Jaisalmer si uimitoarele lui temple Jain

 Ok. Recunosc. Poate ca parerea mea nu tocmai buna despre plimbarea cu camila prin desert a fost influentata si de faptul ca intalnirea cu Jaisalmerul a inceput cu stangul.

Trebuia sa ajungem in Jaisalmer pe 28 Decembrie la 23.00 si sa incepem turul prin desert pe 29 Decembrie la ora 05.30 ca sa vedem si rasaritul. In realitate trenul nostru a avut o intarziere serioasa si am ajuns la 2.30. Iar soferul de la hotel a cam uitat sau a fost prea lenes sa vina sa ne recupereze de la gara. Am luat un taxi pana la hotel ca sa descoperim ca nu e nimeni pe la receptie sau care sa raspunda la telefon. Intr-un final dupa vreo jumatate de ora in care am facut spume a venit cineva (cica soferul care fusese la gara dupa noi) si ne-am cazat. 

Tin sa precizez ca i-am anuntat ca trenul are intarziere si i-am sfatuit sa verifice online mai tarziu ora sigura la care ajunge ca sa  nu ne astepte degeaba in gara. Era o ora de ajuns mult prea ciudata ca sa am pretentia sa fie cineva la receptie dar mi-au raspuns ca nu e nici o problema (in India nu e niciodata nici o problema) si ca totul se va rezolva (in India niciodata nu se rezolva cum ti s-a promis).

Iar dupa intamplarile cu uitatul sa ne ia de la gara si nimeni la receptie oentru check in, cand sa plecam in desert la 5.30 dimineata am descoperit ca poarta era incuiata si nu era nimeni sa ne deschida sa putem iesi din curtea hotelului. Ii spusesem tipului care ne-a cazat ca la 5.30 plecam si a zis (evident) ca nu e nici o problema.Ne-am invartit, am sunat, am batut in usa. Nimic. Ca apoi sa descoperim ca ei dormeau in receptie dar nu aveau chef sa se trezeasca. I-au gasit niste indieni care si ei incercau sa iasa cu masina din curtea hotelului.

Si ca intotdeauna o astfel de intamplare nu se putea petrece la un hotel ieftin si de doi bani de la care nu ai nici o pretentie ci la unul destul de laudat si la un pret mare pentru India. Un "haveli" care este chiar si acum resedinta familiei Nachana descendenti ai lui Maharawal Jaisal - fondatorul Jaisalmerului. Bla bla bla bla bla bla....

Si supararea pe cei de la hotel nu mi-a trecut nici pana  la intoarcerea din desert. Eram in continuare cu capsa pusa pe cei de la hotel. Ceea ce poate ca mi-a influentat si parerea despre Jaisalmer in general. 

Insa oricat de nervoasa si cu capsa pusa eram, nu am cum sa nu recunosc faptul ca fortul Jaisalmerului, care este in continuare locuit deci nu e doar obiectiv turistic, este extrem de interesant. Iar templele Jain sunt pur si simplu din alta lume. Este greu de inteles cum asa ceva poate exista n afara unei planse de desen. Este absolut fabulos. Si zau daca folosesc adjectivul asta cu usurinta. Trebuie sa vezi (si sa ignori uratenia orasului din jur) ca sa ma intelegi.

Fortul Jaisalmer

Incet incet ne face drum catre intrare

Si descoperim ca nebunia orasului nu ne va parasi pentru ca fortul este si in zilele noastre locuit

Daca zidul exterior nu ar fi toatela publica, ar fi o plimbare de zile mari

Nu ar fi India fara vaci in miljocul pietei centrale

Mai departe la plimbare pe stradutele inguste

Si chiar de e aglomerat chiar nu arata deloc rau

Dar uimirea incepe cand ajungem la absolut uimitoarele temple Jain

Dantelate de parca ar fi din alta lume

Iar tavanele...greu de imaginat ca e un tavan

Si vederile de la fort

In departare desertul si granita cu Pakistanul

Cu camila prin desert

Imaginatia umana este uimitoare. 

