Uganda - independent sau cu agentia?

Dupa cum probabil ati observat din povestile de pe blog, noi nu prea calatorim cu agentia si cu atat mai putin cu grupul.

Ne place sa fim de capul nostru si sa ne organizam in functie de cum ne trezim in dimineata aia. Nu ne place deloc ideea de a face parte dintr-un grup si a urma un program prestabilit.

Singura exceptie de pana acum (lasand de o parte vacanta din Egipt de acum o suta de ani) a fost luna de miere din Peru cand am mers cu un grup de zece persoane. Si desi vacata ne-a placut foarte mult si Peru este chiar si acum dupa ceva ani tara noastra preferata, am ramas destul de convinsi ca "vacanta cu grupul" trebuie sa ramana o exceptie.

Cand ne-am pus pe analizat ideea de a calatori in Africa am ajuns la concluzia ca nu ne simtim destul de confortabil sa mergem pentru prima data acolo pe cont propriu. Mai ales pentru ca aveam o perioada scurta la dispozitie si vroiam sa folosim fiecare zi la maxim nu sa o pierdem schimband trei autobuze de exemplu.

In Asia nu avem nici o problema sa facem asta. Si nici in America de Sud. Insa Africa pur si simplu ne punea un pic in dificultate.

Pe cont propriu nu vroiam, dar nici cu grupul nu vroiam pentru nimic in lume sa mergem dupa cum am explicat pe scurt mai sus. Asa ca singura varianta acceptabila pentru noi a fost sa contactam o agentie locala si sa organizam un tur privat. In felul asta aveam avantajul ca avem un ghid/sofer cu noi pe tot parcursul vacantei deci facea bine la linistea sufleteasca dar nu aveam un grup de oameni dupa care sa ne organizam programul.

Sa gasesti o agentie care sa te ajute nu e deloc  greu. Cred ca sunt sute de agentii in Uganda (si infinit mai multe in Kenya sau Tanzania) care ofera astfel de servicii. Deci oferta exista. 

Sa gasesti insa o agentie buna care sa iti ofere un pret decent este cu totul alta poveste.

Am trimis acelasi traseu, cu aceleasi cazari si aceleasi activitati la peste 30 de agentii.

Spre marea mea surpriza preturile primite au variat de la suma X pana la suma X multiplicata de 3 ori.

Nu sunt genul de turist care merge oriunde i se spune fara sa verifice in prealabil. Stiam exact cat costa cazarile, cat costa permisele de trekking, cat costa intrarea in parc etc etc etc. Daca factorizai pretul unei masini de inchiriat (ceea ce nici macar nu era cazul) rezulta ca unele agentii doreau un profit atat de mare incat profitul depasea de doua ori costurile de persoana. Indiferent cat erau de laudate si de bine vazute respective companii, pur si simplu nu m am gandit nici un moment ca ar fi acceptabil ceea ce  cer deci nu m-am gandit nici un moment sa le fiu client.

Ne-am redus cautarile la trei agentii care au avut un pret decent si am tot cerut lamuriri suplimentare legate de ceea ce ofera, de masinile folosite, de ghizii folositi etc etc etc. In paralel am tot cautat pe internet pareri de la alti turisti despre agentiile cu pricina. Si contrat impulsului initial am ales agentia cea mai noua si cu cele mai putine review-uri pe net. Pur si simplu mi-a placut felul in care au raspuns si cat de promti au fost. Agentia se numeste Budget Safaris Uganda si in cazul in care vreti sa vizitati Uganda si vreti sa faceti acelasi lucru ca noi (tur privat) ii recomand cu inima deschisa. Am fost foarte multumiti de ei si foarte multumiti de ghidul nostru. Cand iei un astfel de tur, ghidul iti poate distruge vacanta sa ti-o poate face de vis. Iar noi am avut noroc cu un ghid care a fost proactiv, a tinut cont de ceea ce vroiam sa vedem, a cautat activitati noi pentru noi, a modificat planuri pe loc in functie de ceea ce ii spuneam, a schoimbat traseul in functie de noi etc. Nu a asteptat doar sa treaca vremea ca sa vina momentul cand isi ia bacsisul.

Chiar am fost multumiti si suntem bucurosi ca am avut noroc si cu agentia si cu ghidul. Iar acum la sfarit de vacanta nu pot sa spun decat ca ma bucur pentru alegerea facuta de a merge cu un tur privat. Cred cu tarie ca a fost cea mai buna solutie pentru noi. Pentru ca eram la prima vizita in Africa. Am fost relaxati, ne-am bucurat de ceea ce am vazut fara nici o bataie de cap si am fructificat cele 10 zile de vacanta la maxim.
Uganda nu este insa o tara complicata deci cu un pic de organizare si un pic mai mult curaj decat a avut noi acelasi tur se poate organiza foarte usor independent cu o masina inchiriata. Iar asta va fi in mod sigur ceea ce vom face la urmatoarele vizite in Africa.
Un tur cu agentia a fost suficient incat sa invatam anumite reguli si sa fim convinsi ca ne putem descurca singuri. Trebuie doar sa ne decidem care sa fie urmatoarea destinatie. Poate Africa de Sud? Poate Namibia? Poate Mozambic?
Om trai si om vedea.
Asa de sfarsit cateva sfaturi pe care le-am invatat si eu pe vremea cand ma documentam si cautam o agentie si pe care le dau si eu mai departe pentru ca nu cred ca e prea placut sa ai parte de surprize neplacute cum ar fi platesti acontul agentiei si sa te trezesti ca nu te asteapta nimeni la aeroport. Pentru ca asta e cel mai grav lucru care ti se poate intampla - sa fii pacalit de o firma fantoma.

• Verificati site-ul celor de la Association of Uganda Tour Operators ca sa vedeti daca agentia avuta in vedere este sau nu legala.
• Verificati daca adresa companiei este reala sau nu.
• Sunati de proba la numarul de telefon de contact si vorbiti cu cel responsabil de dosarul vostru.
• Atunci cand vi se trimit datele pentru platit avansul pentru excursie (toate firmele cred ca cer un astfel de avans) verificati sa fie un transfer bancar catre o firma nu catre o persoana privata. Nu trimiteti banii prin alte mijloace decat transfer bancar. Si priviti cu suspiciune firmele ce va cer un avans mai mare de 50%. De preferat e in jur de 30%.
• Cautati pe net parerile altor turisti care au calatorit cu agentia cu pricina. Nu lua totul ca litera de lege insa daca vezi bloguri, posturi pe facebook, posturi cu poze pe site-uri de turism cu oameni care sustin ca au fost cu agentia respectiva e macar o indicatie ca nu e o firma fantoma.

Legat de discutia cu agentia parerea mea este ca totul trebuie clarificat foarte bine de la inceput pentru a evita discutii in contradictoriu:

• Cereti detalii clare despre itinerariu si verificati sa nu stati mai mult pe drum calatorind intre locatii decat in locatiile respective.
• Stabiliti cazarile de la inceput si asta implica si tipul de camera nu doar hotelul. Sa nu va treziti ca zice ca stati la Lodge-ul Xulescu dar in loc de frumoasa cabana pe margine de lac pe care ai vazut-o in poze sa te alegi ca stai la cort si ai baia la comun.
• Verificati ce mese sunt incluse si ce bautura.
• Verificati ce activitati sunt incluse in pret si ce trebuie platit separat de voi.
• Verificati daca atunci cand mergeti la "game drive" aveti un padurar angajat al parcului cu voi. Este cost suplimentar de cele mai multe ori. Insa e un cost pe care sincer va recomand sa il platiti.
• Verificati daca intrarile in parcurile nationale sunt incluse si daca taxele pentru trekking de exemplu sunt incluse.
• Verificati ce tip de masina se foloseste.
• Intrebati exact care este ghidul vostru si cereti informatii despre el si vedeti poate gasiti pareri ale altor turisti despre respectivul ghid. Cat de buna e agentia poate sa fie complet irelevant daca face "outsourcing" pentru ca au mai multi clienti decat ghizi/masini proprii in perioada aia  si va treziti cu ghidul de la cu totul alta agentie.

Cam asta e tot ce imi vine in minte pentru moment. Sper sa va fie de folos. Nu doar daca mergeti in Uganda ci oriunde ati merge cu un tur privat sau cu grupul. Regulile sunt in mare aceleasi.

Bafta la visat si la organizat calatorii.

