La plimbare prin Teheran

Am ajuns in Teheran la 4 dimineata.

Destul de obositi si cu ochi doar pe jumatate deschisi.

M-am echipat in avion conform hijabului si am pornit la tranta cu o lume noua.

Care lume s-a dovedit la fel de inofensiva ca eu iepuras de plus. Dar la momentul ala imi venea greu sa cred asta.

In jumatate de ora trecusem de controlul pasapoartelor, ne luasem bagajele si eram deja in statia de taxiuri.

Si cum stateam noi si incercam sa ne dumirim cum merge sistemul, ne-am trezit ca vine cineva si ne spune unde sa stam ca vine un taxi. Ne ducem. Asteptam si cand vine taxiul imediat vine si o tanti sa ne ajute sa explicam soferului (care nu vorbea engleza) unde trebuie sa ajunge. Prima intalnire cu amabilitatea iraniana.

Ajungem la hotel, suntem jecmaniti de taximetrist care ne cere 700000 riali in loc de 500000 cat era pretul fix din aeroport pe motiv ca era noapte, descoperim ca taximetristrii nu sunt iranieni binevoitori si ne resemnam cu ideea ca 5 euro nu e capat de lume.

Ajungem in fata hotelului si ne uitam ca viteii la usa incuiata. Apoi ne uitam la ceas: 05.00. Apoi ne uitam unul la altul si decidem ca nu are rost sa trezim pe nimeni. Oricum noi aveam cazare abia pentru noaptea urmatoare. Nu ne asteptam nici check-inul sa ni-l faca cu atat mai putin sa primim camera la 5 dimineata. Doar vroiam sa lasam bagajul, sa mancam micul dejun si sa ne pornim pe umblat. Ne asezam deci pe caldaram si ne pregatim de asteptat. Insa deodata se deschide usa in spatele nostru. Un nene somnoros isi face aparatie in usa si ne invita inauntru. 

Soferul de taxi sunase la hotel sa ceara indrumari pentru adresa. Iar nenea care a raspuns la telefon a venit sa ne astepte ca sa fie sigur ca aude cand sosim.

Am uitat cu totul suprataxa taximetristului cand am dat de bunavointa receptionistului.

Care bunavointa nu se opreste aici. Omul ne-a dat si o camera pe motiv ca daca au camere libere de ce sa nu ne faca deja check inul? Nu mai bine mergem noi sa ne odihnim pana rasare soarele? Doar nu o sa stam in receptie?

Saru'mana domnul receptionist. Mai rar asa suflet.

Asa ca ne-am odihnit bine si cu forte proaspete am plecat la batut orasul in lung si-n lat.

Am trecut pe la casele de schimb valutar de pe strada Ferdowsi, ne-am asigurat ca avem bani de cheltuiala si ne-am indreptat catre metrou ca sa ajungem la Palatul Golestan si prin bazar.

In timp ce mergeam noi pe la metrou ma trezesc ca ma bate cineva pe umar. Era o batranica ce ne-a urat, fara sa se opreasca, sa avem o sedere placuta in Iran. Aceeasi batranica ne-a ajutat mai apoi sa cumparam bilete si sa ajungem la peronul cae trebuie si a stat cu noi pana a venit metroul si ne-am pornit in directia noastra. 

Dupa intalnirea cu batranica am concluzionat ca se pare ca povestile cu bunatatea iraniana nu sunt deloc povesti.

Restul zilei ni l-am petrecut vizitand Palatul Golestan apoi umbland hai hui prin bazar si pe langa bazar si cam atat. Nu am fost prea eficienti dar nici nu ne doream sa fim. Aveam lasate la sfarsit de vacanta ceva zile de rezerva dupa Damavand si ne gandeam ca vom reveni in Teheran si vom vedea "totul". In realitate am decis ca Teheranul nu e deloc pe gustul nostru si de cum au venit zilele de rezerva de cum ne-am facut alte planuri. Deci Teheranul a ramas "nevazut" insa nu ne pare rau. Daca nu ar fi fost locul obligatoriu de ajuns cu avionul, nici ca nu l-am fi pus pe lista cu lucruri de vizitat. Orasele mari, haiotice, cu poluare cat sa ajunga la cateva generatii, cu trafic infernal etc etc etc nu sunt pentru noi.

seara ne-am petrecut-o la un restaurant traditional unde nenea proprietarul s stat cu noi si ne-a explicat ce gasim tipic de mancat, de baut, de fumat si pentru ca cipri si-a luat celebra "dizi" a stat cu el de i-a explicat si procesul tehnologic de mancat de dizi.

Inca o mostra de amabilitate care ne-a facut seara extraordinar de placuta. Si cu burta plina, ne-am indreptat catre hotel ca de maine incepem periplul prin tara.

Palatul Golestan

Palatul Golestan

Palatul Golestan

Palatul Golestan

Pauza de masa la un sandvis cu falafel pentru imensa suma de 25000 riali (app 60 de centi)

Si de baut sucuri naturale proaspat pregatite in fata ta. Tot la preturi exorbitante 40000 riali (app 1 euro)

La plimbare prin bazar

Cu tot felul de chestii sclipicioase

Si nuci de tot felul

Si evident aur

USA Den of Espionage

Getting Dizi

Sfaturi practice pentru calatoria in Iran

Strans cuplata de ideea ca Iranul este o tara periculoasa si ca iranienii urasc strainii este si ideea ca in Iran se calatoreste extrem de greu. Ca si prima idee si a doua este una cat se poate de neadevarata.

Daca se tine cont de cateva sfaturi practice specifice situatiei iraniene, organizarea calatoriei este floare la ureche iar mai apoi odata aflat in tara calatoria in sine este cat se poate de usoara. 

Asa ca sa purcedem cu sfaturile practice:

Cash, cash si iar cash

Din cauza embargoului impus de prietenii americani, sistemul bancar iranian este complet rupt de restul lumii asa ca in Iran nu vei putea folosi cardurile de credit sau debit ca sa platesti pentru ceva (exceptie fac unele magazine de covoare care folosesc banci straine pentru plata), nu vei putea sa folosesti bancomatele ca sa scoti bani si nu vei putea face transferuri de nici un fel catre conturi iraniene pentru rezervarea de camere la hotel sau de tururi organizate. Pentru intreaga calatorie trebuie sa ai la tine bani cash. Ceea ce inseamna ca trebuie sa fii atent cum iti faci calculele si sa ai neaparat o suma de bani de rezerva ca daca ti se termina fondurile esti intr-o mare mare problema.

Nu conteaza daca ai euro sau dolari pentru ca la schimbul valutar ambele au parte de rate corecte. La unele hoteluri si la unele agentii vei putea plati direct in euro sau in dolari fara sa mai trebuiasca sa mai schimbi in riali. Uneori (foarte rar) vei da si de situatii in care doar dolarul este acceptat nu si euro. Noua ni s-a intamplat o singura data cu un sofer care ne-a dus pana in Masuleh. Accepta numai riali sau dolari. Intr-un final noi i-am platit intr-un mi de dolari si riali. Dar daca castigi in euro nu are efectiv nici un sens sa schimbi bani in dolari ca sa ai la tine in Iran. Daca trebuie sa faci insa alegerea sa schimbi dintr-o moneda locala intr-una de circulatie mai larga atunci as alege dolarul din motivul prezentat mai sus. 

Foarte important este de inteles ce e "rialul" si ce e "tomanul". Moneda oficiala in Iran este rialul dar aproape exclusiv preturile erau spuse in tomani. 1 toman =10 riali. Deci intrebati intotdeauna care dintre cele doua este atunci cand ti se spune o cifra pe post de pret. 

Schimbul valutar

Poti schimba banii din euro sau dolari (si altele mai putin cunoscute) in riali la: banca, casele de schimb valutar sau schimbatori ambulati intalniti in zonele unde sunt si case de schimb.

