Munca. Dar ce munca?

Astazi e pauza de la povestit calatorii.

Am citit un articol de pe un blog despre "ce faci toata ziua la munca" si cum uneori e greu sa explici ce faci la munca si mi-am adus aminte de o discutie cu mama mea de pe vremea cand faceam cercetare la Universitate.

O sa fie o explicatie lunga si plictisitoare dar aveti rogu-va rabdare pana la sfarsit.

Deci pe vremuri ma ocupam cu identificarea radicalilor liberi obtinuti dupa iradierea cu raxe X in materiale organice de tot felul (glucoza, fructoza, trehaloza, enamelul din dinti, franturi de ADN etc).

Pentru asta foloseam o metoda care se numeste Rezonanta Electronica Paramagnetica si o aplicam unor probe sub forma de monocristale.

Cristalele aratau de genul asta:

Ce e frumos la ele e ca din forma lor iti dai seama care sunt axele principale, adica cam asa:

Sa trecem mai departe. Ca sa vedem ce radicali se formeaza in cristalele astea, trebuie sa le iradiem, sa le orientam in lungul uneia dintre axele principale si apoi sa le masuram facand o dependenta unghiulara.

Adica pui cristalul in masinarie, il rotesti 5 grade si masori spectrul. Iar rotesti 5° iar masori spectrul. Si tot asa pentru 180 de grade daca ai noroc. Daca nu pentru 270° sau chiar 360°. Depinde cand ajungi sa ai destule puncte experimentale.

Si faci asta pentru cel putin trei cristale diferite orientate cel putin in jurul celor trei axe principale.

Da stiu probabil suna plictisitor ca naiba. Si chiar e. Mai ales cand incepi masuratorile la 8 dimineata si le termini a doua zi la 8 dimineata. Primii ani de doctorat am stat noaptea mai mult in laborator decat acasa. Nici nu stiu pentru ce plateam chirie.

Sa nu intelegeti ca ma plang. Doamene fereste. A fost o perioada extraordinar de frumoasa.

Dar iar sunt aiurea pe campii.

Sa revenim.

Un spectru arata cam ca in figurile de mai jos. Doar ca de obicei mai complicat. Pt ca astea sunt spectrele masurate la axe. In restul timpului fiecare linie din spectrul de mai jos se desparte in doua sau in patru:

Mai departe trebuie sa selectezi fiecare linie care apare in spectrul ala pentru fiecare din sutele de spectre pe care le ai si sa ii dai un punct.  Rezulta deci o mare de mii de puncte. 

Muulte puncte.

Muuulte rau. 

Credeti-ma.

Si apoi in marea asta de puncte trebuie sa vezi niste "pesti". Niste curbe frumoase. 

Dupa ce le vezi si scoti toate punctele care nu te ajuta chiar arata frumos. Pana atunci insa zici ca te uiti la un mozaic fara logica.

Faci "pestisorii" si apoi incerci sa legi pestisorii in toate cele 3 sau 4 planuri (orientari pe care le ai).

In figura de mai jos vedeti rezultatul final.

Frumos nu?

Sa vedeti cand nu sunt periate si selectate si aranjate.....

Oricum. In practica idea este ca ai trei foi printate pe care ai incercat sa desenezi cu creionul curbele si apoi incerci sa faci curbele sa se continue de pe o foaie pe alta.

Ceea ce e destul de dificil pentru ca nu stii in ce ordine sa pui foile. Pt ca stii in jurul la ce axa ai rotit dar nu stii de la care axa la care.

Deci stai si invarti foile intre ele si le tot intorci si le tot admiri pana iti vine ideea salvatoare.

Si intr-un astfel de moment in care tot intorceam foile si le admiram, suna mama.

Si intreaba ce fac.

As fi putut sa ii spun ca incerc sa determin tensorii de cuplare hiperfina din variantia unghiulara a spectrelor ENDOR pentru o serie de radicali liberi obtinuti prin iradierea trihalozei.

As fi putut dar probabil ar fi crezut ca nu vreau sa ii spun.

Deci i-am spus adevarul: "Mama, ce sa fac? Intorc o foaie de pe o parte pe alta".

Sta mama si se gandeste si se tot gandeste si concluzioneaza: "Si va platesc pentru asta mama?".

Prima experienta Airbnb

Prima data cand am auzit de Airbnb era ca varianta ieftina de cazare in New York. Nu ca as fi calatorit in New York dar asta nu e nicidecum un motiv sa nu citesti sectiunea dedicata lui pe un forum de calatorii.

Nu am zabovit prea tare asupra subiectului pentru ca la o prima vedere ma ducea prea mult cu gandul la couchsurfing.

Cu timpul mentiunile despre varianta asta de cazare s-au tot inmultit. Ba un post pe facebook. Ba o mentiune pe vreun blog de calatorii. Ba amintita de o cunostinta sau un alt calator. Insa dintr-un motiv sau altul nu si-a facut deloc drum spre luarea in considerare.

Pur si simplu nu m-a starnit destul incat sa caut sa vad daca este mai mult decat statul la localnici cu localnicii in acelasi loc. Ceea ce este o situatie de neacceptat pentru mine. Nici gratis nu as lua in considerare o astfel de solutie. Nu m-as simti confortabil sa stau in apartamentul omului intr-o camera ce poate sa fie sau nu eliberata pentru musafiri. Sa impart aceeasi baie si aceeasi bucatarie cu ei. Sa nu am parte de intimitate si sa dau nas in nas la fiecare pas cu stapanul casei. Nici intr-o mie de ani.