Uganda in extrasezon

Inainte sa plecam in Uganda lucrul de care imi era cel mai frica erau ploile pentru ca aprilie si mai sunt in sezonul ploios in Uganda (ca si septembrie si octombrie de altfel).

Probabil ca stiti deja de la cat m-am vaitat ca in perioada asta sunt "catelusul schiop" (cum m-a alintat Adina) si am un genunchi ce nu functioneaza in parametri optimi (nici macar in parametri medii). In conditiile curente de mobilitate limitata ideea ca vom avea o zi in jungla deasa din Bwindi in care vom cauta gorilele pe niste pante extrem de abrupte pe ploaie si noroi ma speria extrem extrem de rau. Gorilele erau motivul pentru care mergeam in Uganda. Sa nu ajung la ele era de neconceput. Insa la fel de neconceput era si sa fac accidentarea mai rea decat este acum.

Cred ca l-am intrebat de zeci de ori pe ghidul de la agentia ugandeza cu care am colaborat daca mai ploua sau nu si cum e vremea.

El imi tot raspundea ca e sfarsit de sezon plois asa ca ploua tot mai rar si foarte putin dar eu tot verificam zi de zi in caz ca se schimba ceva.

Ma tot gandeam ca trebuie sa fie vreun motiv pt care este extrasezon deci nu are cum sa nu fie ploaie serioasa.

Chiar inainte de plecare ghidul ne-a anuntat ca e cam racoare in perioada asta si sa luam haine corespunzatoare.

Ceea ce am si facut. Am plecat pregatiti cu tot felul de geci si pantaloni lungi si hanorace.

Ajungem in aeroport in Entebbe la ora 03.00 si primul lucru pe care il observ este ca transpir de mama focului desi este miezul noptii. Asa ca primul lucru pe care il fac este sa merg la toaleta sa ma schimb in haine de vara. Timp in care Cipri pune la cale transformarea proprie trecand de la pantaloni lungi la pantaloni scurti.

Verificam temerature : 28°C. In miez de noapte.

Vine ghidul si il intreb cum e cu vremea aia racoroasa de care vorbea. La care il imi raspunde: "Nu e asa ca e racoare? In perioada asta asa e."

Mi-am adus imediat aminte de ghidul din Peru care la 26°C era imbracat cu geaca de puf si avea fular la gat.

28°C este racoare in Uganda.

In Belgia daca sunt 28°C (acea zi de joi din an cand pica vara pe aici) intreaga tara este mutata pe malul Marii Nordulu.

Incepeam deci cu dreptul.

Si din fericire am continuat tot cu dreptul.

In cele zece zile in Uganda, nu a plouat niciodata pe timpul zilei. Cred ca de doua sau de trei ori a plouat noaptea dar pana a doua zi dimineata nu se prea mai vedeau urmele ei.

In fiecare locatie in care am mers am intrebat cat de rau ploua in sezonul plois.
Raspunsul a fost mereu acelasi: in septembrie-octombrie ploua mai mult decat in aprilie-mai. Insa nu ploua niciodata atat de mult incat sa iti strice ziua. Mai mult chiar in luna mai ploua tot mai putin in ultimii ani. Daca ploua ploua nitel dimineata si apoi iese soarele.

I-am intrebat deci care cred ei ca sunt dezavantajele sezonului ploios. De ce nu ar trebui sa mergi in mai in Uganda.
Nimeni nu a avut vreun raspuns. Toata lumea a zis ca nu exista decat avantaje nicidecum dezavantaje.

Deci daca nu ai ghinionul sa te loveasca niste ploi torentiale atat de rele incat nu s-au mai pomenit in ultimii ani, avantajele sa mergi in luna mai sunt nenumarate:

• Permisele pentru gorile sunt la jumatate de pret. Deloc nesemnificativ tinand cont de faptul ca in mod normal permisul este 600 de dolari de persoana.
• Pretul la cazare este semnificativ mai mic. Ceea ce iar nu e deloc de neglijat in conditiile in care Africa este scumpa. Extrem de scumpa.
• In cazul in care inchiriati o masina pretul este semnificativ mai mic
• Exemplu practic: pentru traseul facut de noi pretul platit agentiei a fost cam cu 1200-1400 de dolari de persoana mai mic decat ce am fi platit daca mergeam in sezonul de varf (iunie-iulie-august)
• Sunt extrem de putini turisti. E adevarat ca asta poate fi un dezavantaj seara cand te trezesti ca esti singurul turist din hotel insa in restul timpului este un deliciu. Am avut safari-uri in care nu am intalnit nici macar o alta masina prin parcuri. Stateam cu zecile de minute langa copacul cu lei si nu era nimeni altcineva in jur care sa ne faca sa ne grabim sa ii lasam si pe ei sa aibe vedere buna.  Era ca si cum tot parcul era numai al nostru. Cat vedeai cu ochii numai savana si tu (si animalele evident). La chimpanzei am fost doar noi doi si padurarul pentru intreaga zi asa ca ne-am facut fix programul pe care l-am vrut si am avut parte de toata atentia si miile de explicatii ale omului ala care de 5 ani isi petrece fiecare zi cu cimpanzeii. La gorile conteaza mai putin pentru ca pot fi maxim 8 persoane in grup insa chiar si asa fiind extrasezon esti pasuit si mai primesti un 5-10-15 minute in plus sa urmaresti animalele alea uimitoare. Nici un moment nu ne-am simtit grabiti. Parca tot timpul se mergea pe calitate nu pe cantitate. Si personal (si din ce am auzit de la ghizi si padurari) cred ca asta s-a datorat in primul rand faptului ca puteai numara pe degetele de la maini turistii din zona. Ajunsesem sa ne cunoastem intre noi si tot ne reintalneam cand schimbam locatia.

Pe vremea cand ma gandeam ca Uganda este o tara acoperita de savana care se transforma intr-un loc prafuit si lipsit de apa pe timpul sezonului secetos, ma gandeam ca un mare dezavantaj va fi ca nu vedem animalele stranse langa locurile de adapare. Asa citisem un despre Kenya si Tanzania.

Apoi am descoperit cu supriza ca Uganda este acoperita in mare parte de lacuri permanente. Niciodata nu exista probleme cu apa. Tot timpul e la fel si tot timpul ai vegetatie abundenta. Ideea de "watering hole" cum vezi pe National Geographic, nu exista in Uganda.
Din auzite daca mergi chiar la inceput de sezon ploios cand sunt precipitatii mai serioase, e posibil ca drumul sa fie in stare foarta proasta. Sau ca vreun pod sa fie darmat. Noi nu am vazut asa ceva.  Poate pentru ca in mai ploua tot mai putin.

Un alt avantaj (teoretic cel putin) ar fi ca iarba din savana este mai scurta in perioada sezonului secetos si atunci animalele se vad mai bine. Practic nu mi s-a parut iarba atat de mare incat sa incomodeze. Iar mai apoi am auzit ca in toate parcurile se fac arderi controlate care tin tot timpul iarba la un anumit nivel pentru ca marea majoritate a animalelor din savana prefera sa manance iarba marunta.

Care este deci dezavantajul lunii mai?

Nu am nici cea mai vaga ideea. Personal nu pot decat sa sfatuiesc pe toata lumea sa merga fix in perioada in care am mers noi si sa se bucure de o tara numai pentru ei.

Iar la sfarsit de scriere nu pot sa nu ma gandesc ca Uganda este a treia tara (dupa Nepal si Myanmar) in care am mers in extrasezon si de fiecare data nu am vazut decat avantaje. Niciodata nu am gasit vreun dezavantaj. Poate ca am avut noi noroc si vremea a fost de partea noastra (desi in Nepal pana si statistica e de partea noastra dar prea putin stiu asta) insa de foarte multe ori avantajele sunt mult prea mari pentru a nu risca.

De ce Uganda?

De ani de zile visez sa ajung in Africa. Dar oare exista cineva care nu viseaza sa vada in realitate toate animalele alea ca de poveste pe care le admiri in documentarele de pe Discovery sau National Geographic? Vrei, nu vrei mintea incepe sa o ia la plimbare pe campii. Sau mai bine zis prin savana.

Iar dupa zecile de documentare vazute si carti citite, principalele trei lucruri din "Bucket list"-ul meu  erau:

• sa fac un safari
• sa urc pe Kilimanjaro
• sa vad gorilele 

Asa ca m-am pus pe planuit si nu dar pe visat. 