Nimic ciudat pana aici.

Ce este insa contraintuitiv este ca nu e bine sa schimbi banii la banca. Schimbul valutar este atat de prost incat vei avea pierde extrem de mult si in plus procesul este atat de greoi incat o sa stai pana o sa iti iasa peri albi pentru ceva ce ar trebui sa fie rapid ca o batere din palme. Cel putin asta era situatia cand am fost noi in vara lui 2014. Poate ca lucrurile se vor schimba pe viitor. Si in Myanmar situatia a fost asemanatoare pana cand in 2013 guvernul a decis sa aduca si schimbul la banci la o valoare decenta.

De recomandat este sa schimbati banii la casele de schimb valutar pentru ca ratele sunt bune si este cel mai sigur.

De multe ori schimbatorii ambulati pot avea rate mai bune dar nu e la fel de sigur ca la casele de schimb si te poti trezi ca apar comisioane nementionate la inceput.

Eu citisem sfaturi pe net ca nu este bine sa schimbi multi bani in aeroport (doar cat sa iti ajunga pentru taxi) pentru ca ratele sunt extrem de proaste insa s-a dovedit a nu fi adevarat. In aeroport daca urci la etajul 1 la Plecari vei gasi o casa de schimb valutar (singura) -nu banca- cu un schimb valutar ce in cazul nostru a fost chiar mai bun decat in oras.

In Teheran casele de schimb valutar se gasesc pe strada Ferdowsi, foarte aproape de piata Ferdowsi. Sfatul meu este sa invatati cifrele pentru ca de obicei schimbul valutar nu este afisat cu cifre arabe si mai se gaseste cate cineva sa iti dea o valoare inferioare celei afisate pe motiv ca esti strain si nu stii.

In Esfahan casele de schimb valutar sunt foarte aproape de piata Naghshe - Jahan pe strada Sepah (cea cu multe magazine de pantofi).

Nu uitati ca schimbul e cu atat mai bun cu cat orasul este mai mare.

La momentul la care am fost noi in Iran  schimbul valutar era: 42000 (variatii de la 41000 la 42500) riali pentru 1 euro sau 31300 (cu variatiile de rigoare) de riali pentru 1 dolar.

Inflatia

Inflatia in Iran este undeva in jur de 25% ceea ce inseamna ca preturile pe care le auziti de la calatori ce au fost in Iran sau le cititi pe forum sunt la fel de relevante precum preturile din Romania de prin anii 80. La fel valorile pentru schimbul valutar puse mai sus vor fi valabile pentru ceva saptamani si cam atat. Ca dovada in ghidul Lonely Planet publicat in 2012 schimbul valutar era de 12000 de riali pentru 1 euro. Intre timp, 2 ani mai tarziu, a ajuns la 42000 riali pentru 1 euro.

Cu toate astea sa calatoresti in Iran este in continuare extrem de convenabil si ieftin si probabil va mai fi pentru ceva timp de acum inainte.

Rezervarea hotelurilor

Nu imi place sa calatoresc fara sa am rezervarile la hotel deja facute. Pur si simplu ar fi o sursa de stres imensa sa ma apuc sa merg din poarta in poarta sa gasesc ceva care sa imi placa. Asa ca intotdeauna ma documentez bine inainte de vacanta si aleg locatiile care imi plac si fac rezervarile.

Pentru Iran asta a fost un pic de provocare pentru ca nu vei gasi Iranul pe booking.com sau pe agoda.com sau pe orice alt site de genul asta. 

Solutia este sa trimiti mailuri peste mailuri la hotelurile care te intereseaza si sa speri ca vei primi raspuns. Ceea ce nu se prea intampla asa ca solutie e sa dai un telefon. Mie nu mi-a placut ideea cu telefonul pentru ca nu ma incanta idea sa nu am o confirmare scrisa. Vorba ceea: "verba volant, scripta manent". Asa ca intr-un final pentru hotelurile la care nu am primit mail de confirmare am decis sa folosesc serviciile celor the la Pars Turist Agency care pentru un comision de 10% au facut rezervarile pentru mine. Pentru rezervarile facute prin agentie a trebuit sa fac plata pentru camerele de hotel la momentul rezervariii facand un transfer bancar intr-un cont al agentiei deschis la o banca din Germania. Avantajul este ca am avut mai putini bani cash de carat la noi. Dezavantajul este ca daca dai de o agentie ce serveste tepe te vei trezi si fara bani si fara camera la hotel.

Transportul

Daca iti inchipui ca Iranul este o tara nedezvoltata, murdara si aratand ca undeva prin lumea a treia, atunci sa stii ca te inseli amarnic.
De exemplu ca retea de drumuri Romania nu va fi la nivelul Iranului nici de acum in cateva decenii. Exista autostrazi (trei benzi pe sens) sau drumuri expres (2 benzi pe sens) care leaga mai toate orasele importante ale tarii. Exista trenuri intre destinatiile imporante. Exista aeroporturi in mai toate orasele importante iar preturile sunt extrem de mici. Deci practic sa mergi din punctul A in punctuul B este atat de usor incat este imposibil sa nu te descurci.
Noi am calatorit destul de mult cu autobuzul iar mai jos sunt trecute cursele luate de noi. Autobuzele sunt foarte confortabile iar preturile sunt extrem de joase (in jur de 1 dolar pentru 100 km). Daca luati un autobuz VIP preturile sunt mai mari dar aveti foarte mult loc pentru picioare si scaunele se fac aproape paturi.

• Teheran - Kashan, 110000 Riali, 2.5 h, curse foarte frecvente asa ca doar trebuie sa mergeti la terminalul sudic pentru autobuze si veti gasi foarte repede ceva sa mearga catre Kashan
• Natanz - Esfahan, 50000 Riali, 1.5 h, sunt extrem de frecvente insa sunt aceleasi autobuze care pleaca din Kashan si daca sunt pline nu opresc pentru a lua alti calatori din Natanz
• Esfahan - Yazd, 100000 Riali, 4.5 h, sunt mult mai putine curse pe zi decat in cazurile de mai sus asa ca cel mai  bine este sa luati biletul in zilele de dinainte de calatorie. Noi am cumparat biletele de la o agentie de turism aflata vis a vis de hotelul Abbsi langa sediul Iran Air.
• Yazd- Shiraz, 250000 riali pentru ca a fost un autpbuz VIP, 6.5 h, sunt trei curse dimineata si doua curse dupa amiaza deci este recomandat sa cumparati biletul inainte. Noi am cumparat biletul de la Silk Road Hotel cu o zi inainte de calatorie.

Statiile de autobuz sunt de obicei in afara orasului asa ca intotdeauna va trebui sa luati si un hotel de la autobuz la hotel. In cazul taxiului preturile vor depinde de capacitatile voastre de negociator. Noi suntem antitalent la negociere asa ca sunt sigura ca preturile de mai jos sunt la limita de sus:

• Taxi de la Hotel Parasto Teheran la terminalul sudic 100000-150000 Riali
• Taxi de la autobuz la Hotel Kashan 50000 Riali
• Taxi de la autobuz la Hotel Esfahan 100000 Riali
• Taxi  de la autobuz la hotel in Yazd 120000 Riali
• Taxi de la autobuz la hotel in Shiraz 60000 Riali
• Taxi aeroport Teheran - hotel 500000-550000 Riali (pret fix in functie de tipul masinii) 
• Taxi Shiraz hotel  - aeroport 150000 Riali

Pretul biletului de avion Shiraz - Teheran a fost 1600000 Riali cu Iran Air.