Apoi au aparut problemele cu Rex si dezamagirea tot mai mare cu booking si am zis ca poate nu ar fi rau sa ma uit nitel mai serios la Airbnb mai ales ca vazusem mentionat intre timp ca nu gasesti numai camere la comun cu proprietarul ci si apartamente/case/studiouri intregi. Iar asta nu mai era deloc ceva sa imi displaca. Dimpotriva un apartament intreg pentru noi ar fi fost mult mai binevenit decat o camera minuscula la hotel cu inca 100 de vecini care pot veni in mijloc de noapte acasa facand o galagie ingrozitoare si prin urmare sa trezeasca in Rex dorinta de a apara casa latrand. 

Si culmea o simpla deschidere a site-ului mi-a aratat masura ignorantei mele. Chiar puteai gasi unitati de cazare de sine statatoare. Nu erau numai camere la comun. Chiar poti gasi case intregi care ar fi o locatie perfecta daca mergi cu familia sau prietenii. Internetul asta-i mare domne. Mai trebuie sa ai insa si ochi pentru informatia cu pricina. 

Destul de repede am gasit o proprietate care arata exact asa cum ne-am dorit. Era un studio de sine statator separat de casa in care locuiau proprietarii. Tot complexul se afla intr-o gradina imensa cu padure si lac si suficient loc pentru Rex sa alerge ca nebunul daca ar fi vrut. Iar complexul cu padurea se aflau intr-un sat mic mic (cred ca erau sub 20 de case cu tot cu biserica si casa parohiala) aflat la 15 minute de Caen si jumatate de ora de plajele unde a avut loc debarcarea din Normandia. Locatia perfecta pentru planul nostru de calatorie. 

In plus noi ne doream o locatie linistita unde sa iesi pe poarta gradinii si sa fii pe camp sa poti sa alergi pe carari fara trafic. Cum Cipri se antreneaza continuu, sa aibe un loc linistit de alergat (fara trafic, masini, poluare etc) era extrem de important. In plus cararile fara trafic si fara alti oameni dintre campurile de rapita sunt perfecte sa il lasi pe Rex sa se plimbe o leaca fara lesa (bucuria lui cea mai mare).

Am scris un mail proprietarului in care i-am descris grupul calator si am intrebat daca suntem acceptati toti trei. Era deja joi la pranz iar noi vroiam sa plecam vineri in calatorie. Nu aveam sperante prea mari sa mi se raspunda asa repede insa am avut parte de o surpriza placuta. Raspunsul a fost ca studioul e disponibil si atata timp cat Rex nu se apuca sa ii vaneze pisicile suntem bineveniti.

Am facut rezervarea, am facut plata si a doua zi dupa o zi intreaga de stat pe drumuri si vizitat orasele de pe coasta am ajuns sa ne cazam.

Iar ce am descoperit a fost chiar mai mult decat ne asteptam. Studioul arata mai bine decat in poze. Satul de un pitoresc extrem. Gradina nici nu mai spun. Doamna casei ne-a facut turul casei si gradinii, ne-a explicat cate ceva despre studio, ne-a prezentat animalele proprii (o capra si un ponei) si apoi ne-a lasat in pace sa ne relaxam. Din momentul ala singurele dati cand am mai vazut-o a fost atunci cand am cautat-o noi (ceea ce a presupus mers si batut la usa casei unde locuiau ei) si nici un moment nu ne-am simtit niste intrusi sau nu am simtit ca avem spatiul limitat sau ca nu ni se respecta intimitatea.

In plus in camera am gasit un dosar atat de complet cu ceea ce puteai face in zona incat ne-am dat seama ca in mod sigur mai trebuie sa ne intoarcem in Normandia. Atata informatie nu gasesti nici macar in ghidurile turistice. Tot ceea ce vroiai sa stii era acolo: obiective turistice, trasee de mers pe jos, trasee de mers cu caiacul, ferme de vizitat, vanzatori cu produse locale, lista pietelor cu produse locale, restaurante, baruri, o gramada harti, o gramada de pliante etc etc etc. Se vedea clar ca oamenii au pus foarte multa munca sa compileze toata informatia aia si asta nu facea decat sa arate cat de interesati sunt sa te simti bine si sa iti fie bine.

Foarte bine ne-am simtit la ei si pentru ca am inceput cu dreptul sunt absolut sigura ca nu este ultima data cand folosim Airbnb. Daca toate experientele viitoare sunt asa, apai nici o alta varianta de cazare nu mai are vreo sansa.

Iar daca mergeti in Normandia si vreti o cazare undeva intr-un satuc uitat de lume dar aproape de Caen recomand cu inima deschisa studioul la care am stat noi. Au si o casa mai mare de inchiriat in cazul in care sunteti mai multe persoane. 

Bafta si salutati-l pe Remy (nr de telefon +33682892147) din partea noastra.

Dezamagita de booking.com

Ultimii zece ani de calatorit prin Europa au insemnat aproape in exclusivitate o "colaborare" cu booking.com. Mi se pare atat de simplu sa pui destinatia si sa gasesti zeci si zeci de posibilitati din care sa alegi ce ti se potriveste mai bine incat foarte rar m-am gandit ca poate exista si alte variante. Atat de rar incat pot sa le numar pe degetele de la maini: ceva cabane pentru schiat in Elvetia (de inchiriat pe perioade mai lungi), apartamentele pentru vacanta din Croatia si cateva cazati din circuitul nostru grecesc.

Am fost multumita de booking si l-am aparat pentru mult timp in fata criticilor de tot felul auzite de la alti utilizatori. Insa de cand clapaugul face parte din grupul calator dezamagirea legata de booking.com creste precum Fat Frumos intr-un an cat altii in sapte. Dezamagire ce este legata exclusiv de lipsa transparentei care nu face altceva decat sa ma duca cu gandul la un acord tacit pentru inselarea clientului.