Primul ghid pentru vreo tara din Africa l-am cumparat in 2010 (pentru Kenya) si de atunci tot fac planuri si permutari de tot felul in incercarea de a stabili niste prioritati si de a lua o hotarare.

In atatia ani am avut timpul sa analizez atat de multe combinatii posibile si imposibile de nici eu nu le mai tin minte:

• Ba doar safari in Kenya. 
• Ba safari in Kenya si Kili in Tanzania. 
• Ba safari si Kili in Tanzania plus ceva diving in Zanzibar. 
• Ba doar safari si Kili in Tanzania. 
• Ba gorilele in Rwanda si safari in Kenya sau Tanzania. 
• etc etc etc. 

Intotdeauna planurile aratau extraordinar de bine si erau atat de tentante incat as fi plecat a doua zi. Intotdeauna insa problema era bugetul. Nu vreau sa las sa se inteleaga ca nu se poate merge in Africa ieftin. Banuiesc ca se poate daca accepti ca Africa nu va fi niciodata Asia de Sud Est la preturi. Chiar si pentru backpacking bugetul pe zi este la un nivel la care poti calatori linistit prin Europa. Insa in conditiile impuse de noi ieftin nu exista indiferent de termenul de comparatie. Conditiile astea erau ca  nu vroiam in nici un caz sa mergem cu un grup si pentru ca era prima data in Africa nici nu vroiam sa mergem pe cont propriu. Ramanea deci ca singura posibilitate un tur privat. Si de aici pretul prohibitiv.

Pur si simplu exista o limita psihologica peste care nu pot sa trec cand vine vorba de pret pentru o singura vacanta si in plus erau niste limitari legate de bugetul anual de calatorie. Adica personal preferam mai multe vacante pe an in acelasi buget decat doar vacanta in Africa. Exista atat de multe locuri in lumea asta pe care imi doresc sa le vad incat atunci cand trasam prioritatile, intotdeauna renuntam la Africa.

Intr-un final anul trecut prin vara am decis ca 2015 va fi anul Africii si ca asta e prioritatea si restul vacantelor din an vor trebui configurate in functie de ea chiar si daca asta va inseamna ca vor fi minunate dar inexistente. Iar dupa multe analize am decis ca vom merge in Tanzania si vom face safari si Kili astfel incat sa  tinem bugetul sub limita psihologica. Odata decizia luata, prin decembrie 2014 eram extrem de ocupata sa pun planul pe hartie si sa contactez zeci de agentii din Tanzania ca sa ne ajute. Lucrurile nu mergeam prea bine si nu eram deloc multuita cu variantele gasite. Insa aveam speranta ca pana la urma fac eu un plan care sa imi placa la un pret care sa fie acceptabil.

Cam asta era situatia la sfarsitul lui 2014 cand ne plimbam prin Kerala si ne-am intalnit cu un cuplu de suedezi care avea o experianta africana pentru care ii invidiez pana la cer si doua palme mai sus. Doamna cu pricina mersese in Africa pentru prima data prin 1992 pentru cateva luni de voluntariat si de atunci s-a tot intors astfel incat pana in prezent vizitase toate tarile din Africa de est (cu exceptia Mozambicului), centrala si de sud. A fost un deliciu sa o aud povestind despre locurile vizitate si despre ceea ce i-a placut cel mai mult. Despre safari prin toate parcurile la care visez si eu. Despre oameni. Despre natura. Chiar si despre aventurile mai putin placute.

Si cum tot discutam despre locatii si activitati, i-am impartasit cele trei dorinte din "Bucket list" si faptul ca planuim o vacanta in Tanzania.

Reactia ei a fost insa extrem de departe de ce ma asteptam. In loc sa ma felicite pentru alegere cum credeam eu mandra tare de planul meu, mi-a zis ca personal ea nu ar alege Kenya sau Tanzania pentru ca sunt mult prea turistice.Si m-a intrebat daca m-am gandit vreodata la Uganda. Ca este o tara extrem de verde, extrem de frumoasa, cu oameni foarte prietenosi, cu parcuri nationale mici dar ofertante, cu paduri in care gasesti primate de tot felul si cel mai important cu gorile. Practic faceai si safari si vedeai si gorilele in aceeasi tara. 

Adevarul e ca nu ma gandisem niciodata la asta. Facusem zeci de permutari dar toate avand in prim plan: Kenya, Tanzania si Rwanda. Niciodata Uganda. 

Cand ma gandeam la gorile tot timpul ma gandeam la Rwanda si ma gandeam ca poate fi cuplat cu un safari in Kenya. 

Pana sa ma intalnesc cu suedezii din Kerala, nu am vorbit cu nimeni care sa fi fost in Uganda. Nici macar batranelul de la mine de la munca pe care il am ca reper la tari in care vreau sa ajung (omul asta a fost in tari pe care nici nu stiu sa ti le arat pe harta), nu fusese in Uganda. Nici macar blogurile de turism pe care le citesc cu religiozitate nu au povesti din Uganda. Asa ca niciodata nu m-am gndit ca Uganda ar avea ceva de oferit.

Povestile suedezei m-au facut insa ca odata ajunsi inapoi acasa din vacanta indiana, sa ma pun serios pe citit despre Uganda si despre ce are de oferit. Iar ceea ce am descoperit mi-a placut. Si mi-a placut chiar foarte mult.

Uganda devenea cu fiecare articol citit si cu fiecare parere citita, tot mai tentanta.

Si cum tot rascoleam eu netul in cautare de informatii am descoperit ca in aprilie si mai Uganda are permisele pentru gorile la jumatate de pret. Ceea ce nu e deloc de ignorat. Permisele pentru gorile costa in mod normal 600 de dolari de persoana in Uganda si 700 de dolari de persoana in Rwanda. Si asta iti da o singura sansa ca sa mergi intr-o zi in jungla sa la cauti si in cazul in care le gasesti sa stai cu ele timp de o ora. Atat. De nu le gasesti, ghinionul tau. Ai facut o plimbare extrem de scumpa prin jungla.

Ca sa fie si mai tentant anul asta aveam ca zile libere de la stat 14 mai, 15 mai si 25 mai. Practic trebuia sa ne luam doar 5 zile de concediu si am fi avut 12 zile de vacanta. Suficient pentru un tur sa vedem gorilele si sa facem safari.

Singura problema: mai este sfarsitul sezonului ploios. Si imi era extrem de frica de ploi. Dar m-am incurajat ca nu poate fi atat de rau ca doar e "sfarsit de sezon ploios" deci am decis ca este un risc pe care suntem dispusi sa ni-l asumam.

Nu am stat prea mult pe ganduri si m-am pus pe cautat agentii si bilete de avion. Fiind "low season" preturile erau mult mai ok decat ce vazusem initial si la avion si la ceea ce primeam de la agentii. Totul a mers ca uns si in trei saptamani aveam cumparate biletele de avion si trimis acontul pentru agentie.

Si iaca asa de la o zi la alta ne-am trezit ca prima tara din Africa in care mergem nu e una din mult mai popularele Kenya, Tanzania sau Africa de sud despre care citisem ani de zile si facusem planuri peste planuri. Ci pana atunci necunoscuta Uganda.

Pledoarie pentru Nepal

Nepalul este una dintre tarile care ne-au ramas pentru totdeauna in suflet.

Atat de mult ne-a placut incat este una dintre putinele tari in care ne-am intoarce oricand si daca se poate cat mai curand.

De fapt este imposibil sa nu iti placa Nepalul daca iti plac muntii. In dictionar langa cuvantul munte ar trebui sa fie o poza din Nepal.

Scrierea de acum nu se vrea insa o poveste despre Nepal. Am tot scris despre povestea noastra de dragoste cu tara asta minunata (arhiva e plina cu zeci de povesti daca sunteti curiosi). 

Nici nu o sa fie o pledoarie pentru donat bani pentru Nepal. Desi ar fi beneveniti. 

Nu o sa scriu nici de saracia tarii pentru a incerca sa conving lumea sa ajute. De fapt chiar m-au deranjat repetarile obsesive cu saracia. Cred ca saracia este ultimul lucru care imi vine in minte cand ma gandesc la Nepal.

Ci este un indemn sa mergeti acolo. Turismul este o sursa vitala pentru Nepal. Si fara turisti cred ca reconstructia va dura extrem de mult. Cred cu tarie ca mai important decat banii donati acum (nici ei de ignorat si repet extrem de utili si chiar sper sa fie cat mai multi donatori) este reluarea turismului. Din pacate insa am vazut foarte multe expeditii anulate si multi oameni care au renuntat la ideea de a vizita Nepalul in viitorul apropiat. E pacat dar intr-un fel ii inteleg.

