensiunile care genereaza fractura de mandibula.

Incet incet ii dam roata fortului

 

Si incepem sa vedem si dincolo de ziduri

Ne apropiem de intrare

Una dintre portile fortului. Cea pentru turisti.

Mi-a placut ca angajatii erau imbracati in costume traditionale

Si din loc in loc gaseai angajati care sa iti povesteasca despre opium, muzica, ceai etc

Prin interior

Iar sub noi orasul albastru cu nebunia lui

Jaisalmer si uimitoarele lui temple Jain

 Ok. Recunosc. Poate ca parerea mea nu tocmai buna despre plimbarea cu camila prin desert a fost influentata si de faptul ca intalnirea cu Jaisalmerul a inceput cu stangul.

Trebuia sa ajungem in Jaisalmer pe 28 Decembrie la 23.00 si sa incepem turul prin desert pe 29 Decembrie la ora 05.30 ca sa vedem si rasaritul. In realitate trenul nostru a avut o intarziere serioasa si am ajuns la 2.30. Iar soferul de la hotel a cam uitat sau a fost prea lenes sa vina sa ne recupereze de la gara. Am luat un taxi pana la hotel ca sa descoperim ca nu e nimeni pe la receptie sau care sa raspunda la telefon. Intr-un final dupa vreo jumatate de ora in care am facut spume a venit cineva (cica soferul care fusese la gara dupa noi) si ne-am cazat. 

Tin sa precizez ca i-am anuntat ca trenul are intarziere si i-am sfatuit sa verifice online mai tarziu ora sigura la care ajunge ca sa  nu ne astepte degeaba in gara. Era o ora de ajuns mult prea ciudata ca sa am pretentia sa fie cineva la receptie dar mi-au raspuns ca nu e nici o problema (in India nu e niciodata nici o problema) si ca totul se va rezolva (in India niciodata nu se rezolva cum ti s-a promis).

Iar dupa intamplarile cu uitatul sa ne ia de la gara si nimeni la receptie oentru check in, cand sa plecam in desert la 5.30 dimineata am descoperit ca poarta era incuiata si nu era nimeni sa ne deschida sa putem iesi din curtea hotelului. Ii spusesem tipului care ne-a cazat ca la 5.30 plecam si a zis (evident) ca nu e nici o problema.Ne-am invartit, am sunat, am batut in usa. Nimic. Ca apoi sa descoperim ca ei dormeau in receptie dar nu aveau chef sa se trezeasca. I-au gasit niste indieni care si ei incercau sa iasa cu masina din curtea hotelului.

Si ca intotdeauna o astfel de intamplare nu se putea petrece la un hotel ieftin si de doi bani de la care nu ai nici o pretentie ci la unul destul de laudat si la un pret mare pentru India. Un "haveli" care este chiar si acum resedinta familiei Nachana descendenti ai lui Maharawal Jaisal - fondatorul Jaisalmerului. Bla bla bla bla bla bla....

Si supararea pe cei de la hotel nu mi-a trecut nici pana  la intoarcerea din desert. Eram in continuare cu capsa pusa pe cei de la hotel. Ceea ce poate ca mi-a influentat si parerea despre Jaisalmer in general. 

Insa oricat de nervoasa si cu capsa pusa eram, nu am cum sa nu recunosc faptul ca fortul Jaisalmerului, care este in continuare locuit deci nu e doar obiectiv turistic, este extrem de interesant. Iar templele Jain sunt pur si simplu din alta lume. Este greu de inteles cum asa ceva poate exista n afara unei planse de desen. Este absolut fabulos. Si zau daca folosesc adjectivul asta cu usurinta. Trebuie sa vezi (si sa ignori uratenia orasului din jur) ca sa ma intelegi.

Fortul Jaisalmer

Incet incet ne face drum catre intrare

Si descoperim ca nebunia orasului nu ne va parasi pentru ca fortul este si in zilele noastre locuit

Daca zidul exterior nu ar fi toatela publica, ar fi o plimbare de zile mari

Nu ar fi India fara vaci in miljocul pietei centrale

Mai departe la plimbare pe stradutele inguste

Si chiar de e aglomerat chiar nu arata deloc rau

Dar uimirea incepe cand ajungem la absolut uimitoarele temple Jain

Dantelate de parca ar fi din alta lume

Iar tavanele...greu de imaginat ca e un tavan

Si vederile de la fort

In departare desertul si granita cu Pakistanul