In doua cazuri am ales sa inchiriem o masina cu sofer pentru a ajunge in niste locuri unde era un pic mai greu cu transportul in comun:

• In Kashan am inchiriat o masina care sa ne duca din Kashan in Abyaneh unde sa vizitam satul si mai apoi in natanz sa vedem moscheea si apoi la statia de autobuz. Totul dura o jumatate de zi si pretul a fost 25 de dolari. Soferul l-am gasit vis a vis de hotelul Ehsan intr-un magazin ce serveste dublu scop: vanzarea de tururi si vanzarea de saltele de pat. :)
• Dupa ce am facut Damavandul si ne-am intors in Teheran aveam ramase doua zile libere in care nu staim exact ce sa facem. Si cum ne plimbam noi prin Teheran, am intalnit in fata Bancii Nationale un sofer care ne-a dat cateva idei si combinat cu ce aveam noi in Minte am decis sa mergem cu el doua zile (1 noapte) in Rasht, Masuleh si castelul Rudkhan. pentru doua zile si multi kilometri pretul a fost de 150 de dolari.

 

Mergeti in vacanta in Iran? Ati innebunit?

Am auzit de zeci de ori intrebarile din titlu atunci cand spuneam oamenilor care este destinatia noastra pentru vacanta de vara.

Si inca o mai auzim chiar si acum ca ne-am intors fericiti si multumiti de plimbarea noastra.

Se pare ca nu te poti pune cu masinaria propagandistica americana si britanica asa ca Iranul cred ca este tara cu cea mai nemeritata imagine proasta din lume.

Iranul asa cum il percepi de la stiri nu are absolut nimic in comun cu Iranul pe care il vei experimenta ca turist. Iar aceasta bucata de scris are ca scop discutarea unor idei preconcepute pe care le tot auzi de la oameni ce nu a vizitat niciodata Iranul dar niciodata de la oameni ce l-au vizitat.

Iranul este periculos

Asta este de departe cea mai des intalnita observatie auzita de la oameni uimiti de destinatia noastra. Imaginile alea prezentate obsesiv cu demonstratii in care se striga "Moarte Americii" inspira atata frica incat Iranul este vazut ca o tara extrem de nesigura. In plus cand te invecinezi cu Irak, Siria, Pakistan, Afganistan si altele din categoria asta parca nimeni nu vrea sa creada ca Iranul este sigur.  

Si totusi Iranul este cea mai sigura tara in care am calatorit pana acum. In Teheran cu teancul de bani la noi (trebuie sa ai cash la tine din cauza embargoului bancar impus de americani) m-am simtit mai in siguranta decat atunci cand ies cu cainele la plimbare pe la noi prin sat (si locuiesc intr-un sat sigur in care nu se intampla nimic niciodata). 

Cred ca singurul pericol real din Iran este sa te ingrasi de la cata inghetata si cate dulciuri primesti cadou de la oameni pe strada pe motiv ca esti musafir in tara lor.

Nu am intalnit in viata mea oameni mai prietenosi si mai saritori si mai binevoitori decat iranienii. Pot pune pariu pe ce vrei tu ca daca pari un pic pierdut printr-un oras iranian nu va dura mai mult de 30 de secunde pana nu va veni cineva sa te ajute.

In fiecare zi aveam parte de 10-15-20 de oameni care veneau sa ne bata pe umar sa ne ureze o sedere placuta in Iran. Atat si nimic mai mult. Nu vroiau sa te agaseze ci doar sa iti spuna "I hope you enjoy Iran". Si dispareau la fel de repede cum au venit.

Daca pareai pierdut si cineva venea sa te ajute nu numai ca iti explica cum sa ajungi la destinatia dorita dar mergeau cu tine si iti aratau exact unde trebuie sa ajungi si faceau si pe ghidul. Un exemplu este din prima noastra zi in Iran cand am mers sa luam metroul pana la Golestan palace. Am ajuns la ghiseu si nu ne dumiream prea bine ce tipuri de bilete sunt asa ca o batranica a venit ne-a explicat ce bilete sunt, a stat cu noi pana le-am cumparat apoi a mers cu noi pana la peronul corect sa luam metroul in directia corecta. Asta desi ea trebuia sa ia metroul de la o alta linie. Ne-a explicat cum e cu separarea femei/barbati in metrou (care in cazul nostru nu se aplica pentru ca eu puteam calatori oriunde fiind parte a unui cuplu) apoi ne-a dat in grija unui barbat care mergea in directia noastra. Initial vroia sa mearga ea cu noi pana unde trebuie sa coboram dar pentru ca a gasit pe cineva sa ne ajute a stat doar pana ne-am urcat in metrou si apoi a plecat inapoi pe drumul ei. Un alt exemplu este in Esfahan cand ne-am oprit la o intersectie sa ne uitam pe gps sa vedem care e drumul corect pana in piata centrala. Doua tinere au venit la noi si nu numai ca ne-au ajutat dar au stat cu noi o dupa-amiaza intreaga si au facut pe ghizii si ne-au aratat tot felul de locuri si lucruri interesante din Esfahan. Ne-au cumparat inghetata, un fel de nugat, un fel de gem si tot felul de alte produse de incercat. In Kashan un domn pe care l-am intrebat de unde se ia autobuzul spre niste gradini celebre a sfarsit prin a merge cu noi la gradinile ce se aflau in afara orasului si apoi ne-a invitat la el acasa la masa (unde am mers - era a doua zi in Iran pentru noi si deja eram invitati la masa). 

De fiecare data cand am cumparat ceva de la magazin am primit cate ceva gratis. Chiar si daca luam doar o sticla de apa, vanzatorul ne datea si un biscuite, o bomboana, ceva cadou pentru ca suntem musafiri.

Daca stateam in piata sau in parc seara, tot timpul venea cineva sa ne dea ceai sau ceva dulce. Nu conta ca ei nu vorbeau nici o limba straina, ei vroiau doar sa ne ofere ceva pentru ca suntem musafiri.

Imi aduc aminte in Yazd un  batranel care incerca sa vorbeasca cu noi dar nu stia decat farsi asa ca foarte dezamagit s-a dus cativa pasi mai departe si s-a asezat pe iarba. Apoi cand un tanar vorbitor de engleza a venit sa ne intrebe cum ni se pare Iranul a venit imaediat inapoi si l-a rugat pe tanar sa traduca ca ne ureaza o sedere placuta in Iran si spera ca vom ajunse si in partea de sud a tarii la Golful Persic de unde e el. Ne-a spus cum il cheama si din ce localitate e si ne-a rugat sa il cautam daca ajungem in zona.

Am primit numere de telefon si adrese de mail de la oameni cu rugamintea sa ii contactam daca avem nevoie de orice si cu precizarea ca nu e "taarof ". Adica nu o fac din politete ci cu tot sufletul.

Am primit inghetata cadou pana si de la soferul de taxi care ne-a dus din Kashan pana in Natanz. Care sofer nu numai ca ne-a dus in statia de autobuz dar a stat cu noi ca sa verifice ca sigur luam autobuzul corect catre Esfahan si ca nu ne pacaleste nimeni. Si cand a aflat ca autobuzul nu mai opreste in Natanz si-a sunat prietenii, a reusit sa gaseasca numarul de telefon al soferului autobuzului, a vorbit cu el si ne-a dus pana pe autostrada de unde ea recuperat autobuzul.

In plus sunt uimitor de onesti si desi ar putea sa te jecmaneasca cu usurinta, nu o fac. Nu spun ca asta trebuie luata ca litera de lege. Uscaturi (a se citi soferi de taxi si nenicii de la schimbul valutar) exista peste tot insa in principiu preturile erau corecte si chiar si cand greseai suma de bani primeai frumos diferenta inapoi. Ni s-a intamplat de multe ori sa intelegem gresit si sa dam sume mult mai mari (sau sa dam tomani in loc de riali adica de zece ori mai mult) si de fiecare data alegeau o bacnota si restul ni-i impingea inapoi. Am invatat cifrele asa ca stiam sa citim preturile dar intrebam intotdeauna cat costa ca masura de siguranta. Si (cu exceptia schimbului valutar mentionat mai sus) niciodata nu nu s-a spus un pret mai prost.