Sper insa sa fie si suflete mai curajoase in jur.

Si pentru a da un indemn cuiva, oricui, sa mearga ofer gratis un ghid Lonely Planet pentru Nepal si un ghid Lonely Planet pentru trekking in Himalaya.

Singura conditie este sa fiti convinsi ca vreti sa mergeti cat mai curand si ca exista o posibilitate reala ca asta sa se intample.
Evident ca termenul de cat de curand nu inseamna luna viitoare. Tocmai am vazut ca a fost inca un cutremur chiar in Namche Bazar (locul de care ne leaga muuuulte amintiri frumoase). Ci inseamna in toamna poate cand revine vremea frumoasa. In iarna cand hikingul va fi uimitor de frumos. Sau la anul devreme in primavara de vreti sa faceti vreun varf.

In rest trebuie doar sa imi scrieti un mail sau un mesaj si va trimit prin posta cele doua carti.

PS: Ambele ghiduri sunt noi noute. Nu le-am folosit. Pentru ca avem dubluri.

Planul pentru Uganda

Din pacate anul asta  se anunta a fi unul sarac in calatorii.

Si numai cine nu ma cunoste nu stie cat de frustranta este o astfel de situatie pentru mine.

Asa ca nu pot decat sa ma bucur ca pe vremea cand nu stiam ca asta va fi situatia, am decis sa facem o scurta vacanta in luna mai intr-un loc in care vizez de foarte foarte foarte mult timp sa mergem -Uganda. 

Macar compensez saracimea palmaresului cu implinirea unui vis.

Uganda (ca si Kenya si Tanzania) se afla in "Bucket list" de ani de zile dar niciodata nu s-a concretizat din cauza costurilor foarte mari. O vacanta intr-un astfel de loc ar fi insemnat ca nu ne mai pemitem 2-3 vacante pe an in locuri de pe alt continent ci doar una. Si personal nu eram dispusa la un astfel de compromis. 

Probabil multi se vor uita crucis la ce am scris si imi vor bate obrazul ca ma plang ca ipotetic as fi avut numai o vacanta exotica pe an.

Sincer cand ma citesc si eu singura imi bat obrazul (si nu numai obrazul). Era o vreme cand pana si mersul la mare sau la munte era un vis mult prea frumos pentru a fi realitate. Iar acum nimic nu mai e destul de multumitor.

Asta e problema cand  faci parte din categoria alora care nu apreciaza niciodata ce au. Ci mereu tanjesc la mai mult si mai mult si mai mult. Daca ma strigati pe strada "Aia mereu nemultumita" va raspund fara nici o problema. Este ce ma descrie cel mai bine.
In plus rabdarea nu este si nu a fost niciodata punctul meu forte. Eu as vrea sa vad lumea intreaga "ieri" daca se poate. Iar "ieri" e deja prea tarziu.

Pentru ceva ani am tot incercat sa il conving pe Cipri ca putem face si o vacanta in Africa sau Antarctica si o vacanta prin Asia in acelasi an. Din fericire pentru situatia contului nostru de economii, Cipri este mai realist decat mine. Eu as da si ultimul euro pe vacante. El se mai gandeste si la alte lucruri practice.

El l-a randul lui a incercat tot ceva ani de zile sa ma convinga ca o Africa+o Europa in acelasi an nu ar fi capat de lume.

Eu insa vroiam (si inca mai vreau) sa vad cat mai multe lucruri din "Bucket list" cat mai repede. Nu vroiam doar una. Vroiam tot. Tot tot tot. Ieri da?
Asa ca am tot amanat decizia.

Schimbarea de perspectiva a venit in iarna trecuta cand am decis ca poate sunt gata sa iau o scurta pauza de vacante prin tari mai ciudate care necesita multa organizare si pregatire si ca un sudul Frantei nu a ucis pe nimeni. 

Iubesc calatoriile in locuri putin turistice. Iubesc sa planuiesc si sa planuiesc si sa mai plauiesc nitel. Nici nu stiu ce imi place mai mult: planuirea calatoriei sau calatoria in sine. Insa iarna trecuta m-am trezit concluzionand ca as vrea ca urmatoarea vacanta sa fie undeva la plaja cu un cocktail in mana.
Stiu ca nimeni nu ne crede ca am fi in stare sa stam o saptamana la plaja. Nici noi nu ne credem in stare. Dupa 2 zile probabil Cipri si-ar lua laptopul si s-ar pune pe munca. Dar simplul fapt ca statul pe plaja la leneveala nu mi s-a parut ca suna rau, m-a convins ca e timpul pentru ceva altfel.

Si daca tot am ajuns la concluzia ca Franta nu suna rau pentru vara, am zis sa profit si intai si intai sa pun la cale calatoria visurilor mele in Africa la safari si gorile si  cat ai clipi (de fapt dupa o luna de investigatii) am devenit posesori de bilete de avion pentru Entebbe.
Si uite asa am pornit de la ideea ca o vacanta de leneveala ar fi binevenita si am sfarsit organizand o vacanta intr-o tara pentru care nici macar nu exista ghid Lonely Planet. Yep....asta-s eu. Pana si eu am renuntat sa mai incerc sa ma inteleg.
Si probabil e un semn ca niciodata nu vom avea vacante de leneveala.
Imi aduce aminte de incapatanarea mea sa fac baie in cada. Am o parere asa de romantata despre activitatea asta. Si ma si vad stand in apa calda si lenevind. Vai ce frumos si minunat. Relaxare totala. Adevarul este ca imi e mereu rau cand incerc sa fac asta. Nu pot sa stau in apa calda mai mult de 5 minute fara sa ma ia cu lesin. E un cosmar. Nu stiu cum sa ma termin mai repede de spalat si sa ies cat mai repede din apa aia.
Cam acelasi lucru e cu vacantele relaxante. Sunt binevenite pentru maxim un week end.
Am uitat sa spun: vacanta din Franta nu era nici pe Coasta de Azur nici in Provence. Cum probabil va inchipuiati. Ci in felul caracteristic era o vacanta de 10 zile de facut hiking  in turul Mont Blancului.

La sfarsit de introducere (lunga introducere stiu) trebuie amintit ca amuzant este ca soarta s-a dovedit ca intotdeauna a avea un umor foarte dezvoltat. Asa ca am ajuns sa nu mai am vacanta de vara deloc. Asta asa ca sa ma mai plang ca voi merge in vara "doar" sa fac turul Mont Blancului. Uneori chiar e bine sa mai primesti cate un sut in fund. Ca intelegi ca nu totul pe lumea asta ti se cuvine. Si ca ar trebui sa apreciezi in fiecare zi ceea ce ai si la care altii poate ca nici nu indraznesc sa viseze. Ca sa vezi revelatie. Nemultumitului i se poate lua darul.
Dar sa revenim la planul pentru Uganda. Un plan care sper sa fie in realitate macar 1% din cat e pe hartie si in gandul meu. Inutil sa spun ca pornesc la drum cu asteptari foarte foarte mari.Inutin sa spun ca sper sa nu pic de la inaltimea tuturor asteptarilor astea.
Imi cer scuze ca programul este in engleza (mami trebuie sa te apuci sa inveti engleza asta) dar am fost prea lenesa ca sa il traduc.
Vacanta in Uganda va fi diferita de ceea ce am facut pana acum in calatoriile noastre. Intotdeauna (in afara de Peru) am mers independent si ne-am planuit vacantele singuri. De data asta pentru ca este prima data in Africa si pentru ca am vrut sa fim eficienti si sa profitam cat mai mult de zilele avute la dispozite, am pus la cale un tur privat organizat impreuna cu o companie locala.
Nu am vrut sa mergem cu grupuri mari de turisti pentru ca stim ca nu ne place asta. Si nici nu am vrut sa mergem cu o companie europeana. Vroiam niste localnici. Asa ca e un tur doar pentru mine si Cipri facut exact cum am vrut eu sa fie. Adica include numai obiectivele pe care am vrut eu sa le vad. Suntem cazati unde am vrut eu sa fim cazati. Si programul este foarte flexibili pentru ca noi decidem ce vrem sa facem cu timpul nostru. Diferenta este ca vom avea un ghid si un sofer tot timpul cu noi. Si practic eu am spus agentiei ce vreau sa vad si unde sa fim cazati si ei s-au ocupat de obtinerea permiselor, de cazari, de transport de tot practic.