E interesant cum ne gandim la un lucru si ni-l imaginam si il transformam in tot felul si cream un adevarat scenariu in jurul lui, ca mai apoi sa descoperim ca realitatea este la mii de ani lumina de situatia din capul nostru.

Pe vremea cand planuiam vacanta in China si am citit despre posibilitatea de a dormi intr-o mananstire budhista pe muntele Emei am crezut ca ceva mai interesant de atat nu poate exista pe lumea asta. Cum adica sa ratezi sa dormi intr-o mananstire budhista? Ei bine acum m-as lipsi cu placere de asa ceva. Mai ales daca mananstirea este invadata de macaci si ca sa ajungi la toaleta trebuie sa strabati toata curtea. Nu cred ca mai e nevoie sa repet a mia oara ca urasc macacii...

Pentru vacanta in India am avut parte cam de aceeasi poveste desi mult mai putin categorica. 

Citeam eu ce se poate face prin Rajasthan si tot timpul aparea idea mersului pentru 1 zi sau 2 sau 3 sau chiar 2 saptamani cu camila prin desertul de langa Jaisalmer (la granita cu Pakistanul). Cum sa ratezi asa ceva? Ma si inchipuiam printr-un desert numai dune, departe de orice urma de om, mergand leganat pe o camila, soare, frumos, noaptea cu cerul plin de stele etc etc etc. Perfectiunea intruchipata. Deci fuga pus pe itinerariu si contactat o agentie pentru o plimbare de doua zile/o noapte.

Care a fost realitatea?

Pai in primul rand desertul nu este deloc tipul de desert pe care eu in iubesc. Nu era nici ca cel din Peru unde am iubit dunele alea imense si lipsa oricarei urme de vegetatie sau de civilizatie. Nici ca cel din Iordania cu stancile imense care se ridicau ce de nicaieri in mijlocul nisipului. Ci era o chestie fara dune, fara nisip fin, cu smocuri de iarba uscata pe ici pe colo, campuri cultivate cu diverse (da stiu...in desert) si cu o sosea care trecea la doi pasi de unde mergeai tu cu camila. Si ca sa fie si mai si: noaptea ajungeai intr-un final la niste dune dar era plin de turisti si la doi pasi un sat.

Si in al doilea rand: camilele alea sunt atat de inconfortabile incat le-am urat dupa o ora de stat in spatele lor. Imi e dor de elefantii mei cu gatul cat un king size bed. 

Camila....Ce o fi fost in capul meu?

PS: asta e parere personala deci nu dati cu pietre daca ati fost si v-a placut :)

Desertul si camila

Cipri se imprieteneste cu mijlocul lui de transport

Nu-i deloc pustiu pe aici

  

La drum

In sfarsit niste dune

Langa care ne-am petrecut noaptea

Muzica tiganeasca

Inapoi la drum spre Jaisalmer

Cu trenul prin India

Pe cand vorbeau cu diversi calatori despre o posibila vacanta in India, auzeam tot timpul cat de usor este sa calatoresti intr-o tara care primeste atat de multi turisti in fiecare an. Intotdeauna asta era al doilea lucru care nu se comunica: usurinta de a calatori. Primul era in mod cat se poate de evident "Delhi belly".

Asa ca atunci cand m-am pus pe organizat calatoria si pus un itinerariu pe hartie ma asteptam ca toate detaliile organizatorice sa pice practic din cer. Asta dupa ce ma hotaram ce vreau sa vad dintr-o astfel de imensitate de tara. 

Dupa calatoriile in Myanmar si Iran care au presupus multa munca de documentare, India se preconiza a fi usoara ca "buna ziua". Mai ales partea cu Rajasthanul care este atat de cunoscuta si atat de promovata in toate reclamele cu putinta incat ma asteptam sa fie "mura in gura" pentru orice turist oricat de neexperimentat.