Pe booking atunci cand faci sortarea in functie de acceptarea animalelor, exista trei mesaje standard pe care le gasesti: nu se accepta animale, se accepta fara taxe suplimentare, se accepta si pot exista taxe suplimentare. 

Primul mesaj este unul cat se poate de clar.

Al doilea desi te-ai astepta sa fie foarte clar s-a dovedit de cateva ori a nu fi deloc asa. Rezervarea mi-a fost anulata pe motiv ca nu se accepta simultan mai mult de 2 caini in hotel si cu Rex s-ar fi depasit cota. Sincer este ceva ce inteleg pe deplin  pentru ca sunt caini care fac multa galagie daca simt alt caine in preajma ceea ce combinat cu un stapan iresponsabil care isi incuie cainele in camera cat viziteaza este o reteta pentru dezastru. Prin urmare nu m-as fi plans deloc de situatia data daca s-ar fi fost publicat un comentariu pe tema asta. Pentru ca nu pot sa nu ma gandesc ce s-ar fi intamplat daca eu nu specificam foarte clar in rezervare ca mergem cu un caine si as fi aparut cu el acolo asa din senin?

Al treilea mesaj este insa cel care ma deranjeaza cel mai mult pentru ca ascunde mult mai mult decat o simpla taxa. Dar sa incepem de aici: taxa. Ea cica poate sau nu sa existe. Nu se spune clar nici macar daca e alba sau neagra si cu atat mai putin nu se spune cat anume este taxa. Daca vrei sa stii la ce sa te astepti trebuie sa te pui pe cautat pe site-ul hotelului respectiv care sunt regulile pentru animalele de companie. Si ca lucrurile sa fie si mai putin usoare, se poate ca regulile sa difere de la locatie la locatie in cadrul aceluiasi lant hotelier. La NH de exemplu am gasit toata plaja de posibilitati: nu se accepta si punct, se accepta numai sub 5 sau 10 kg, se accepta cu o anumita taxa (20 sau 25 de euro de caine), nu se accepta decat caini insotitori. Ce faci insa daca hotelul respectiv este unul mic de famile fara un site bine pus la punct sau fara site deloc? 

Sa spunem ca daca ar fi doar taxa, te-ai putea doar frige rau de tot la bani in cazul in care se decid sa iti ia pentru caine mai mult decat pentru o camera intreaga. Insa lucrurile nu se termina cu taxa ci in afara de ea pot exista restrictii legate de greutatea cainelui. De extrem de multe ori nu se accepta caini peste 5 kg sau peste 10 kg. Ce faci intr-o astfel de situatie daca ajungi la hotel fara sa fi verificat inainte si descoperi ca ai un caine prea mare deci nu poti sa te cazezi? Raspunsul este unul pentru care booking ar trebui sa puna capul in jos de rusine: banii ii pierzi pentru ca nu poti sa anulezi rezervarea atat de tarziu si te trezesti si pe drumuri daca nu esti dispus sa iti lasi cainele in masina peste noapte (sau sa il legi afara sub un acoperis) si tu sa dormi in hotel.

Realitatea urata este ca nimic nu te avertizeaza in legatura cu limitarile de greutate. Daca la taxa ti se atrage atentia ca se poate sa fii taxat deci daca nu verifici o faci pe proprie raspundere, la greutate nu te averizeaza absolut nimic. Eu am descoperit aspectul asta din intamplare. Stiam ca Premiere Classe  nu accepta animale de companie peste 5 kg si cu toate astea aparea intotdeauna in lista mea de hoteluri in cautarea pe booking fara ca "detaliul asta" sa fie precizat nicaieri. La fel ca Premiere Classe sunt si alte lanturi hoteliere: Campanile, Ibis, Kyriad, NH, Best Western etc etc etc. Practic majoritate hotelurile din lista cu rezultatele de cautare unde cica ai numai hoteluri ce accepta caini (ca ai impus un filtru de cautare pentru asta) au reguli restrictive de tot felul de care nu esti anuntat si pe care le vei gasi numai cautand din proprie initiativa rand pe rand pe site-ul fiecarui hotel in parte. Lucru pe care probabil il vei face numai in cazul in care te-ai ars o data si ti-ai invatat lectia.

Pentru cazul nostru particular de calatorit cu un caine de 29 de kg, dintr-o suta de hoteluri care cica accepta caini probabil ca voi gasi sub 10 care il accepta si pe al nostru. Rabdare si tutun (pentru fumatori) ca sa iei fiecare site la rand si sa mai descoperi un refuz in plus. 

Probabil ca scuze pe post de explicatii se pot gasi: ar trebui sa existe un camp in plus de cautare, prea multa informatie introdusa, numarul de calatori cu caine e redus deci nu s-ar justifica datele in plus etc etc etc. Deci nu pot decat sa atrag atentia celor ce calatoresc cu un caine sa ia in considerare informatiile de mai sus ca sa evite niste situatii nu tocmai placute.

Personal la ultima calatorie am decis sa folosim Airbnb in loc de booking pentru ca inca o data rezervarea pe booking ne-a fost anulata la un hotel care accepta caini pe motiv ca nu accepta caini decat in cea mai scumpa camera pe care o aveau. Una de patru persoane cu 50% mai scumpa decat una de doua persone. Noi eram 2 plus un caine si am decis ca o fi Rex mare la cele 29 de kg ale lui dar parca nu face cat 2 adulti.

Este si situatia asta cu Rex buna de ceva - am descoperit o sursa (Airbnb) pe care am evitat-o pana acum crezand ca nu este ceva ce sa ni se potriveasca. Nimic mai gresit. Iar in Normandia am avut parte de una dintre cele mai simpatice cazari de pana acum.