Day 1: 15^th May 2015 -Transfer to Murchison falls. En route visit to Ziwa Rhino sanctuary

After breakfast, meet our professional guide and thereafter transfer to north-western Uganda via the Luwero Nakasongola and stopover at Ziwa Rhino Sanctuary for Rhino tracking and later have your lunch and then after drive through the Budongo forest and if time allows visit the top of the falls to experience the amazing water flow through the rock gorge. Dinner and overnight stay at Murchison River lodge 

Day 2: 16^th May 2015 - Game viewing and Boat cruise to the bottom of the falls.

After early breakfast, go for morning game drive. This game drive will take you through the northern part of the park and will reward you with animals like Lions, elephants, hyenas, Giant forest hogs, Bush bucks, Warthogs, Hyenas, civets, aardvarks, Leopards, and many more. Lunch, after in the afternoon you will go for a boat ride on the River Nile close to the amazing falls. The launch cruise will reward you with game like hippos, elephants, buffaloes and birds at the shores. Return at Murchison River lodge for dinner and overnight stay 

Day 3: 17^th May 2015 Transfer to Kibale national park

After breakfast, transfer to Kibale Forest National Park. Driving through the great escarpments in the Rift Valley. Kibale forest is the largest protected block of rain forest. Which has the highest number of primates in Africa such as Chimpanzees, Gray Cheeked Manageably, Red Columbus monkey, and Red tailed monkey. Relax for dinner and overnight at Kibale forest camp

Day 4: 18^th May 2015 - Chimp tracking nature walks Kibale.

After breakfast, enter the forest in search for chimpanzees the experience is quiet exciting and adventurous. Expect to see other species of primates such as Baboons, Red Columbus monkey, Black and white Columbus monkey, Grey cheeked mangabey, Red tailed monkey, Birds like sun birds, Turaco, pitas and other bird species, butter fly species etc. Lunch after take a leisurely walk at Bigodi/Magombe swamp to search for the rare shoe bill/Sitatungas and other primates. Return to lodge for dinner and overnight

Day 5: 19^th May 2015  Transfer to Queen Elizabeth National Park – Afternoon Boat Cruise

After breakfast, transfer to Queen Elizabeth national park with a brief stop at the equator line for photos. Take a game drive on entering the park. Head to the Bush lodge for  check in and hot lunch . In the afternoon you will go for a boat ride on the Kazinga channel that connects lakes Edward and George. The launch cruise will reward you with game like hippos, elephants, buffaloes and birds at the shores. Return to Bush Lodge for dinner and overnight

Day 6: 20^th May 2015 - Early Morning Game Drive in Kisenyi after transfer to Ishasha Sector

After early breakfast, go for morning game drive. This game drive will take you through the Kasenyi sector and the queens’ mile in the park and will reward you with animals like Lions, elephants, hyenas, Giant forest hogs, Bush bucks, Warthogs, Hyenas, civets, aardvarks, Leopards, and many more. After we shall transfer to  Ishasha sector which is in the southern part of Queen Elizabeth National Park. Expect to see the famous tree climbing lions that can be spotted on the large fig trees and other wild life such as Topis, Buffaloes and warthogs.

Dinner and overnight stay at jungle lodge

 Day 7: 21^st May 2015 Morning Game Drive in Ishasha sector and transfer to Bwindi Impenetrable NP.

After breakfast we head back to the park in search of the tree climbing lions if we did not them the previous day and still expect to see other wildlife such Topis , Buffaloes and warthog before a drive to Bwindi

Dinner and overnight stay  at Gift of Nature / Traven Trekker

Day 8: 22^nd May 2015 Gorilla trekking adventure

After breakfast, transfer to the park headquarters for the briefing before you set off at 9:00 am through the tracks to search for the humble giants. You will go with packed lunch because it’s hard to determine how long it will take you to meet these great apes. However the time ranges between 2-9 hours depending on the movement of the giant primates. The activity is tiresome, it involves walking along steep hilly tracks however encountering these great relatives of man erases all the poor memories/ hardships you went through in trying to find them. They are awe-inspiring! After the experience return to park offices to be awarded with the gorilla trekking certificate and after return to lodge for dinner and overnight

Day 9: 23^rd May 2015 Bwindi Impenetrable National Park - Lake Bunyonyi

Lake Bunyonyi is the 2nd deepest lake in Africa. Dotted with small islands with steep sided and terraced shores, the scenery is breathtaking. It is the perfect spot for you to relax after the strenuous gorilla tracking. You can go canoeing in the locally made canoes, swim or just sun bathe. Dinner and Overnight at Bunyonyi Overland Camp

Day 10:24^th May 2015 Transfer back to Kampala.

Take breakfast, and then transfer to Kampala, with an early lunch enroute at Igongo cultural center and a brief stopping at the equator.

End of Uganda safari.

Munca. Dar ce munca?

Astazi e pauza de la povestit calatorii.

Am citit un articol de pe un blog despre "ce faci toata ziua la munca" si cum uneori e greu sa explici ce faci la munca si mi-am adus aminte de o discutie cu mama mea de pe vremea cand faceam cercetare la Universitate.

O sa fie o explicatie lunga si plictisitoare dar aveti rogu-va rabdare pana la sfarsit.

Deci pe vremuri ma ocupam cu identificarea radicalilor liberi obtinuti dupa iradierea cu raxe X in materiale organice de tot felul (glucoza, fructoza, trehaloza, enamelul din dinti, franturi de ADN etc).

Pentru asta foloseam o metoda care se numeste Rezonanta Electronica Paramagnetica si o aplicam unor probe sub forma de monocristale.

Cristalele aratau de genul asta:

Ce e frumos la ele e ca din forma lor iti dai seama care sunt axele principale, adica cam asa:

Sa trecem mai departe. Ca sa vedem ce radicali se formeaza in cristalele astea, trebuie sa le iradiem, sa le orientam in lungul uneia dintre axele principale si apoi sa le masuram facand o dependenta unghiulara.

Adica pui cristalul in masinarie, il rotesti 5 grade si masori spectrul. Iar rotesti 5° iar masori spectrul. Si tot asa pentru 180 de grade daca ai noroc. Daca nu pentru 270° sau chiar 360°. Depinde cand ajungi sa ai destule puncte experimentale.

Si faci asta pentru cel putin trei cristale diferite orientate cel putin in jurul celor trei axe principale.

Da stiu probabil suna plictisitor ca naiba. Si chiar e. Mai ales cand incepi masuratorile la 8 dimineata si le termini a doua zi la 8 dimineata. Primii ani de doctorat am stat noaptea mai mult in laborator decat acasa. Nici nu stiu pentru ce plateam chirie.

Sa nu intelegeti ca ma plang. Doamene fereste. A fost o perioada extraordinar de frumoasa.

Dar iar sunt aiurea pe campii.

Sa revenim.

Un spectru arata cam ca in figurile de mai jos. Doar ca de obicei mai complicat. Pt ca astea sunt spectrele masurate la axe. In restul timpului fiecare linie din spectrul de mai jos se desparte in doua sau in patru:

Mai departe trebuie sa selectezi fiecare linie care apare in spectrul ala pentru fiecare din sutele de spectre pe care le ai si sa ii dai un punct.  Rezulta deci o mare de mii de puncte. 

Muulte puncte.

Muuulte rau. 

Credeti-ma.

Si apoi in marea asta de puncte trebuie sa vezi niste "pesti". Niste curbe frumoase. 

Dupa ce le vezi si scoti toate punctele care nu te ajuta chiar arata frumos. Pana atunci insa zici ca te uiti la un mozaic fara logica.

Faci "pestisorii" si apoi incerci sa legi pestisorii in toate cele 3 sau 4 planuri (orientari pe care le ai).

In figura de mai jos vedeti rezultatul final.

Frumos nu?

Sa vedeti cand nu sunt periate si selectate si aranjate.....

Oricum. In practica idea este ca ai trei foi printate pe care ai incercat sa desenezi cu creionul curbele si apoi incerci sa faci curbele sa se continue de pe o foaie pe alta.

Ceea ce e destul de dificil pentru ca nu stii in ce ordine sa pui foile. Pt ca stii in jurul la ce axa ai rotit dar nu stii de la care axa la care.

Deci stai si invarti foile intre ele si le tot intorci si le tot admiri pana iti vine ideea salvatoare.