Ceea ce probabil ca este adevarat daca esti un boem cu mult timp de petrecut umbland hai hui fara un scop si un program precis. Daca timpul nu este o problema, poti calatori prin India aproape gratis si fara prea mult efort. Trebuie doar sa te lasi dus de val. 

Daca insa esti presat de timp si vrei sa fii cat mai eficient atunci situatia se va schimba un pic. Eficienta nu are ce cauta in aceeasi propozitie cu India.

Iar exemplul care m-a uimit cel mai mult a fost transportul. 

Ma asteptam sa fie extrem de usor sa calatoresti cu avionul intre destinatiile celebre din Rajasthan: New Delhi, Agra (care e de fapt in Uttar Pradesh), Jaipur, Udaipur, Jodhpur, Jaisalmer. 

Personal urasc autobuzele si nu suport sa merg cu ele pentru calatorii mai lungi de 4 ore. Cu trenurile (mai ales daca sunt de noapte) nu am probleme insa anumite imagini vazute la televizor nu prea ma indemnau la astfel de experiente indiene. Daca as fi putut sa le evit as fi facut-o cu mare drag. Asta desi colegii mei indieni m-au sfatuit pana m-au capiat sa nu ratez o astfel de experienta pentru ca este "India adevarata". O fi "India adevarata" dar  tot as fi preferat comoditatea adevarata.

Daca Myanmarul avea un avion precum un autobuz comunal care pornea in fiecare dimineata la aceeasi ora din capitala (Yangon) si facea un cerc cu opriri  in Bagan, Mandalay, Heho si apoi se intorcea in capitala apai sigur se poate si in cea mai turistica provincie a Indiei care probabil primeste intr-o luna mai multi turisti decat Myanmarul intr-un an. 

Ei bine m-am inselat.

Nu exista avionare directe decat intre New Delhi si orasele amintite mai sus. Daca de exemplu vrei sa mergi din Agra sau Jaipur in Jodhpur atunci intai mergi in New Delhi si apoi iei alt avion catre destinatia finala. La final ajungeai la niste timpi de calatorie care depaseau cu mult trenul sau autobuzul. In plus trenul mergea noaptea deci nu pierdeai din zilele de vizitare. 

In concluzie am renuntat extrem de rapid la ideea avionului in Rajasthan si am inceput sa ne uitam de tren. Prieten de nadejdie in cazul asta este site-ul seat61. Si asta nu numai pentru India ci cam pentru orice locatie in care v-ati gandi sa mergeti cu trenul.

De acolo m-am dumirit care sunt clasele de pe trenurile indiene, cum sa verifici programul trenurilor, cum sa cumperi bilete de la ghiseu  sau cum sa cumperi bilete on line. De departe unul dintre cele mai folositoare site-uri pe care trebuie sa le stie un calator prin lume. Chapeau!

Sfatul acelorasi colegi indieni a fost ca daca ma decid sa merg cu trenul atunci sa cumpar on line (sau sa cer unei agentii sa faca asta pentru mine) biletele imediat ce se pun spre vanzare pentru ca sunt doar cateva bilete la clasele bune si se epuizeaza extraordinar de repede. Ceea ce nu a decurs exact cum planuisem (dupa cum am povestit pe vremea cand incercam sa cumpar biletele) dar intr-un final am reusit sa iau ceea ce ma interesa: New Delhi-Agra , Agra-Jaipur, Jaipur-Jaisalmer, Jaisalmer-Jodhpur si Jodhpur-New Delhi. 