Un clapaug incomod...pentru altii

Atunci cand l-am luat pe Rexanul la noi acasa am primit de extrem de multe ori intrebarea ce o sa facem cu el cand calatorim.

Pai planul era simplu: pentru calatoriile care implica mers cu avionul il lasam la un nene care are foarte multa grija de el si in care avem incredere deplina iar in rest il luam cu noi.

Cum nu suntem mari devoratori de muzee si restaurante extravagante si sesiuni de cumparaturi extreme, pentru calatoriile cu Rex nu parea ca avem nevoie de mari modificari. Pur si simplu trebuie doar sa alegem plimbari in natura in loc de city tripuri si alte aventuri urbane. Adica exact pe placul nostru.

Simplu ca buna ziua cum spuneam.

Numai ca de la teorie la practica distanta este foarte mare si generatoare de frustrari maxime pentru ca din pacate un caine nu are acces mai pe nicaieri si mai jos o sa scriu despre multele frustrari acumulate in ultimul an si jumatate. Ma descarc scriind pentru ca astazi e iar una din zielele in care mi-am pus nervii pe moate.

Daca sunteti posesori sau iubitori de animale o sa ma intelegeti perfect. Daca nu sunteti atunci o sa ii intelegeti perfect pe cei care imi genereaza mie frustrari (caz in care va sfatuiesc sa nu citit mai departe).

Cateva precizari inainte de a trece mai departe. Rexanul este un caine care traieste in casa dar care are si o gradina la dispozitie. Si pentru ca nu e un caine uitat legat in fundul curtii, am investit timp si rabdare ca sa il invatam niste reguli sa ne facem convietuirea in acelasi spatiu fizic cat mai ageabila. Rex nu isi face nevoile in casa, nu zgarie mobila, nu racaie usile, nu roade patul, nu distruge nimic din jur. Daca l-am duce la un hotel nu ar uita tot ce a invatat acasa si nu s-ar pune pe distrus. Dimpotriva Rex este mai educat decat multi turisti care lasa in urma lor dezastru in camera de hotel.

Rex are toate vaccinurile facute la zi inclusiv cel pentru rabie care este obligatoriu in cazul in care calatoresti cu cainele in strainatate. Este deparazitat intern si extren si viziteaza medicul veterinar periodic asa ca stim ca nu are boli transmisibile la om. Are pasaport, chip si carnet medical deci legal este pregatit de cucerit lumea.

Rex nu este un caine agresiv. Cel mai agresiv lucru pe care il poate face este sa iti linga degetele de la picioare ca sa primeasca un scarpinat pe urechi sau o mangaiere. Trei bebelini intre 1 an si 4 ani va pot garanta ca cel mai grav lucru facut de Rex a fost sa ii fure un crevete din mana unuia dintre ei (in aparare lui Rex si bebelinul ii furase batonul pentru dinti deci sunt la egalitate) si sa le molfaie o jucarie uitata prin gradina.

Pentru ca Rex nu isi poate strange singur mizeriile, ne are pe noi pe post de Mop (robotul din Wall-E pentru necunoscatori). Stiam ca a strange in urma lui vine la pachet cu faptul ca avem un caine deci nu ne facem ca uitam sau ignoram aspectul indiferent ca suntem acasa sau in plimbari. 

Nu il lasam niciodata pe Rex singur in camera de hotel. Suntem constienti ca trebuie sa avem grija lui continuu si nu calatorim cu el pentru a economisi bani de la hotelul de caini ci pentru ca il vrem cu noi. Vrem sa se bucure si el de plimbare tot asa cum ne bucuram si noi.

 Nu il lasam fara lesa in oras, in restaurant, in hotel, in orice loc unde mai sunt si alti oameni.

Nu este un caine perfect. Nici noi nu suntem. Insa este un caine bun care stie sa imparta o casa si spatiul extrerior cu niste oameni care au tot felul de pretentii exagerate de la el. Sincera sa fiu uitandu-ma in jur eu sunt mai stricta cu Rex si astept mai multe decat au altii de la adulti in toata firea.

Recunosc ca imi este greu sa inteleg multe dintre interdictiile pe care le are un caine. Insa daca astea sunt regulile apai ne conformam si gata. Inteleg ca sunt hoteluri unde pur si simplu nu vor caini si tot ce trebuie sa faca este sa puna asta la descriere si stii sa ii ocolesti. Exista doar doua lucruri pe care le bifez la facilitati cand caut un hotel: parcare si sa accepte animale. Nu le ai, nu ma uit la tine si suntem toti fericiti.

Nici un moment nu m-am gandit sa intru cu Rex intr-un muzeu sau intr-o gradina din aia ultra super aranjata. Nu are ce cauta acolo si nu ma supar pentru asta. Ultimul lucru care imi lipseste este Rex incercand sa marcheze vreun trandafir rar sau vreo opera de arta.

Evitam sa mergem la restaurante pentru ca intelegem ca nu toti clientii ar fi fericiti cu cainele de sub masa vecinului. Desi ar trebui sa vedeti chipurile copiilor cand intra Rex intr-un restaurant. Ceea ce se poate sa fie un lucru rau pentru ca nu prea mai se uita la ceea ce trebuie sa manance. Daca chiar trebuie sa mancam la restaurant,intrebam la intrare si alegem o masa pe terasa sau retrasa in cel mai ascuns colt cu putinta.

Nu intram in magazine aproape deloc. Daca chiar trebuie sa intram, unul ramane la usa cu Rex si celalalt merge la cumparaturi. Nu de putine ori insa am fost invitati de proprietari in magazin si Rex a profitat de ocazie sa doarma pana am gasit noi ce vroiam.