Si intr-un astfel de moment in care tot intorceam foile si le admiram, suna mama.

Si intreaba ce fac.

As fi putut sa ii spun ca incerc sa determin tensorii de cuplare hiperfina din variantia unghiulara a spectrelor ENDOR pentru o serie de radicali liberi obtinuti prin iradierea trihalozei.

As fi putut dar probabil ar fi crezut ca nu vreau sa ii spun.

Deci i-am spus adevarul: "Mama, ce sa fac? Intorc o foaie de pe o parte pe alta".

Sta mama si se gandeste si se tot gandeste si concluzioneaza: "Si va platesc pentru asta mama?".

Prima experienta Airbnb

Prima data cand am auzit de Airbnb era ca varianta ieftina de cazare in New York. Nu ca as fi calatorit in New York dar asta nu e nicidecum un motiv sa nu citesti sectiunea dedicata lui pe un forum de calatorii.

Nu am zabovit prea tare asupra subiectului pentru ca la o prima vedere ma ducea prea mult cu gandul la couchsurfing.

Cu timpul mentiunile despre varianta asta de cazare s-au tot inmultit. Ba un post pe facebook. Ba o mentiune pe vreun blog de calatorii. Ba amintita de o cunostinta sau un alt calator. Insa dintr-un motiv sau altul nu si-a facut deloc drum spre luarea in considerare.

Pur si simplu nu m-a starnit destul incat sa caut sa vad daca este mai mult decat statul la localnici cu localnicii in acelasi loc. Ceea ce este o situatie de neacceptat pentru mine. Nici gratis nu as lua in considerare o astfel de solutie. Nu m-as simti confortabil sa stau in apartamentul omului intr-o camera ce poate sa fie sau nu eliberata pentru musafiri. Sa impart aceeasi baie si aceeasi bucatarie cu ei. Sa nu am parte de intimitate si sa dau nas in nas la fiecare pas cu stapanul casei. Nici intr-o mie de ani.

Apoi au aparut problemele cu Rex si dezamagirea tot mai mare cu booking si am zis ca poate nu ar fi rau sa ma uit nitel mai serios la Airbnb mai ales ca vazusem mentionat intre timp ca nu gasesti numai camere la comun cu proprietarul ci si apartamente/case/studiouri intregi. Iar asta nu mai era deloc ceva sa imi displaca. Dimpotriva un apartament intreg pentru noi ar fi fost mult mai binevenit decat o camera minuscula la hotel cu inca 100 de vecini care pot veni in mijloc de noapte acasa facand o galagie ingrozitoare si prin urmare sa trezeasca in Rex dorinta de a apara casa latrand. 

Si culmea o simpla deschidere a site-ului mi-a aratat masura ignorantei mele. Chiar puteai gasi unitati de cazare de sine statatoare. Nu erau numai camere la comun. Chiar poti gasi case intregi care ar fi o locatie perfecta daca mergi cu familia sau prietenii. Internetul asta-i mare domne. Mai trebuie sa ai insa si ochi pentru informatia cu pricina. 

Destul de repede am gasit o proprietate care arata exact asa cum ne-am dorit. Era un studio de sine statator separat de casa in care locuiau proprietarii. Tot complexul se afla intr-o gradina imensa cu padure si lac si suficient loc pentru Rex sa alerge ca nebunul daca ar fi vrut. Iar complexul cu padurea se aflau intr-un sat mic mic (cred ca erau sub 20 de case cu tot cu biserica si casa parohiala) aflat la 15 minute de Caen si jumatate de ora de plajele unde a avut loc debarcarea din Normandia. Locatia perfecta pentru planul nostru de calatorie. 

In plus noi ne doream o locatie linistita unde sa iesi pe poarta gradinii si sa fii pe camp sa poti sa alergi pe carari fara trafic. Cum Cipri se antreneaza continuu, sa aibe un loc linistit de alergat (fara trafic, masini, poluare etc) era extrem de important. In plus cararile fara trafic si fara alti oameni dintre campurile de rapita sunt perfecte sa il lasi pe Rex sa se plimbe o leaca fara lesa (bucuria lui cea mai mare).

Am scris un mail proprietarului in care i-am descris grupul calator si am intrebat daca suntem acceptati toti trei. Era deja joi la pranz iar noi vroiam sa plecam vineri in calatorie. Nu aveam sperante prea mari sa mi se raspunda asa repede insa am avut parte de o surpriza placuta. Raspunsul a fost ca studioul e disponibil si atata timp cat Rex nu se apuca sa ii vaneze pisicile suntem bineveniti.

Am facut rezervarea, am facut plata si a doua zi dupa o zi intreaga de stat pe drumuri si vizitat orasele de pe coasta am ajuns sa ne cazam.

Iar ce am descoperit a fost chiar mai mult decat ne asteptam. Studioul arata mai bine decat in poze. Satul de un pitoresc extrem. Gradina nici nu mai spun. Doamna casei ne-a facut turul casei si gradinii, ne-a explicat cate ceva despre studio, ne-a prezentat animalele proprii (o capra si un ponei) si apoi ne-a lasat in pace sa ne relaxam. Din momentul ala singurele dati cand am mai vazut-o a fost atunci cand am cautat-o noi (ceea ce a presupus mers si batut la usa casei unde locuiau ei) si nici un moment nu ne-am simtit niste intrusi sau nu am simtit ca avem spatiul limitat sau ca nu ni se respecta intimitatea.

In plus in camera am gasit un dosar atat de complet cu ceea ce puteai face in zona incat ne-am dat seama ca in mod sigur mai trebuie sa ne intoarcem in Normandia. Atata informatie nu gasesti nici macar in ghidurile turistice. Tot ceea ce vroiai sa stii era acolo: obiective turistice, trasee de mers pe jos, trasee de mers cu caiacul, ferme de vizitat, vanzatori cu produse locale, lista pietelor cu produse locale, restaurante, baruri, o gramada harti, o gramada de pliante etc etc etc. Se vedea clar ca oamenii au pus foarte multa munca sa compileze toata informatia aia si asta nu facea decat sa arate cat de interesati sunt sa te simti bine si sa iti fie bine.

Foarte bine ne-am simtit la ei si pentru ca am inceput cu dreptul sunt absolut sigura ca nu este ultima data cand folosim Airbnb. Daca toate experientele viitoare sunt asa, apai nici o alta varianta de cazare nu mai are vreo sansa.

Iar daca mergeti in Normandia si vreti o cazare undeva intr-un satuc uitat de lume dar aproape de Caen recomand cu inima deschisa studioul la care am stat noi. Au si o casa mai mare de inchiriat in cazul in care sunteti mai multe persoane. 

Bafta si salutati-l pe Remy (nr de telefon +33682892147) din partea noastra.

Dezamagita de booking.com

Ultimii zece ani de calatorit prin Europa au insemnat aproape in exclusivitate o "colaborare" cu booking.com. Mi se pare atat de simplu sa pui destinatia si sa gasesti zeci si zeci de posibilitati din care sa alegi ce ti se potriveste mai bine incat foarte rar m-am gandit ca poate exista si alte variante. Atat de rar incat pot sa le numar pe degetele de la maini: ceva cabane pentru schiat in Elvetia (de inchiriat pe perioade mai lungi), apartamentele pentru vacanta din Croatia si cateva cazati din circuitul nostru grecesc.

Am fost multumita de booking si l-am aparat pentru mult timp in fata criticilor de tot felul auzite de la alti utilizatori. Insa de cand clapaugul face parte din grupul calator dezamagirea legata de booking.com creste precum Fat Frumos intr-un an cat altii in sapte. Dezamagire ce este legata exclusiv de lipsa transparentei care nu face altceva decat sa ma duca cu gandul la un acord tacit pentru inselarea clientului.

Pe booking atunci cand faci sortarea in functie de acceptarea animalelor, exista trei mesaje standard pe care le gasesti: nu se accepta animale, se accepta fara taxe suplimentare, se accepta si pot exista taxe suplimentare. 

Primul mesaj este unul cat se poate de clar.