In mare parte erau exact biletele pe care le vroiam cu ceva diferente. Agra-Jaipur era cu doua ore mai tarziu decat vroiam - o nimica toata. Jaipur-Jaisalmer era tren de zi nicidecum de noapte cum vroiam ceea ce mi-a dat multa bataie de cap cu reorganizarea itinerariului. Iar pentru trenul de noapte Jodhpur-New Delhi (12 ore) unul dintre bilete (al lui Cipri evident :) ) era pe lista de asteptare la cea mai buna clasa. Ca sa fim siguri ca va avea voie in tren am cumparat unul si la cea mai proasta clasa (doar acolo mai erau locuri). Ca sa fiu sincera nu mi-as fi dorit pentru nimic in lume sa calatoresc mai jos decat cea de-a treia clasa AC3 (trenurile indiene au 8 clase). Orice mai jos de atat parea nebunie curata. Deci am stat cu inima in gat pana in ultima clipa in speranta ca biletul va trece de pe lista de asteptare pe lista permanenta. Era primul pe lista de asteptare deci aveam o urma de speranta.

Primele doua trenuri din itinerariul nostru am fost ori amanate cu 7 ore (New Delhi-Agra) ori anulate complet (Agra-Jaipur) asa ca a trebuit sa folosim taxiul in loc de tren ca sa ajungem la destinatia dorita. Ceea ce nu a fost o mare problema pentru ca distantele nu sunt prea lungi si taxiurile sunt foarte ieftine. A treia calatorie era insa una extrem de dificila: Jaipur-Jaisalmer. Era atat de lunga incat era practic imposibil de realizat cu taxiul sau autobuzul deci cu cat se apropia ora de plecare cu atat aveam mai multe emotii. Stateam cu telefonul in mana si verificam la fiecare 15 minute evolutia programului si ne tot gandeam la ce alternative ar exista daca se anuleaza trenul. Dar spre marea nostra bucurie nu a fost anulat. A avut 3 ore intarziere dar asta a contat prea putin. Important era ca nu a fost anulat si ca nu pierdeam zile din itinerariu incercand sa gasim alte variante.

Si iaca asa am ajuns sa facem cunostinta cu trenurile si garile indiene. Care s-au dovedit a fi mai prietenoase decat ne asteptam si destul de bine organizate (dupa standarde indiene evident). Este destul de intimidant sa vezi dimensiunile la gari, trenuri si gloatele de oameni insa inveti destul de repede care este algoritmul si dupa o prima calatorie totul merge ca uns. 

Nebunia garilor era ceva la care ne asteptam. La ce nu ne asteptam insa, au fost conditiile de calatorie. Ma pregateam pentru un drum de cosmar insa clasa AC1 (cea mai buna) s-a dovedit a fi una chiar foarte buna. Nu sunt conditii vest europene insa sunt niste conditii bune. Am nimerit pe vremuri trenuri in Romania semnificativ mai rele decat ce am avut in India la clasele alese de noi. Si ce mi-a placut cel mai mult a fost faptul ca in functie de cate persoane sunt in grupul tau esti pus intr-o cuseta mai mare sau mai mica. Noi fiind doi am fost pusi intr-o cuseta de doua paturi: curata (din nou dupa standarde indiene), linistita si cel mai important care se incuia deci puteai dormi linistit de la plecare pana la destinatie. Foarte important mai ales pe cursele de noapte sai daca ai calatorii de 12 ore cum aveam noi.

Cum este de asteptat pretul biletului la AC1 este semnificativ mai mare decat la clasele inferioare. Este de exemplu de 10 ori mai mare decat la cea mai proasta clasa (sleeper). Insa sunt preturi indiene. Deci ce ai alege: 2 euro pentru un bilet la gramada cu dormit pe jos daca ai noroc intr-un frig si o mizerie de neinchipuit sau 20 de euro pentru un bilet la cuseta de doua persoane cu cearsafuri curate, liniste si incuietoare la usa? 

Nu am stat nici macar o femtosecunda pe ganduri.