Zeci de astfel de oameni si povesti ne-au marcat sederea in Iran si orice comori istorice, arhitectonice sau naturale ar avea Iranul, nimic nu se compara cu caldura oamenilor. Ceea ce ne va ramane pentru totdeauna in minte din vacanta in Iran vor fi oamenii. Si cred cu tarie ca cea mai mare greseala pe care poti sa o faci este sa mergi in Iran cu un grup organizat. Pentru ca vei pierde fix ceea ce face Iranul o experienta de neuitat: interactia cu localnicii.

Iranienii sunt niste extremisti religiosi care ii urasc pe straini

Cred ca este evident din paragrafele precedente ca asa ceva nu este niciodecum adevarat. Iranieni nu urasc strainii. Dimpotriva spera ca tot mai multi straini sa mearga in tara lor sa ii vada ca oamenii care sunt nu ca oamenii prezentati in stirile americane si britanice. 

Sunt extrem de curiosi ce parere aveai inainte sa mergi in Iran despre Iran si ce parere ti-ai format la fata locului. Si sunt extrem de deranjati de felul cum sunt portretizati in afara. Nu sunt insa ranchiunosi si nici macar despre americani nu vei auzi lucruri rele.

Apoi legat de religie: pentru noi a venit ca un soc destul de mare felul "nereligios" al oamenilor de a fi. Ne asteptam la cu totul altceva tinand cont de numele pe care tara il poarta "Republica Islamica". Dar am auzit de multe ori oamenii discutand deschis despre situatia din Iran si spunand ca religia nu mai inseamna nimic pentru ei de cand cu amestecul religiei in politica. Amestecul asta a stricat puritatea religiei. Si spera ca lucrurile sa se schimbe curand. Si sigur se vor schimba insa in ritmul lor. Si asta e ce nu intelege "vestul". O schimbare impusa are intotdeauna efectul nedorit. Trebuie sa lasi lucrurile sa curga in ritmul lor. 

Chiar si discutia asta extrem de deschisa (uneori prea deschisa) despre situatia politica si pierderea increderii in fetele religioase a venit ca un soc. Nu ne asteptam ca oamenii sa spuna asta unora pe care i-a intalnit de 5 minute. Este un subiect sensibil care credeau eu ca este ascuns de frica unor posibile pedepse din partea conducerii tarii.

Siuatia femeilor in Iran va face viata calatoarei un iad

Stiam de dinainte sa merg in Iran ca trebuie sa ma imbrac conform "hijabului" adica nu am voie cu haine mulate care sa arate forma corpului, trebuie sa imi acopar mainile, picioarele, fundul si sa am o esarfa pe cap. Si m-am pregatit temeinic pentru a respecta regula insa m-am trezit in Teheran ca regula nu este nici pe aproape pe cat de strict o respectam eu. Hainele devin tot mai stranse pe corp, esarfa este prinsa cu o agrafa de coc si dezvaluie 3/4 din cap, pantalonii sunt mulati, manecile pot fi si 3/4, papucii si sandalele sunt acceptate, machiajul este ca desprins din reviste etc etc etc. Femeile iraniene sunt extrem de cochete si hijabul nu poate sta in calea cochetariei lor.

Cand mergi in sate sau orase mai mici lucrurile devin mai stricte si vei vedea tot mai multe femei purtand chador - un fel de cort pe care ti-l pui in cap - insa nu este ceva impus si sunt convinsa ca incet incet (nu fortat) lucrurile vor deveni tot mai lejere.

Oricum situatia vestimentara cred ca este ultima problema a emanciparii femeii in Iran. Mai e drum lung pana femeia va capata statutul pe care il merita si ca ne-turist nu mi-ar placea sa fiu femeie in Iran. Insa tema discutiei este situatia turistei ce calatoreste tu ca femeie singura sau parte dintr-un cuplu. Care turista sunt sigura ca nu prea va simti ca este intr-o "Republica Islamica" dimpotriva se va bucura de avantaje cum ar fi: siguranta, grija din partea celor din jur, dorinta de a i se oferi un sesur cat mai placut etc etc etc. Am cititi si auzit multe femei ce au calatorit in Iran singure spunand ca acolo le-a fost cel mai usor sa calatoreasca si ca ce le-a placut cel mai mult a fost lipsa hartuirilor din partea barbatilor care de multe ori vad europencele si americancele ca pe niste femei usoare doritoare de aventuri. In Iran nu ai parte nici macar de o privire un pic mai nelalocul ei cu atat mia putin de vreo remarca nepotrivita.

Ce ar putea sa te afecteze este discutia despre separarea femeilor si barbatilor. Ma asteptam la foarte putina interactie intre femei si barbati care nu sunt rude. Insa inca o data am avut parte de o foarte mare supriza. Iranul nu e deloc pe cat de strict te-ai astepta. Singura data cand am observat ceva separare a fost in autobuze unde femeile nu se aseaza langa barbati straini si probabil vei avea probleme daca vrei sa dormi in aceeasi camera cu un barbat care nu iti e ruda insa in rest lucrurile sunt inca o data mai lejere decat initial gandite. Am vazut extrem de multe tinere in cafenele in compania unor tineri care sigur nu le erau rude. Am vazut grupuri de tineri si tinere in parcuri si locuri publice petrecand timp impreuna. Am vazut multe flirturi si chiar mai mult decat simple flirturi. Am vazut multe tinere in compania unor turisti straini interactionand fara ca nimeni sa se uite ciudat.

In plus femeile iraniene sunt persoane cu o educatie foarte solida. Barbatii studiaza mai putin decat femeile pentru ca se apuca sa lucreze foarte devreme. ceea ce este destul de ilogic. Pentru ca doar 20% din femei lucreaza. Ceea ce inseamna ca ai un grup social (femeile) cu educatie superioara care nu ajunge sa lucreze niciodata si unul fara educatie la fel de ridicata (barbatii) care ajung sa lucreze.

In concluzie (ca ma intind la vorba pana poimarti) daca cineva ma intreaba daca recomand calatoritul in Iran raspunsul este cu siguranta "DA". Si asta cat mai curand cat oamenii nu sunt adusi la mentalitatea tipic vestica si se va pierde fix ceea ce noua ne-a placut atat de mult: faptul ca oamenii sunt inca oameni.

Si daca vreti sa vedeti vreodata cam cum e mintit poporul cu televizorul atunci mergeti in Iran sa descoperiti o tara ce nu are nimic in comun cu tara prezentata le televizor. Iranul pentru mine va fi pentru totdeauna exemplul perfect  pentru a explica de ce calatoresc: sa experimentez pe cont propriu locuri noi, civilizatii noi, religii noi, moduri noi de a trai etc cu scopul de a-mi forma opinii proprii bazate pe experiente proprii nu opinii ce ti se baga pe gat ca unei gaste hranite fortat.

Numai in China

Saptamana trecuta am mers pentru doar ceteva zile cu treaba prin Shenzhen.

Cum ? Nu ati auzit de Shenzhen?

Nici o problema nici eu nu auzisem pana acum o luna cand am fost anuntata ca trebuie sa ma duc in plimbare pe acolo.

O prima impresie ar fi deci ca Shenzhenul de care nimeni nu a auzit este un orasel uitat de lume intr-un colt de China fara nimic iesit din comun si fara nimic important.

Vizita in Shenzhen mi-a aratat insa ca prima impresia nu poate fi pentru nimic in lume mai departe de adevar.

Shenzhen este un oras de cu peste 10 milioane de locuitori (al zecelea ca marime din China) aflat in centrul primei si poate cea mai importanta zona economica speciala chinezeasca. Este la doar o ora nord de Hong Kong si a jucat pentru foarte mult timp rolul de "fabrica" a Hong Kongului. Bogatanii din HK isi deschideau fabricile in "mainland" China, Shenzhen mai precis, unde se foloseau de forta de munca ieftina.