Ce ma scoate insa din sarite este cand primesti niste remarci care tradeaza ura pentru animale si care sunt extrem de jignitoare pentru stapani sau cand pur si simplu se incearca obtinerea a cat mai mult profit oferind nimic in schimb dar profitand de faptul ca omul e insotit de caine deci ori renunta la caine ori accepta sa plateasca.

Problemele incep din momentul in care incepi sa cauti un hotel. La prima vedere nu pare atat de greu. Bifezi "pet friendly" pe booking si numarul de hoteluri disponibile nu scade asa mult. Ce dispare imediat sunt marile lanturi hoteliere. Desi te-ai astepta ca Hilton de exemplu sa stie ce inseamna sa calatoresti cu un caine. Vrei un hotel dintr-un mare lant hotelier in mijlocul orasului care sa accepte labradorul tau de 30 de kilograme? Ghinion. Cam asta am patit in timp ce cautam cazare in Frankfurt pentru cand participa Cipri la Iron Man. Din hotelurile ramase multe nu vor fi deloc o posibilitate pentru ca accepta numai caini sub 5 kg sau caini ce insotesc persoanele cu handicap. Dar daca totusi accepta caine de talia lui Rex in mare parte din timp vei afla ca trebuie sa platesti pentru el. Asta e. Platesti ca doar respira si el in camera aia. Nu am nici o problema sa dau un 5 euro pentru ca poate foloseste aspiratorul mai mult sa curete parul de pe podea. Desi daca folosim acelasi rationament Cipri ar trebui sa stea gratis ca el nu are par. Insa cand platesti 30 de euro pentru caine pe noapte deja devine ridicol. Ce face hotelul pentru cainele ala pentru 30 de euro? Nu foloseste un pat, nu foloseste lenjerie, nu foloseste prosoape (avem intotdeauna prosoape si servetele umede pentru Rex), nu foloseste apa, nu primeste mic dejun, nu face nimic. Doar doarme pe podea la capatul patului. Din punctul meu de vedere cea mai scumpa zona din camera de hotel e portiunea aia de la capatul patului pe care teoretic ar putea sa o ocupe un caine.

Dar asta e nimic pe langa unele raspunsuri primite in timp ce faceam planul pentru Turul Mont Blancului din vara asta. Vorbim de cabane de munte fara nimic pretentios si unde te-ai astepta ca oamenii sa fie mai apropiati de natura si de animale.

De cateva ori mi s-a raspuns ca nu se accepta caini pentru ca nu este igienic. Practic respectivii m-au facut pe mine si pe orice alt posesor de caine tinut in casa o ingalata. Noi astia cu caini in casa traim intr-o mizerie de nedescris si o lipsa de igiena iesita din comun. Nu am pretentia ca ar fi cine stie ce curat la mine in casa sau ca nu se simte ca traieste un caine acolo insa "igienic"? Zau asa...Cum spuneam mai sus: Rex este mai educat decat multi turisti intalniti in cale. Cel putin el nu vomita la betie. De fapt el nu bea ca nu ii place mirosul la alcool.

Un alt hotel care se anuntase "pet friendly" pe booking mi-a spus ca il accepta pe Rex dar nu in hotel. Pot sa il leg peste noapte afara sub un acoperis. Chiar isi inchipuie cineva ca un turist care calatoreste din Belgia pana in Elvetia cu cainele  o sa isi lege cainele afara? Si mai si plateai 140 de euro pentru o camera cu baie la comun. 

La asta se adauga explicatii de genul: alergii ale proprietarilor, faptul ca din cauza mirosului de caine nu s-ar mai putea apropia de animale salbatice, faptul ca au cainii lor (ciudat dar adevarat) etc etc etc.

Orice motiv este destul de bun ca sa nu accepti caine.

Cu transportul in comun nu am prea avut probleme pentru ca mergem cu masina personala. Nu ii place prea mult in masina dar sta cuminte si nu deranjeaza cu nimic. Iar daca este intr-un tren este chiar foarte fericit ca doar e atata lume in jur care are potential de scarpinator de urechi. Trebuie doar sa se uite la ei cu fata aia a lui de victima si de cel mai nefericit caine din lume. Succes garantat.  Insa sunt cateva exemple demne de mentionat. Unul dintre ele este obligatia ca orice caine sa poarte botnita pe vaporasele din Cinque Terre. Rex cu botnita? Pentru ce? Ca daca ii pui lui poti la fel de bine sa imi pui si mie ca amandoi suntem la fel de periculosi. Poate eu nitel mai mult.

Apoi chestia care m-a scos din pepeni a fost suprataxa de 25 de euro one way ca sa iei cainele cu tine in masina cand treci prin Euro Tunnel. Mentionez ca pretul pentru Euro Tunnel este pe masina fara sa conteze cate persoane sunt. Deci pt om nu platesti dar pentru caine sau pisica platesti 25 de euro. De ce? De flori de tei e raspunsul va zic eu.

Si sa ajungem si la motivul care m-a facut sa scriu randurile de mai sus: tururile pentru turisti. Ma interesa un tur al plajelor din Normandia unde au fost debarcarile din D-Day. Sunt tururi pentru maxim 8 persoane cu un microbuz si ghid. Asa ca m-am pus pe scris mailuri sa intreb daca un caine este acceptat in microbuz. Le-am explicat ca nu avem de gand sa intram cu el in muzee sau in cimitire deci problema e cu microbuzul si plimbarea pe plaja. Toate raspunsurile au fost: Nu. Nici o firma nu accepta caini. Motivele fiind de tot felul: cainii fac mizerie, alti pasageri pot fi alergici, alti pasageri pot avea frici nebanuite de caini, alti pasageri nu vor sa imparta microbuzul cu un caine, cainii nu stiu sa se comporte in microbuz (asta dupa ce facem 500 de km cu masina pana la microbuz se pare ca Rex uita sa stea cuminte in masina) etc etc etc. 