Al doilea desi te-ai astepta sa fie foarte clar s-a dovedit de cateva ori a nu fi deloc asa. Rezervarea mi-a fost anulata pe motiv ca nu se accepta simultan mai mult de 2 caini in hotel si cu Rex s-ar fi depasit cota. Sincer este ceva ce inteleg pe deplin  pentru ca sunt caini care fac multa galagie daca simt alt caine in preajma ceea ce combinat cu un stapan iresponsabil care isi incuie cainele in camera cat viziteaza este o reteta pentru dezastru. Prin urmare nu m-as fi plans deloc de situatia data daca s-ar fi fost publicat un comentariu pe tema asta. Pentru ca nu pot sa nu ma gandesc ce s-ar fi intamplat daca eu nu specificam foarte clar in rezervare ca mergem cu un caine si as fi aparut cu el acolo asa din senin?

Al treilea mesaj este insa cel care ma deranjeaza cel mai mult pentru ca ascunde mult mai mult decat o simpla taxa. Dar sa incepem de aici: taxa. Ea cica poate sau nu sa existe. Nu se spune clar nici macar daca e alba sau neagra si cu atat mai putin nu se spune cat anume este taxa. Daca vrei sa stii la ce sa te astepti trebuie sa te pui pe cautat pe site-ul hotelului respectiv care sunt regulile pentru animalele de companie. Si ca lucrurile sa fie si mai putin usoare, se poate ca regulile sa difere de la locatie la locatie in cadrul aceluiasi lant hotelier. La NH de exemplu am gasit toata plaja de posibilitati: nu se accepta si punct, se accepta numai sub 5 sau 10 kg, se accepta cu o anumita taxa (20 sau 25 de euro de caine), nu se accepta decat caini insotitori. Ce faci insa daca hotelul respectiv este unul mic de famile fara un site bine pus la punct sau fara site deloc? 

Sa spunem ca daca ar fi doar taxa, te-ai putea doar frige rau de tot la bani in cazul in care se decid sa iti ia pentru caine mai mult decat pentru o camera intreaga. Insa lucrurile nu se termina cu taxa ci in afara de ea pot exista restrictii legate de greutatea cainelui. De extrem de multe ori nu se accepta caini peste 5 kg sau peste 10 kg. Ce faci intr-o astfel de situatie daca ajungi la hotel fara sa fi verificat inainte si descoperi ca ai un caine prea mare deci nu poti sa te cazezi? Raspunsul este unul pentru care booking ar trebui sa puna capul in jos de rusine: banii ii pierzi pentru ca nu poti sa anulezi rezervarea atat de tarziu si te trezesti si pe drumuri daca nu esti dispus sa iti lasi cainele in masina peste noapte (sau sa il legi afara sub un acoperis) si tu sa dormi in hotel.

Realitatea urata este ca nimic nu te avertizeaza in legatura cu limitarile de greutate. Daca la taxa ti se atrage atentia ca se poate sa fii taxat deci daca nu verifici o faci pe proprie raspundere, la greutate nu te averizeaza absolut nimic. Eu am descoperit aspectul asta din intamplare. Stiam ca Premiere Classe  nu accepta animale de companie peste 5 kg si cu toate astea aparea intotdeauna in lista mea de hoteluri in cautarea pe booking fara ca "detaliul asta" sa fie precizat nicaieri. La fel ca Premiere Classe sunt si alte lanturi hoteliere: Campanile, Ibis, Kyriad, NH, Best Western etc etc etc. Practic majoritate hotelurile din lista cu rezultatele de cautare unde cica ai numai hoteluri ce accepta caini (ca ai impus un filtru de cautare pentru asta) au reguli restrictive de tot felul de care nu esti anuntat si pe care le vei gasi numai cautand din proprie initiativa rand pe rand pe site-ul fiecarui hotel in parte. Lucru pe care probabil il vei face numai in cazul in care te-ai ars o data si ti-ai invatat lectia.

Pentru cazul nostru particular de calatorit cu un caine de 29 de kg, dintr-o suta de hoteluri care cica accepta caini probabil ca voi gasi sub 10 care il accepta si pe al nostru. Rabdare si tutun (pentru fumatori) ca sa iei fiecare site la rand si sa mai descoperi un refuz in plus. 

Probabil ca scuze pe post de explicatii se pot gasi: ar trebui sa existe un camp in plus de cautare, prea multa informatie introdusa, numarul de calatori cu caine e redus deci nu s-ar justifica datele in plus etc etc etc. Deci nu pot decat sa atrag atentia celor ce calatoresc cu un caine sa ia in considerare informatiile de mai sus ca sa evite niste situatii nu tocmai placute.

Personal la ultima calatorie am decis sa folosim Airbnb in loc de booking pentru ca inca o data rezervarea pe booking ne-a fost anulata la un hotel care accepta caini pe motiv ca nu accepta caini decat in cea mai scumpa camera pe care o aveau. Una de patru persoane cu 50% mai scumpa decat una de doua persone. Noi eram 2 plus un caine si am decis ca o fi Rex mare la cele 29 de kg ale lui dar parca nu face cat 2 adulti.

Este si situatia asta cu Rex buna de ceva - am descoperit o sursa (Airbnb) pe care am evitat-o pana acum crezand ca nu este ceva ce sa ni se potriveasca. Nimic mai gresit. Iar in Normandia am avut parte de una dintre cele mai simpatice cazari de pana acum.

Un clapaug incomod...pentru altii

Atunci cand l-am luat pe Rexanul la noi acasa am primit de extrem de multe ori intrebarea ce o sa facem cu el cand calatorim.

Pai planul era simplu: pentru calatoriile care implica mers cu avionul il lasam la un nene care are foarte multa grija de el si in care avem incredere deplina iar in rest il luam cu noi.

Cum nu suntem mari devoratori de muzee si restaurante extravagante si sesiuni de cumparaturi extreme, pentru calatoriile cu Rex nu parea ca avem nevoie de mari modificari. Pur si simplu trebuie doar sa alegem plimbari in natura in loc de city tripuri si alte aventuri urbane. Adica exact pe placul nostru.

Simplu ca buna ziua cum spuneam.

Numai ca de la teorie la practica distanta este foarte mare si generatoare de frustrari maxime pentru ca din pacate un caine nu are acces mai pe nicaieri si mai jos o sa scriu despre multele frustrari acumulate in ultimul an si jumatate. Ma descarc scriind pentru ca astazi e iar una din zielele in care mi-am pus nervii pe moate.

Daca sunteti posesori sau iubitori de animale o sa ma intelegeti perfect. Daca nu sunteti atunci o sa ii intelegeti perfect pe cei care imi genereaza mie frustrari (caz in care va sfatuiesc sa nu citit mai departe).

Cateva precizari inainte de a trece mai departe. Rexanul este un caine care traieste in casa dar care are si o gradina la dispozitie. Si pentru ca nu e un caine uitat legat in fundul curtii, am investit timp si rabdare ca sa il invatam niste reguli sa ne facem convietuirea in acelasi spatiu fizic cat mai ageabila. Rex nu isi face nevoile in casa, nu zgarie mobila, nu racaie usile, nu roade patul, nu distruge nimic din jur. Daca l-am duce la un hotel nu ar uita tot ce a invatat acasa si nu s-ar pune pe distrus. Dimpotriva Rex este mai educat decat multi turisti care lasa in urma lor dezastru in camera de hotel.

Rex are toate vaccinurile facute la zi inclusiv cel pentru rabie care este obligatoriu in cazul in care calatoresti cu cainele in strainatate. Este deparazitat intern si extren si viziteaza medicul veterinar periodic asa ca stim ca nu are boli transmisibile la om. Are pasaport, chip si carnet medical deci legal este pregatit de cucerit lumea.

Rex nu este un caine agresiv. Cel mai agresiv lucru pe care il poate face este sa iti linga degetele de la picioare ca sa primeasca un scarpinat pe urechi sau o mangaiere. Trei bebelini intre 1 an si 4 ani va pot garanta ca cel mai grav lucru facut de Rex a fost sa ii fure un crevete din mana unuia dintre ei (in aparare lui Rex si bebelinul ii furase batonul pentru dinti deci sunt la egalitate) si sa le molfaie o jucarie uitata prin gradina.

Pentru ca Rex nu isi poate strange singur mizeriile, ne are pe noi pe post de Mop (robotul din Wall-E pentru necunoscatori). Stiam ca a strange in urma lui vine la pachet cu faptul ca avem un caine deci nu ne facem ca uitam sau ignoram aspectul indiferent ca suntem acasa sau in plimbari. 

Nu il lasam niciodata pe Rex singur in camera de hotel. Suntem constienti ca trebuie sa avem grija lui continuu si nu calatorim cu el pentru a economisi bani de la hotelul de caini ci pentru ca il vrem cu noi. Vrem sa se bucure si el de plimbare tot asa cum ne bucuram si noi.