China insa se schimba cu o viteza absolut uimitoare. Nu mai este demult tara tricourilor si chilotilor ieftini. Tehnologia este in prim plan in momentul de fata si guvernul investeste sume care sunt peste orice putere de intelegere atunci cand isi pun ceva in cap. Au vrut sa aibe un producator de LCD-uri care sa concureze cu greii lumi. Apai au investit enorm si doar in cativa ani BOE a ajuns sa fie la nivelul unor companii care fac asta de decenii bune. Au vrut sa isi produca primele trenuri de mare viteza apai au adus niste francezi care i-au invatat cum sa le faca si acum si le produc singuri. Vor avioane "made in China"?  Pai se pare ca la anul primele avioane produse in China vor aparea pe pistele aeroporturilor.

Intr-o astfel de realitate sa ramai fabrica Hong Kongului nu era acceptabil asa ca Shenzhenul s-a dat de trei ori peste cap si a fost reconstruit ca un oras din viitor pentru ca se vrea transformarea lui in Centrul tehnologic al Chinei asa cum Shanghaiul se vrea a fi centrul financiar si Beijingul centru cultural.

Am ramas absolut uimita sa vad cum arata orasul asta de care nu a auzit nimeni. Totul m-a scos din papuci. Incepand cu aeroportul Shenzhenului care este de departe cel mai frumos aeroport pe care l-am vazut in viata mea.

Si da, numai in China se poate intampla sa descoperi ca un oras de care nu a auzit nimeni este un oras ca scos din cartile de arhitectura.

In aeroport

Planul pentru Iran

Vacanta se apropie cu pasi repezi asa ca pun ca intotdeauna pe blog planul pentr Iran de data asta.
15 August - 13.55 plecam din Charleroi catre Istanbul si apoi mai departe spre Teheran cu FlyPegasus
16 August - 04.25 ajungem in Teheran

Tehran Parastoo Hotel (16-17 August)

Address: D Jomhouri Ave, Mohammad Beyk St, Tehran, Iran

Tel: (+98)(21)(66708571)(66702422)

Fax: (+98)(21)(66720839)

17 August - plecam catre Kashan


Kashan Ehsan House Hotel (17-18 August)

Address: Kamalolmolk Sq, In front of Agha bozorg school, Kashan, Iran

Tel:(+98)(361)(4446833)

Website: www.ehsanhouse.com

18 August - plecam catre Esfahan

 

Esfahan Abbasi Hotel (18-21 August)

Address: Amadegah St., Chaharbagh-e- Abbasi  Ave., Isfahan. Iran

Tel: (+98)(311)(2226010-19)

Fax: (+98)(311)(2226008)

Website: www.abbasihotel.ir

19 August - Esfahan
20 August - Esfahan
21 August - Yazd

Silk Road Hotel (21-22 August)

5 Tal-e Khakestary alley, Masjed-e Jaame street, Yazd, Iran.

Telephone: +98 351 625 2730

Cell Phone: +98 913 151 6361

Email: info@silkroadhotelgroup.com

22 August - ajungem noaptea tarziu in Shiraz

Shiraz Niayesh Traditional Hotel (22-24 August)

Address:  No. 10, Shahzadeh Jamali Lane, Bibi Dokhtaran Mausoleum Lane, Namazi junction, Lotfali Khan-e Zand St., Shiraz

P.o Code: 71398-56135

Tel:(+98)(711)(2233623)

Cell Phone:: (+98)(917)(111-8514)

Website: www.niayeshhotels.com

Email: info@niayeshhotels.com

23 August - Shiraz
24 August - Shiraz, plecam noaptea cu avionul spre Teheran
25 August - Damavand
26 August - Damavand
27 August - Damavand
28 August - Damavand
29 August - Teheran sau altceva
30 August - Teheran sau altceva
31 August - 04.25 plecam spre Belgia     

Despre condusul in Iordania

Vacanta noastra in Iordania nu ar fi fost probabil nici pe jumatate la fel de frumoasa si bogata in experiente pe cat a fost, daca nu am fi avut o masina inchiriata cu care sa urmam traseul pe care l-am avut in minte.     
Pentru a prinde insa curaj sa iei o masina fara sofer sa te plimbi prin Iordania, trebuie sa treci peste doua temeri pe care le vezi destul de des vehiculate pr forumuri si bloguri: inchirierea unei masini si traficul nebun.
Am scris o leaca despre greselile facute de noi la inchirierea masinii insa recunosc ca nu a fost nicidecum pe cat de rau ne asteptam. Iar despre traficul nebun avem chiar vesti si mai bune decat despre temererile neintemeiate de la inchirierea masinii.

Acum ca am experimentat condusul in Amman si Iordania (de fapt Cipri a experimentat condusul) sunt de parere ca am citit mult prea multe pareri vest europene si de aia am fost speriati. Pentru cineva obisnuit sa conduca in Romania, Iordania sunt sigura ca nu va reprezenta nici o provocare. Iar Ammanul poate doar in partea veche a orasului se apropie de ceea ce experimentezi in Bucuresti.

Dar sa incepem metodic:

Amman-Wadi Rum

Sediul firmei de la care am inchiriat masina se afla la nici 5 minute de condus de aeroport si fix pe marginea autostrazii desertului (Desert Highway). De  fapt si aeroportul este tot cu acces la autostrada deci instructuinile sunt la fel. Dupa ce am inchiriat masina am pornit gps-ul inutil si am pornit la drum pe desert Highway spre Wadi Rum.
Asa zisa autostrada nu este o autostrada in acceptiunea vest-europeana a cuvantului dar este un drum cu de multe ori doua benzi pe sens si pe care poti merge la orele devreme de dimineata cand nu e deloc aglomerat cu 100-110 km/h. Nu este intr-o strare impecabila ci are destule gropi insa nu iti lasi jumatate de masina prin ele. Este un drum mai bun decat multe din Romania in concluzie.
Ce este deranjant sunt masinile care merg cu mult prea incet pe banda a doua ca si cum prima banda nu ar exista. Au insa motive: prima banda are un asfalt aproape inexistent de la cate gropi are si nu de putine ori dai de masini stationate fix in drum. 
Si am auzit de la alti oameni ca este de evitat sa mergi noaptea pe autostrada pentru ca sunt multe autovehicule fara lumini, multe autovehicule stationate aiurea in drum evident fara lumini si altele de genul asta.
Pe timpul zilei insa nu exista pericole majore daca esti un pic atent. Iar in cazul nostru a fost extrem de liber pe drum deci chiar nu am avut nici o probleme. Era 5 dimineata si avea soseaua aproape numai pentru noi.
Si poti ajunge usor fara gps pana in Wadi Rum pentru ca mare lucru nu trebuie sa faci. Urmezi doar autostrada in directia Aqaba pentru vreo 2.5 ore. Nu faci stanga. Nu faci dreapta. Nimic. Mergi si tot mergi si dupa ce treci peste un deal serios o sa vezi un semn spre Wadi Rum si faci stanga. Mergi jumatate de ora si ai ajuns in sat. Poate ca parea ciudat ca am dat un deal drept reper dar il veti observa cu siguranta si veti intelege daca treceti pe acolo de ce este reper. Pe sunsul opus sensului tau de mers (care este la vale) o sa vezi multe tirurui si chiar si masini cu motoare mai slabe ce abia urca la deal cu viteza melcului turbat. Unele sunt chiar oprite pe margine de drum asteptand sa se raceasca motorul.
In total cred ca sunt cam 3 ore de condus din Amman pana in Wadi Rum daca nu este trafic si daca nu aveti parte de vreo surpriza neplacuta.