Sa mentionez restrictiile pentru mersul pe plaja desi cainele este in lesa? Unul dintre motivele invocate este ca raspandesc boli.

Ufaaaa. Gata. Mi-am varsat naduful. Asta pana la urmatorul raspuns care imi va spune ca Rex nu e acceptat pentru ca nu e igienic. Domnu domnu promit ca il dezinfectez cu spirt.....

Satele Bishnoi de langa Jodhpur

Bishnoi este o comunitate un pic mai speciala care se intalneste mai ales in cateva sate din apropiere de Jodhpur. Si pentru ca este asa mai speciala a devenit evident oprire mai mult sau mai putin obligatorie pe traseul oricarui turist venit in Jodhpur. Ceea ce evident ca am facut si noi. Doar nu era sa ne punem in calea marketingului de succes?

Si sincer chiar si daca nu ar fi nimic iesit din comun cu respectiva comunitate, vizita printre sate tot e o pauza binemeritata de la nebunia orasului.

Ce scoate din anonimat comunitatile Bishnoi? Pai adeptii traiesc respectand cele 29 de reguli (bishnoi inseamna 29 de fapt) impuse de fondatorul sectei Guru Jambheshwarin in 1451. Regulile se refera la igiena personala, la meditatiile obligatorii, la a fi vegetarian etc etc etc Nimic iesit din comun pana aici. Ce este iesit din comun e ca sunt si cateva reguli care se refera la protectia mediului inconjurator. Si anume nu ai voie sa vanezi animale salbatice, trebuie sa le protejezi si sa le oferi adapost daca sunt in pericol si nu ai voie sa tai copaci care nu sunt uscati. In cazul in care va inchipuiati ca ecologia este ceva nou iaca o comunicate care era obligata sa protejeze mediul inconjurator acum 564 de ani. 

Si oamenii chiar isi iau regulile si sarcinile de a proteja mediul inconjurator in serios. Se spune ca daca esti vanator cel mai rau lucru care ti se poate intampla este sa fii gasit vanand pe peritoriul satelor Bishnoi. Iar in 1730, 363 de adepti au murit incercan sa apere niste copaci care trebuiau sa fie taiati de oamenii regelui. Iar de atunci exista o lista extrem de lunga cu oameni care si-au sacrificat viata incercand sa apere animalele salbatice din zona de vanatorii ilegali. Pe post de trivia exista povestea lui Salman Khan (celebrul actor de la Bollywood) care a omorat un animal salbatic pe teritoriile Bishnoi. Iar adeptii nu s-au lasat pana nu au reusit sa il puna pentru cateva zile in inchisoare. Asta desi influenta si banii nu era clar de partea lor ci de partea starului.

Noi am ales sa facem un tur de jumatate de zi printre sate (nu numai Bishnoi) si sa ne uitam o leaca la cum e viata la tara. Pentru cineva care e de la tara (cum sunt eu si cum e si Cipri), realitatea de zi cu zi nu e prea departe de ceea ce stiam noi din copilaria petrecuta cu sapa in mana. Dar inteleg perfect fascinatia americanilor si australienilor care se cred purtati inapoi in timp.  fost insa o plimbare interesanta chiar si pentru noi. Desi frigul ne-a cam facut sa fim pe graba.

Dupa plimbarea pe la tara, ne-am intors in Jodhpur si ne-am oprit la o ghereta care este atat de celebra incat este intr-o liga proprie. In cazul in care credeati ca omleta este o mancare plictisitoare trebuie sa mergeti sa mancati un sandvis cu omleta de la Ramkishan Gawlani. Cea mai buna omleta mancata in viata mea. Nu mi-am inchipuit ca o omleta poate fi atat de buna. Si daca ajungeti acolo incercati Ali Baba - preferata noastra. 

Trivia: In cazul in care primul lucru care va vine in minte cand cititi Ali Baba este Ali baba si cei 40 de hoti atunci apasati reset. In India Ali Baba sunt niste pantaloni.

Revening la chioscul cu omleta. Este greu de crezut ca ceva care serveste omleta poate fi atat de celebru dar iaca India are inca o surpriza pentru noi. Nenea cu pricina face asta de 30 sau 40 de ani fix in acelasi loc si probabil in mare masura cam in acelasi fel. Desi a ajuns la 60 de ani este in continuare pentru ore in sir in fata plitei pregatind omlete pe banda rulanta cu o viteza uimitoare. Cand servesti mii de oua pe zi, trebuie sa fii rapid. Si e uimitor ca in toata viteza asta isi face timp sa vorbeasca cu tine si sa iti povesteasca istoria chiscului si sa iti explice toate tipurile de omleta pe care le are.

Este singura data cand am mancat in India de pe strada. In rest am incercat sa stam numai in restaurante laudate pentru a evita "Delhi belly". Insa de data asta am facut o exceptie si bine am facut. Ceea ce sfatuiesc pe oricine. Si nu, nu ne-am imbolnavit. Suntem printre norocosii care s-au intors din India fara sa fi avut nici cea mai mica problema de sanatate.

Probabil ca la prima vedere nu ai avea incredere sa mamanci acolo

Dar 30 de ani de experienta te face expert in omlete

Yumyyy

Cred ca era al treilea de aia eram asa incantata :)

Cu bruta plina am mai dat o tura prin Jodhpur si ne-am retras spre hotel. Vacanta e aproape de sfarsit si in seara asta ne pornim spre New Delhi. Ultima oprire din itinerariu.