 Nu il lasam fara lesa in oras, in restaurant, in hotel, in orice loc unde mai sunt si alti oameni.

Nu este un caine perfect. Nici noi nu suntem. Insa este un caine bun care stie sa imparta o casa si spatiul extrerior cu niste oameni care au tot felul de pretentii exagerate de la el. Sincera sa fiu uitandu-ma in jur eu sunt mai stricta cu Rex si astept mai multe decat au altii de la adulti in toata firea.

Recunosc ca imi este greu sa inteleg multe dintre interdictiile pe care le are un caine. Insa daca astea sunt regulile apai ne conformam si gata. Inteleg ca sunt hoteluri unde pur si simplu nu vor caini si tot ce trebuie sa faca este sa puna asta la descriere si stii sa ii ocolesti. Exista doar doua lucruri pe care le bifez la facilitati cand caut un hotel: parcare si sa accepte animale. Nu le ai, nu ma uit la tine si suntem toti fericiti.

Nici un moment nu m-am gandit sa intru cu Rex intr-un muzeu sau intr-o gradina din aia ultra super aranjata. Nu are ce cauta acolo si nu ma supar pentru asta. Ultimul lucru care imi lipseste este Rex incercand sa marcheze vreun trandafir rar sau vreo opera de arta.

Evitam sa mergem la restaurante pentru ca intelegem ca nu toti clientii ar fi fericiti cu cainele de sub masa vecinului. Desi ar trebui sa vedeti chipurile copiilor cand intra Rex intr-un restaurant. Ceea ce se poate sa fie un lucru rau pentru ca nu prea mai se uita la ceea ce trebuie sa manance. Daca chiar trebuie sa mancam la restaurant,intrebam la intrare si alegem o masa pe terasa sau retrasa in cel mai ascuns colt cu putinta.

Nu intram in magazine aproape deloc. Daca chiar trebuie sa intram, unul ramane la usa cu Rex si celalalt merge la cumparaturi. Nu de putine ori insa am fost invitati de proprietari in magazin si Rex a profitat de ocazie sa doarma pana am gasit noi ce vroiam.

Ce ma scoate insa din sarite este cand primesti niste remarci care tradeaza ura pentru animale si care sunt extrem de jignitoare pentru stapani sau cand pur si simplu se incearca obtinerea a cat mai mult profit oferind nimic in schimb dar profitand de faptul ca omul e insotit de caine deci ori renunta la caine ori accepta sa plateasca.

Problemele incep din momentul in care incepi sa cauti un hotel. La prima vedere nu pare atat de greu. Bifezi "pet friendly" pe booking si numarul de hoteluri disponibile nu scade asa mult. Ce dispare imediat sunt marile lanturi hoteliere. Desi te-ai astepta ca Hilton de exemplu sa stie ce inseamna sa calatoresti cu un caine. Vrei un hotel dintr-un mare lant hotelier in mijlocul orasului care sa accepte labradorul tau de 30 de kilograme? Ghinion. Cam asta am patit in timp ce cautam cazare in Frankfurt pentru cand participa Cipri la Iron Man. Din hotelurile ramase multe nu vor fi deloc o posibilitate pentru ca accepta numai caini sub 5 kg sau caini ce insotesc persoanele cu handicap. Dar daca totusi accepta caine de talia lui Rex in mare parte din timp vei afla ca trebuie sa platesti pentru el. Asta e. Platesti ca doar respira si el in camera aia. Nu am nici o problema sa dau un 5 euro pentru ca poate foloseste aspiratorul mai mult sa curete parul de pe podea. Desi daca folosim acelasi rationament Cipri ar trebui sa stea gratis ca el nu are par. Insa cand platesti 30 de euro pentru caine pe noapte deja devine ridicol. Ce face hotelul pentru cainele ala pentru 30 de euro? Nu foloseste un pat, nu foloseste lenjerie, nu foloseste prosoape (avem intotdeauna prosoape si servetele umede pentru Rex), nu foloseste apa, nu primeste mic dejun, nu face nimic. Doar doarme pe podea la capatul patului. Din punctul meu de vedere cea mai scumpa zona din camera de hotel e portiunea aia de la capatul patului pe care teoretic ar putea sa o ocupe un caine.

Dar asta e nimic pe langa unele raspunsuri primite in timp ce faceam planul pentru Turul Mont Blancului din vara asta. Vorbim de cabane de munte fara nimic pretentios si unde te-ai astepta ca oamenii sa fie mai apropiati de natura si de animale.

De cateva ori mi s-a raspuns ca nu se accepta caini pentru ca nu este igienic. Practic respectivii m-au facut pe mine si pe orice alt posesor de caine tinut in casa o ingalata. Noi astia cu caini in casa traim intr-o mizerie de nedescris si o lipsa de igiena iesita din comun. Nu am pretentia ca ar fi cine stie ce curat la mine in casa sau ca nu se simte ca traieste un caine acolo insa "igienic"? Zau asa...Cum spuneam mai sus: Rex este mai educat decat multi turisti intalniti in cale. Cel putin el nu vomita la betie. De fapt el nu bea ca nu ii place mirosul la alcool.

Un alt hotel care se anuntase "pet friendly" pe booking mi-a spus ca il accepta pe Rex dar nu in hotel. Pot sa il leg peste noapte afara sub un acoperis. Chiar isi inchipuie cineva ca un turist care calatoreste din Belgia pana in Elvetia cu cainele  o sa isi lege cainele afara? Si mai si plateai 140 de euro pentru o camera cu baie la comun. 

La asta se adauga explicatii de genul: alergii ale proprietarilor, faptul ca din cauza mirosului de caine nu s-ar mai putea apropia de animale salbatice, faptul ca au cainii lor (ciudat dar adevarat) etc etc etc.

Orice motiv este destul de bun ca sa nu accepti caine.

Cu transportul in comun nu am prea avut probleme pentru ca mergem cu masina personala. Nu ii place prea mult in masina dar sta cuminte si nu deranjeaza cu nimic. Iar daca este intr-un tren este chiar foarte fericit ca doar e atata lume in jur care are potential de scarpinator de urechi. Trebuie doar sa se uite la ei cu fata aia a lui de victima si de cel mai nefericit caine din lume. Succes garantat.  Insa sunt cateva exemple demne de mentionat. Unul dintre ele este obligatia ca orice caine sa poarte botnita pe vaporasele din Cinque Terre. Rex cu botnita? Pentru ce? Ca daca ii pui lui poti la fel de bine sa imi pui si mie ca amandoi suntem la fel de periculosi. Poate eu nitel mai mult.

Apoi chestia care m-a scos din pepeni a fost suprataxa de 25 de euro one way ca sa iei cainele cu tine in masina cand treci prin Euro Tunnel. Mentionez ca pretul pentru Euro Tunnel este pe masina fara sa conteze cate persoane sunt. Deci pt om nu platesti dar pentru caine sau pisica platesti 25 de euro. De ce? De flori de tei e raspunsul va zic eu.

Si sa ajungem si la motivul care m-a facut sa scriu randurile de mai sus: tururile pentru turisti. Ma interesa un tur al plajelor din Normandia unde au fost debarcarile din D-Day. Sunt tururi pentru maxim 8 persoane cu un microbuz si ghid. Asa ca m-am pus pe scris mailuri sa intreb daca un caine este acceptat in microbuz. Le-am explicat ca nu avem de gand sa intram cu el in muzee sau in cimitire deci problema e cu microbuzul si plimbarea pe plaja. Toate raspunsurile au fost: Nu. Nici o firma nu accepta caini. Motivele fiind de tot felul: cainii fac mizerie, alti pasageri pot fi alergici, alti pasageri pot avea frici nebanuite de caini, alti pasageri nu vor sa imparta microbuzul cu un caine, cainii nu stiu sa se comporte in microbuz (asta dupa ce facem 500 de km cu masina pana la microbuz se pare ca Rex uita sa stea cuminte in masina) etc etc etc. 

Sa mentionez restrictiile pentru mersul pe plaja desi cainele este in lesa? Unul dintre motivele invocate este ca raspandesc boli.

Ufaaaa. Gata. Mi-am varsat naduful. Asta pana la urmatorul raspuns care imi va spune ca Rex nu e acceptat pentru ca nu e igienic. Domnu domnu promit ca il dezinfectez cu spirt.....