Wadi Rum - Wadi Musa (Petra)
Drumul a durat in jur de 1.5 h cyu oprire pentru cumparat pepeni si alimentat. Din Wadi Rum am urmat drumul inapoi catre Amman pana cand am trecut de dealurile de care vorbeam mai sus. Si pentru ca de data asta le-am avut de urcat nu de coborat ca la venire, am inteles si de ce toate masinile merg atat de incet. Buburuza nostra puturoasa scosese limba de un cot pana in varf de deal. Imediat dupa dealuri (este un pod suspendat deasupra intersectiei) am facut stanga  si am urmat drumul principal pana in Wadi Musa. Evident ca gps-ul nostru nu stia adresa hotelului asa ca ne-am folosit de aplicatia de pe mobil de care am mai vorbit CityMaps2Go pentru a ne orienta. Aplocatia cu pricina stia hotelul unde urma sa stam si stia si toate strazile corect.

Wadi Musa - Shobak
Shobak este foarte aproape de Petra. Probabil 15-30 de minute si ai ajuns. Trebuie doar sa fii atent sa nu ratezi indicatorul de dupa satul Shobak care te scoate de pe drumul principal si te duce la castel. Din Wadi Musa si pana dupa Karak am urmat King's Highway. de data asta autostrada are doar o banda pe sens insa este mai putin circulata decat Desert Highway (in nici un caz nu mai vezi atat de multe tiruri) si asfaltul este si el mai putin ciuruit de gropi.

Shobak - Karak
Din Shobak am urmat semnele catre Al Tafile iar dupa Al Tafile incepeau deja semnele pentru Al Karak. Al Tafile este un oras extrem de aglomerat si a durat ceva pana am reusit sa il traversam. Insa am uitat repede aglomeratia orasului pentru ca drumul pana in Al Karak a fost extraordinar de frumos.

Karak - Dead Sea
Dupa ce am plecat din Karak ne-am indepartat de la King's Highway si am urmat semnele catre Dead Sea (plus ca ne-am folosit serios de aplicatia de pe telefon). Am ajuns pe Dead Se Higway care este un drum ce merge in paralel cu Marea Moarta si care arata extraordinar de bine. Si drumul si vederile. Noi am plecat din Petra in jur de 8 dimineata si cu tot cu opririle din Shobak si din Karak am ajuns in statiunea de la Marea Moarta undeva in jur de 14.00.

Dead Sea- Amman
Drumul de la Dead Sea catre Amman este un drum complet lipsit de probleme. Doua bezi pe sens cu delimitare la mijloc, foarte bun asfaltul si cu indicatoare cu duimul. Nu ai cum sa te ratacesti. pana la intrarea in amman cred ca faci maxim jumatate de ora. Apoi in oras este deja cu totul alta problema.

Prin Amman
Ammanul se imparte in doua: orasul vechi cu stradutele lui inguste si extrem de aglometare (un chin pentru condus) si orasul nou foarte aerisit, cu bulevarde mari, de multe ori cu doua benzi pe sens si in care este foarte usor de condus. Evident ca noi aveam hotelul in orasul vechi si mai si soseam intr-o vineri seara adica pe week-end. O aglomeratie ingrozitoare, claxoane, masini, lipsa oricarei idei de prioritate. Un cosmar. Daca as fi fost eu la volan as fi tras pe dreapta (daca as fi avut unde) si as fi asteptat pana in miez de noapte sa se elibereze drumul. Cipri insa este mult mai bun sofer decat sunt eu si in plus se vede ca si-a luat carnetul in Romania nu in Belgia ca mine. Asa ca a ajuns cu succes pana foarte aproape de hotel unde ne-am blocat. Practic intalneam numai strazi cu sens unic si nu puteam ajunge la hotel desi pe harta parea ca suntem foarte aproape. Asa ca dupa ce am dat vreo trei ture de stradute am cedat si am parcat masina si Cipri a plecat pe jos la hotel. Care hotel am descoperit ca era la nici 200 de metri de locul unde parcasem noi dar pe o strada cu sens unic pe care nu puteam intra. Un tip de la hotel a venit cu Cipri si a condus el inapoi pe strazile pe care fusesem si noi pana atunci pana a gasit o strada care nu era cu sens unic si a iesit pe unde trebuie. Loc pentru parcare am gasit fix in fata hotelului deci totul a decurs ca uns :) Evident ca locul de parcare liber fix in fata hotelului intr-o seara de vineri in care tot Ammanul se mutase in zona de langa afiteatrul roman , nu a fost intamplatoare. De fapt locul de parcare era ocupat de motocicleta patronului care a mutat-o nitel mai la deal si am incaput si noi cu masina noastra minuscula. In zilele urmatoare pentru ca stiam deja zona veche a orasului si cum sa ajungem la hotel, totul a decurs ca uns. Aplicatia de pe telefon si-a facut datoria cu varf si indesat si chiar si gps-ul functiona aproape corect in Amman si in partea de nord a tarii.

Route des Grands Crus - Burgundy

Am fost anul trecut in noiembrie la o plimbare pe ruta vinurilor din Alsacia (povestea o gasiti aici: partea intai, partea a doua) si a fost o experienta absolut extraordinara. Cu ceva timp inainte fusesem si la o plimbare cu degustare in Champagne de care am fost la fel de impresionanti. Asa ca am dedus ca plimbarile cu degustare de vin din Franta sunt ceva ce sigur mai trebuie sa mai avem in plan pentru ca se pare ca ne priesc si ne plac.

Cum week endul trecut a fost un week end lung in Belgia, am hotarat sa profitam de ocazie si sa mai ne trecem pe lista o zona celebra pentru vinurile ei: Burgundy. Mai precis am ales sa urmam o ruta cunoscuta sub numele de Route des Grands Crus. 

Nu stiu cat de familiari sunteti cu clasificarile vinurilor frantusesti - "Appellation". Eu nu eram dar vizite de genul asta au si scop educativ. Deci iaca o scurta introducere ca sa intelegeti ce este Grand Cru si de ce sunt vinurile respective mai speciale.

Exista trei nivele de calitate in clasificarea vinurilor frantuzesti:

1. AOC (Appellation d'Origine Contrôlée) - indica originea geografica, calitatea si uneori tipul de vin. Echivalentul european al lui AOC este AOP (Appellation d'Origine Protégée). Toate vinurile Grand Cru si Premier Cru sunt incluse in AOC dar sunt vinuri de calitate superioara. Grand Cru este cea mai inalta clasificare a vinurilor frantuzesti. Termenul descrie ori locul (parcela de pamant) de unde provin strugurii ori castelul in care a fost facut vinul. Premier Cru este folosit sa desemneze ori o bucata de pamant ("terroir") de o calitate excptionala ori cel mai inalt nivel din categoria vinurilor Grand Cru ('Premier Grand Cru Classé').
2. Vin de Pays - este echivalentul frantuzesc al europeanului IGP (Indication Géographique Protégée) si este doar o indicatie pentru originea geografica fara sa se tina cont de tipul vinului si de traditie. 
3. Vin de France - este nivelul cel mai de jos in clasificarea vinurilor frantuzesti iar vinul este facut cu struguri proveniti de oriunde din Franta.  

Tinand cont de clasificarea de mai sus inseamna ca ruta aleasa de noi sa ne plimbam prin Burgundy (Route des Grands Crus) ne va duce pe la cele mai bune podgorii din zona si vom avea parte de unele dintre cela mi bune/faimoase vinuri din Franta si poate din lume. Evident ca eticheta de "grand cru" se traduce si intr-un pret semnificativ al vinului. Nu va asteptati la sticle de 10-15 euro. Ci pretul este intotdeauna peste 30 de euro (rar sunt exceptii) si poate ajunge pana la valori total de neinteles pentru noi cei afoni in ale vinurilor. Asa se face ca vinul baut in multele noastre picnicuri in Burgundy erau de cel putin doua ori valoarea mancarii care il insotea :)

Dar sa revenim la plimbarea propriu zisa. Ruta vinurilor Grand Crue se intinde pe 60 de km intre Dijon si Santeney si trece prin tot felul de satuce simpatice si podgorii ce se intind cat vezi cu ochii.