Maimute peste tot

Uite hotul

De la departare sunt chiar amuzante

Jodhpur sau dovada ca se poate si altfel

Am ajuns in Jodhpur cu trenul din Jaisalmer. O calatorie fara absolut nimic iesit din comun. A avut intarzierea corespunzatoare de minim jumatate de ora si a facut si mai mult pe drum cu minim jumatate de ora. Deci totul fix cum te-ai astepta in varianta obtimista. In varianta pesimista trebuie sa te astepti la intarzieri care se numara in zeci de ore. Doamne fereste....

Dar nici o problema timpul a trecut foarte usor inconjurati fiind de un grup de spanioli mai galagiosi ca o ceata de 30 de adolescenti innebuniti de hormoni. Ei erau doar vreo 10 dar astea sunt detalii nesemnificative.

Cat timp am vrut sa dorm (trenul a pornit la 6 dimineata iar noi eram treji de pe la 4.30), i-am urat cu toata fiinta mea. Dar cand somnul a fugit (pana si somnul are probleme cu spaniolii galagiosi) au inceput chiar sa mi se para amuzanti. Mai ales nenea care nu vorbea nici o limba straina dar care nu a facut pauza nici macat 5 secunde ca sa ia o gura de aer. Cred ca profita de faptul ca era in vacanta fara sotie si isi lua revansa. Vorbea (in spaniola evident) cu toata lumea chit ca erau romani (aka noi), americani sau indieni care nu intelegeau ce are ala de tot gesticuleaza atat. Si cum nenea statea pe bancheta langa Cipri si vis a vis de mine era imposibil sa il ignori mai ales daca iti trage coate sau te bate pe umar ca se te faca atent sa ii incarci telefonul la laptopul tau sau sa iti arate poze sau sa te puna sa ii arati pozele in cazul in care erai ocupat sa ti le sortezi. Ne-a aratat pana si ce are in bagaj. Si avea nu gluma. Sunt absolut sigura ca avea chestii si de prin vecini. Altfel nu inteleg cum putea sa aibe un rucsac atat de mare atat de plin. Singurul loc unde am vazut mai multe pastile decat avea el in trusa de urgenta este intr-o farmacie. Si o farmacie mare nu una mica de cartier.

La despartire ne-am pupat atat de mult incat parca eram rude de sange. Nici macar nu stiu cum il chema. Dar super simpatic nene. Genul de om de care vei povesti si peste zece ani si probabil singurul lucru de care iti vei mai aduce aminte din calatoria Jaisalmer-Jodhpur. 

De la gara am luat un tuk tuk si in 10 minute participam la o cursa nebuneasca de tuk tuk uri pe strazile inguste din orasul vechi albastru. Cand ne-a zis ca am ajuns nici macar nu l-am crezut. Noroc cu un semn mare care ne arata ca suntem unde trebuie. Tuk tuk ul nu putea ajunge pana la intrare pentru ca hotelul era cocotat peste alte case si ajungeai la el urcand niste scari. Scari pe care ai fi putut foarte usor sa le confunzi cu o toaleta publica. Si dupa urmele lasate se pare ca multi nu numai ca le-au confundat dar chiar au si dat frau liber confuziei.

Pana la usa la hotel am bombanit pana l-am depasit la numar de cuvinte pe minut pe spaniolul din tren. Nu inteleg cum poti sa ai hotel si sa nu cureti drumul pana la usa. Si probabil daca le-as zice asta tipilor de la hotel s-ar uita la mine ca si cum le-as spune ca pamantul e plat.

Regretam cu toata fiinta mea alegerea facuta pentru cazare. Cum naiba sa faci drumul ala pe intuneric?

Dar cand am ajuns in camera si m-am uitat pe fereastra am uitat tot drumul si mi-am adus aminte exact de ce am ales cazarea aia cand am vazut descrierea de pe booking.

Asta e vederea:

Am stat la hotel cat sa mancam repede ceva la pranz si apoi am plecat cat ai clipi sa vizitam frumusetea aia de fort. Nu ma asteptam deloc sa vad un fort care sa imi placa mai mult decat cel din Amber sau care sa aibe ceva mai interesant decat templele Jain din Jaisalmer dar ca intotdeauna Incredible India mi-a dovedit ca se poate. Si fortul din Jodhpur (numit Mehrangarh) este de departe preferatul meu. Si cred ca este unul dintre cele mai impresionante constructii istorice vizitate pana acum.

In plus fortul din Jodhpur este exemplul clar ca se poate sa ai grija de vestigiile tale istorice fara sa vii cu scuze ca se pierde din "adevarata Indie" daca nu e mizerie, haos, motociclete prin fort, turisti facandu-si poze cu piciorul sprijinit pe fresce de cateva sute de ani vechime si ghizi oficiali ce freaca cu mana bucati de arta pietra dura la fel de vechi ca fresele mentionate mai sus ca sa iti arete tie ce bine sunt facute. Cand i-am zis ghidului din Amber sa nu mai puna mana ziceai ca l-am injurat. Dar zau ca nu am putut sa ne abtinem.

Fortul din Jodhpur este curat. Extrem de bine organizat. Fara pic de trafic. Cu paznici care chiar isi fac datoria si urmaresc turistii sa nu strice si sa murdareasca lucruri. Cu ghid audio extrem de bine facut. Cateva cafenele simpatice unde sa stai sa te relaxezi si sa iti odihnesti picioarele. Si cel mai important - foarte bine intretinut si renovat.

De ce in Jodhpur se poate? Pai fortul din Jodhpur este proprietate privata. Iar familia care il detine chiar are grija de el si probabil dupa ce si-au petrecut multi ani prin Anglia au decis sa il faca exact ca pe orice obiectiv turistic important pe care il vei vizita in UK. 