Sa nu va inchipuiti ca fac apologia trenului indian. La sfarsitul zilei tot as alege un avion daca as avea posibilitatea asta. Insa daca reusesti sa gasesti bilete la AC1 (poate chiar si AC2, hai fie si AC3) atunci calatoria poate fi chiar placuta. Si cel mai important este ca mergi noaptea deci nu iti petreci zilele pe drum si bonus salvezi banii pentru o noapte de cazare.

In concluzie: bafta la gasit bilete si cel mai important bafta sa nu fie anulat trenul.

PS: in cazul in care erati curiosi Cipri a reusit sa treaca de pe lista de asteptare la bilet normal pentru trenul catre New Delhi deci a ratat ocazia unei calatorii de 12 ore la "sleeper class" in care sa experimenteze India adevarata..

PPS: pentru cursele de tren anulate am primit imediat banii inapoi pe card. Ceea ce nu s-a intamplat cu avionul anulat pentru care a trebuit sa sun de vreo sapte ori atat la compania aeriana cat si la agentia intermediara, sa scriu pe putin zece mailuri, sa astept la telefon pana am albit, si apoi sa astept inca 3 luni pana am vazut banii in cont. Si dupa atatea telefoane nu am putut decat sa raman cu un mare mister pe veci neelucidat: oare cum e posibil sa fie atat de pupular sa ai "call center" in India? De fapt daca stau sa ma gandesc mai bine daca scopul este sa fii complet de neajutor clientului care suna la call center apai sansa unui viitor de aur este sa folosesti unul din India.

Surprize-Surprize...

Cat timp ne-am plimbat prin Jaipur am fost intr-un continuu proces de bombanire si am ajuns la concluzia clara ca nu trebuia sa punem orasul asta in itinerariul nostru pentru nimic in lume.

Nici macar micul dejun extraordinar de bun servit in gradina linistita de la Arya Niwas nu a reusit sa ma imbuneze prea tare.

Parca nu imi venea deloc sa ma urnesc de la masa si sa dau iar de uratenia absoluta a orasului.

Cu incapatanare m-am mosmondit vreo ora ca sa termin de mancat si am baut toate tipurile de lichide din meniul pentru micul dejun. Nu imi venea deloc sa ma ridic de la masa si cu greu mi-am facut curaj si am pornit la drum.

Planul pe ziua de astazi era sa iesim din oras (11 km) si sa mergem sa vizitam palatul Amber si fortul Jaigarh. Nu aveam deloc asteptari mari mai ales ca eram cu capsa pusa dar macar ieseam din oras. Am luat un tuk tuk si incet incet am inceput sa ne facem loc prin nebunia traficului din oras catre Amber.

Cand intr-un final ne-am debarcat in fata intrarii am ajuns la concluzia ca surpriza oferita de Agra a fost nimica toata pe langa Jaipur si Amber.

Pe cat de mult am urat Jaipurul pe atat de mult am iubit Amberul.

India a avut darul sa imi arate niste cladiri cum nu am crezut ca pot exista in afara unor filme gen "Stapanul inelelor", "Hobbit" sau alte filme fantastice cu orase create pe calculator. 

Cred ca vreo 15 minute nu am facut altceva decat sa stau in fata intrarii sa ma uit in sus la palat si sa il intreb pe Cipri oare cum poate exista ceva atat de frumos la doar doi pasi de un oras atat de urat? 

Prin urmare in nici un caz nu scoateti Jaipurul din itinerariu. Pentru ca la doar 11 km de el gasiti un palat si un fort parca din alta lume.

Dar asta e  "Incredible India".

Asta am vazut odata debarcati din tuk tuk

Si asta

Cu elefantul la plimbare prin palat

Prin palat

Detalii

Deasupra palatului se vede fortul deci hai sa urcam

Vedere catre palat de la fort

Din pacate este greu de apreciat dimensiunile dintr-o astfel de fotografie. Dar credeti-ma ca este mare...

Alte vederi din fort

Si o cobra pentru curajosi. Eu eram disparuta de cum am auzit muzica.