Intreaga ruta de 60 de km este apoi impartita in doua zone distincte: Cote de Nuits si Cote de Beaune. Cote de Nuits este parte din nord care se intinde intre Dijon si  Ladoix-Serrigny si este locul unde se produc cele mai faimoase vinuri rosii din Burgundy. Cote de Beaune se intinde pe 20 de km in partea de sud a rutei intre Ladoix-Serrigny si Santeney si este conoscuta pentru vinurile ei albe.

O harta a rutei este mai jos (sursa): 

Noi ne-am inceput plimbarea cu partea de sud - Cote de Beaune, mai precis din orasul Beaune unde ne-am oprit sa ne facem aprovizionarea cu mancare de la un supermarket. Beaune este cel mai mare orasel din Cote de Beaune si locul cu cele mai multe posibilitati de cazare si mancare. In cazul in care sunteti in cautare de cazare ieftina aici veti gasi hoteluri Premiere Classe, Campanile sau Ibis. Iar pozitionarea lor nu este chiar rea deci nu ar fi de ignorat daca bugetul este limitat. 

Din Beaune am plecat apoi mai spre sud si ne-am oprit in Volnay unde am pornit la o plimbare printre vii si printr-o padurice si ne-am bucurat de soare si de priveliste. Este uimitor sa vezi podgorii cat e valea de mare. oriunde te uiti numai podgorii vezi. Doar din loc in loc cate o parcela mica de grau. In rest numai vita de vie. 

Vita de vie cat vezi cu ochii

Tractorul minune care face de toate. In poza asta taie vita de vie.

Doar din loc in loc este loc de sat. In rest vita de vie e mai importanta

Fotomodelul

Dupa plimbare am facut si un popas de picnic la una dintre multele masute de picnic intalnite pe ruta. Mi-a mi-a placut extraordinar de mult posibilitatea asta. Mai ales ca eram insotiti de un catel deci evitam mersul la restaurant. In orice loc unde era o zona cu o priveliste de zile mari se gasea si cate o masa de picnic frumos aranjata, cu un cos de gunoi langa ca sa arunci ce ramana de la picnic si cu un loc de parcare. O idee geniala si noi am profitat de ea in fiecare zi cat am fost acolo.

Din Volnay am plecat pur si simplu fara nici o tinta mai la sud si am vazut la un moment dat un perete de stanca ce ne-a atras ca un magnet. Am iesit de pe drumul principal si ne-am oprit la poalele lui unde am descoperit un satuc mic mic mic dar pitoresc unde am mai tras o tura la plimbare ca sa admiram privelistea.

Rex a descoperit si amte culturi

Prin sat

Mai departe ne-am mai abatut prin si apoi am ajuns intr-un satuc adormit cu vreo 50-100 de case in total si care in nici un caz nu arata ca este locul unde se fac cele mai bune vinuri albe din lume: Puligny-Montrachet. Iar in mijlocul satului asta adormit si fara nimic special la prima vedere (decat un teren atat de bun incat fac cel mai bun vin alb) se gaseste (surpriza) un restaurant Michelin - Le Montrachet. Daca aveti chef deci de o iesire cu stil in care sa aveti parte de o atmosfera rafinata si plina de pretentii atunci un week end in Puligny-Montrachet are toate ingredientele necesare: un hotel de patru stele, un restaurant Michelin si cele mai bune vinuri albe. Toate astea intr-un sat cat o nuca de mare.

In centrul satucului adormit

La intoarcere am facut un popas in Pernand-Vergelesses care ofera o panorama impresionanta a vaii si inca un loc propice pentru un picnic.

Panorama de la Pernand-Vergelesses

Un loc langa Puligny-Montrachet pe care il recomand cu inima deschis pentru degustari. Vinuri bune si oameni foarte prietenosi.

Cazarea am avut-o in  Gevrey-Chambertin la Hotel Les Grads Crus. Satul in sine este foarte mic dar destul de simpatic si cu multe posibilitati sa mergi sa degusti niste vinuri rosii foarte bune (eram deja in Cote de Nuits deci trecusem de la alb la rosu). Iar hotelul este plasat la marginea satului, la doi pasi de castel si inconjurat din toate partile de vita de vie. Locatia este fabuloasa dar hotelul in sine nu mi-a placut prea mult. Pentru pretul platit pe noapte ma asteptam sa avem macar un fierbator de apa in camera, un mic frigider si o cortina la dus ca sa nu mai ajunga inundatia pana in camera daca nu erai atent sa stai inghesuit intr-un colt al cazii. Desi are o nota foarte buna pe booking eu  nu l-as recomanda bazat pe ceea ce scrisei mai sus.

Plimbare prin satul unde am avut cazarea

Si prima degustare

Si un loc de picnic

A doua zi ne-am petrecut-o la plimbare prin padurile si viile din jurul satului si apoi intr-o scurta vizita prin Dijon. Iar la intoarcere am facut ceea ce am facut si in seara precedenta: am mers la producatorii de vinuri din sat pentru o degustare, ne-am ales un vin bun, m cumparat cateva sticle si am pornit la marginea satului unde era o masuta de picnic si ne-am delectat cu branza buna,  rillettes de canard si vin bun si am stat la lenevit la apus de soare.

La plimbare prin padure

Domnu' de ce stai cu picioarele de unde bei apa?

Pe vremuri un tramvai trecea pe aici

Prin Dijon

Dijon

Ia sa prinda el apa asta...

Afurisita nu sta deloc pe loc

Poate cu limba scoasa are mai mult noroc

Per total un week end interesant in care am invatat multe despre vin si  am facut si multa practica in sensul asta :) Insa nu este o zona pe care sa o recomand  oamenilor carora nu le place vinul. Este o ruta foarte frumoasa si orice plimbare printre vii este incantatoare insa trebuie asa la final de calatorie concluzia mea a fost ca nu se compara cu ruta vinurilor din Alsacia. Vinurile sunt mai bune in Burgundy pe ruta Grand Cru (conform gustului personal evident)  dar satucele nu sunt nicidecum la fel de frumoase ca satucele de poveste din Alsacia.

Daca va plac vinurile si sunteti interesati de ceea ce este o adevarata arta in Franta atunci sigur este o zona in care este absolut obligatoriu sa mergeti. Orice discutie cu producatorii este o discutie in care intelegi iar si iar ce inseamna producerea vinului in Franta si cata pasiune pun oamenii aia in munca lor. Vorbesc cu atat patos de activitatea lor si cu atata admiratie pentru vinurile produse incat este imposibil sa nu ii invidiezi. Cati oameni vorbec in ziua de astazi cu pasiune despre munca lor? Prea putin din pacate. Mie imi place enorm de mult sa ii aud explicand si as sta mult si bine la povesti punand intrebari prostesti gen : "si de ce vinul asta are gust de afine?". Spre disperarea omului care imi explica a mia oara influenta solului asupra gustului. Este o experienta. Chiar si pentru afoni ca noi. Si prin urmare pentru toamna planuim o vizita in Bordeaux. :)

Viza pentru Iran

Din momentul in care am hotarat sa mergem in Iran, cea mai mare grija a fost obtinerea vizei. Probabil pentru ca mi-am petrecut prea mult timp citind forumuri si bloguri americane si britanice unde oamenii sa vaitau considerabil de strictetea oficialilor si refuzurile garla. 

Asa ca m-am pornit serios pe investigat cum sa fac procesul asta cat mai bine astfel incat sa nu am probleme.Nu as fi vrut sa ma trezesc cu un refuz cand biletele de avion sunt deja cumparate.