Practic fortul din Jodhpur este la mii de ani lumina de orice altceva am vizitat in India. Propun ca si Taj Mahalul si Amberul si Jaisalmerul si multe altele sa fie detinute de aceeasi familie. Zic...

Si va ziceam mai sus ca printre altele la Mehrangarh ai si un ghid audio extrem de bun. Chiar mi-a placut. Iar printre povesti au fost si doua care m-au facut sa zambesc.

Prima despre un om zidit in peretele fortului ca sa scape cetatea de ceva seceta sau boala (nu mai imi aduc exact aminte). Suna cunoscut?

A doua despre unul dintre maharajahi care se intoarce la fort dupa o infrangere intr-o batalie si sotia si mama nu ii deschid poarta si ii spun ca nu il cred ca e el pentru ca el nu este un invins. Suna cunoscut?

Coincidenta sau nu mie mi s-a parut amuzant sa aud aceleasi povesti la mii de kilometri departare de Romania.

Dar ajunge atata vorbarie. iaca pozele sa intelegeti de ce iubesc atat de mult fortul asta. Si sincera sa fiu pozele nu ii fac nici 1% dreptate. Trebuie sa fii acolo sa intelegi maretia lui si dimensiunile care genereaza fractura de mandibula.

Incet incet ii dam roata fortului

 

Si incepem sa vedem si dincolo de ziduri

Ne apropiem de intrare

Una dintre portile fortului. Cea pentru turisti.

Mi-a placut ca angajatii erau imbracati in costume traditionale

Si din loc in loc gaseai angajati care sa iti povesteasca despre opium, muzica, ceai etc

Prin interior

Iar sub noi orasul albastru cu nebunia lui

Jaisalmer si uimitoarele lui temple Jain

 Ok. Recunosc. Poate ca parerea mea nu tocmai buna despre plimbarea cu camila prin desert a fost influentata si de faptul ca intalnirea cu Jaisalmerul a inceput cu stangul.

Trebuia sa ajungem in Jaisalmer pe 28 Decembrie la 23.00 si sa incepem turul prin desert pe 29 Decembrie la ora 05.30 ca sa vedem si rasaritul. In realitate trenul nostru a avut o intarziere serioasa si am ajuns la 2.30. Iar soferul de la hotel a cam uitat sau a fost prea lenes sa vina sa ne recupereze de la gara. Am luat un taxi pana la hotel ca sa descoperim ca nu e nimeni pe la receptie sau care sa raspunda la telefon. Intr-un final dupa vreo jumatate de ora in care am facut spume a venit cineva (cica soferul care fusese la gara dupa noi) si ne-am cazat. 

Tin sa precizez ca i-am anuntat ca trenul are intarziere si i-am sfatuit sa verifice online mai tarziu ora sigura la care ajunge ca sa  nu ne astepte degeaba in gara. Era o ora de ajuns mult prea ciudata ca sa am pretentia sa fie cineva la receptie dar mi-au raspuns ca nu e nici o problema (in India nu e niciodata nici o problema) si ca totul se va rezolva (in India niciodata nu se rezolva cum ti s-a promis).

Iar dupa intamplarile cu uitatul sa ne ia de la gara si nimeni la receptie oentru check in, cand sa plecam in desert la 5.30 dimineata am descoperit ca poarta era incuiata si nu era nimeni sa ne deschida sa putem iesi din curtea hotelului. Ii spusesem tipului care ne-a cazat ca la 5.30 plecam si a zis (evident) ca nu e nici o problema.Ne-am invartit, am sunat, am batut in usa. Nimic. Ca apoi sa descoperim ca ei dormeau in receptie dar nu aveau chef sa se trezeasca. I-au gasit niste indieni care si ei incercau sa iasa cu masina din curtea hotelului.

Si ca intotdeauna o astfel de intamplare nu se putea petrece la un hotel ieftin si de doi bani de la care nu ai nici o pretentie ci la unul destul de laudat si la un pret mare pentru India. Un "haveli" care este chiar si acum resedinta familiei Nachana descendenti ai lui Maharawal Jaisal - fondatorul Jaisalmerului. Bla bla bla bla bla bla....

Si supararea pe cei de la hotel nu mi-a trecut nici pana  la intoarcerea din desert. Eram in continuare cu capsa pusa pe cei de la hotel. Ceea ce poate ca mi-a influentat si parerea despre Jaisalmer in general. 

Insa oricat de nervoasa si cu capsa pusa eram, nu am cum sa nu recunosc faptul ca fortul Jaisalmerului, care este in continuare locuit deci nu e doar obiectiv turistic, este extrem de interesant. Iar templele Jain sunt pur si simplu din alta lume. Este greu de inteles cum asa ceva poate exista n afara unei planse de desen. Este absolut fabulos. Si zau daca folosesc adjectivul asta cu usurinta. Trebuie sa vezi (si sa ignori uratenia orasului din jur) ca sa ma intelegi.

Fortul Jaisalmer

Incet incet ne face drum catre intrare

Si descoperim ca nebunia orasului nu ne va parasi pentru ca fortul este si in zilele noastre locuit

Daca zidul exterior nu ar fi toatela publica, ar fi o plimbare de zile mari

Nu ar fi India fara vaci in miljocul pietei centrale

Mai departe la plimbare pe stradutele inguste

Si chiar de e aglomerat chiar nu arata deloc rau

Dar uimirea incepe cand ajungem la absolut uimitoarele temple Jain

Dantelate de parca ar fi din alta lume

Iar tavanele...greu de imaginat ca e un tavan

Si vederile de la fort

In departare desertul si granita cu Pakistanul