Pentru turisti exista trei tipuri de vize:

• Turist visa - se obtine inainte de intrarea in Iran si se acorda pentru maxim 30 de zile de stat in Iran. Valabilitatea ei este de 90 de zile din momentul in care ti-a fost acordata.
• Turist visa on arrival (VOA) - se obtine de la orice aeroport international si are o valabilitate de 15 zile din momentul in care o obtii.
• Transit visa - are o valabilitate de 5-7 zile si se acorda celor care intra in Iran dintr-o tara si ies catre alta tara decat cea de intrare si au un bilet de transport sau cazare pentru tara catre care se indreapta.

Noi o sa stam in Iran pentru 17 zile  asa ca Visa on Arrival a iesit din discutie. Iar cea de tranzit cu atat mai putin. Si chiar si daca am fi stat numai pentru 15 zile tot mi-ar fi fost prea teama sa las luarea vizei pentru cand ajung in aeroport in Teheran. Mi s-ar fi parut prea riscant. Am facut asta in multe tari pana acum (Indonezia, Laos, Cambodgia, Nepal, Iordania) si consider VOA ca pe o mana cereasca. Dar pentru Iran nu as avea curaj pentru ca spusei doar ca am citit prea multe povesti cu nereusite.

Asa ca m-am apucat de treaba.

Orice aplicatie pentru viza trebuie aprobata de catre Ministerul de Externe Iranian din Teheran. Iar asta se face chiar si pentru cei ce aplica pentru Visa on Arrival. Daca aplici pentru VOA atunci ori ceri aprobarea inainte sa calatoresti in Iran ori vei astepta timpi destul de lungi in aeroport pana vine raspunsul de la minister.

Odata cererea aprobata, ministerul trimite un numar de confirmare la consulat (daca aplici pt Turist Visa) sau la aeroport (daca aplici pentru VOA).

Toata procedura de mai sus o poti face pe cont propriu. Adica completezi si pregatesti toate formularele, mergi la consulat, aplici pentru visa si apoi astepti. In mod normal ei trimit actele la minister si asteapta confirmarea. Sunt cazuri in care tot procesul dureaza cateva zile si gata viza. Sunt cazuri in care dureaza saptamani in sir evident fara nici o veste de la consulat. Dar sunt si cazuri in care pur si simplu nu esti acceptat la consulat daca nu ai deja numarul de confirmare de la minister.

Si pentru ca eu vroiam sa evit posibilitatea de a nu fi acceptata fara un numar de confirmare am decis sa folosesc o agentie de turism care sa aplice pentru mine pentru confirmare la minister. 

Sunt sute de agentii cred care pentru preturi intre 30 de euro si 120 de lire sterline iti ofera un astfel de serviciu.

De cele mai multe ori trebuie doar sa completezi in formular electronic, trimiti o copie a pasaportului, platesti si astepti. Cum e de asteptat probabil, nu toate agentiile sunt si serioase asa ca netul este plin de reclamatii de la clienti care au fost inselati in procesul asta. M-am informat pe forumul celor de la Lonely Planet si am decis sa folosesc Key2Persia care este aceeasi cu Pars Travel si la care am aplicat si pentru ajutor cu rezervarea unor hoteluri si o excursie(dar despre asta in alte posturi).

Am completat on line formularul pentru visa (in care trebuie sa pui si un itinerariu detaliat pentru calatoria ta) si am trimis la adresa mentionata de ei copiile pasapoartelor. Pe site-ul lor spunea ca in maxim 48 de ore cineva imi va verifica documentele si ma va anunta daca sunt ok. A doua zi aveam deja mailul de la ei cu o singura intrebare legata de cum voi calatori in interiorul Iranului (bicicleta, transport in comun, masina cu sofer etc) si cu detaliile pentru plata. Contul era unul deschis la o banca nemteasca pentru simplul motiv ca sistemul bancar iranian este sub embargo asa ca nu poti sa faci transferuri catre Iran si nici o data ajuns in Iran nu poti sa iti folosesti cardurile la bancomatele iraniene. 

Am facut plata si am fost anuntata ca din momentul in care vad transferul o sa dureze zece zile lucratoare sa primesc numarul de confirmare. Plata am facut-o pe 25 iunie (nu stiu cand au primit ei banii in cont) iar numarul de confirmare a sosit pe 5 iulie. Deci chiar mai repede decat ceea ce au promis.

Cominicarea cu agentia de mai sus a decurs absolut exemplar. Nu numai pentru viza ci si pentru hoteluri si excursie. Asa ca o recomand cu inima deschisa oricarei persoane. In plus preturile practicate nu sunt deloc mari. Pentru numarul de confirmare de la minister am platit 30 de euro de persoana iar pentru hoteluri un 10% comision.

In mailul cu numarul de confirmare mi s-a spus ca ar trebui sa astept cateva zile lucratoare si apoi sa sun la consulatul iranian din Bruxel ca sa verific daca au primit actele pentru noi. Pe 8 iulie am sunat la consulat si dupa jumatate de ora de asteptare si trimitere de la o persoana la alta (timp in care am descoperit 7 iranieni francofoni si nici un vorbitor de flamanda sau engleza) am aflat ca numarul este acolo si pot merge sa depun actele pentru obtinerea vizei.

Ca orice consulat care se respecta, programul celui iranian este de tot rasul. De fapt cred ca este cel mai de tot rasul pe care l-am vazut pana acum: program cu publicul lunea si joia de la 15.00 la 16.00.

Joi 11 Iulie la 14.00 eram deja la ambasada. Am ajuns mult mai devreme pentru ca imi luasem o anumita marja de eroare pentru ca nu ma impac prea bine cu condusul pana si in Bruxel. Dar nu a fost deloc nevoie de ea si am ajuns exact la ora estimata de gps. Odata ajunsa la ambasada si asteptand timp de o ora la poarta mi-a adus aminte de vremea cand asteptam la Ambasada Belgiei din Bucuresti de la 5 dimineata sa obtin viza. 

Desi am ajuns asa devreme inaintea mea erau deja 9 persoane si pana am intrat se mai stransese vreo 40 de persoane in spatele meu. Si cum consulatul Iranian din Bruxel candideaza cu succes la cel mai dezorganizat si haotic si lipsit de logica birou vazut vreodata, timpii de asteptare sunt ingrozitor de lungi. deci trebuie sa fii inarmat cu rabdare si o  carte buna de citit.

La consulat nu trebuie decat sa duci  pasaportul, copie dupa pasaport, o poza si formularul pentru viza. Le amintesti acolo ca tu ai numarul de confirmare pe care ei il cauta la catastif si il pun la dosar. Si tot pe loc se face si plata care este de 50 de euro de persoana pentru romani. 

In cazul consulatului din Bruxel vizele se emit intr-o saptamana. Asa ca ieri 17 Iulie eram intr-un final mandri detinatori de viza pentru Iran.

Timpi de asteptare:

• 1 zi pentru verificarea aplicatiei de catre agentia intermediara
• 10 zile  pentru obtinerea numarului de confirmare de la minister
• 7 zile emierea vizei de catre consulat

Poate ca procesul poate fi scurtat si/sau costurile diminuate daca decideti sa mergeti pentru VOA sau daca incercati sa  obtineti confirmarea fara ajutorul unei agentii. Dar pentru 30 de euro in plus de persoana cat a fost comisionul agentiei, consider ca mi-am scapat multe fire de par de la albit de la stres si nervi. Deci sunt sigura ca undeva candva se compenseaza comisionul agentie cu pretul vopselei de par. :) 

Si ca sa ajungem si la concluzia pozitiva de vineri: chiar nu fu atat de rau pe cat ma asteptam sa fie. Si nici asteptarile pe atat de lungi pe cat ma asteptam sa fie.

Totul e decurs relativ normal si relativ fara probleme. Cu exceptia personajelor de la consulat care probabil ca au uitat de ospitalitatea iraniana de cand lucreaza in Belgia.