De ce urasc macacii?

Cred ca am mai scris pana acum ca eu urasc macacii si ca nu stiu cum sa ii ocolesc mai bine. Totul mi se trage de la ointalnire cu ei in Ubud. Iar mai apoi pe unde m-am intalnit cu ei tot povesti de cosmar au fost.

Dar sa incep povestea cu prima intalnire.
In Ubud este o padure plina de maimute si citisem eu descrierile pe net si imi luasem (credeam eu) toate masurile de siguranta sa nu fiu agasata de ele: nu luasem nimic de mancare la noi, nu aveam rucsaci, nu aveam pungi care sa le atraga atentia, nu faceam galagie, nu fugeam si alte chestii recomandate de Lonely Planet.
Si la un moment dat ma trezesc ca vine o maimuta la mine si incepe sa imi traga de fusta sa o ridice in sus sa vada ce este sub ea. Fusta mea era asa mai infoiata si probabil respectiva maimuta credea ca ascund ceva banane pe acolo. Si ea imi ridica fusta, eu o lasam in jos si tot asa pana cand s-a hotarat ca nu e joaca si a inceput sa isi arate coltii si sa se sasaie la mine si sa traga cu dintii de fusta. Deja ma treceau toate caldurile cand ma gandeam ca o singura zgarietura o sa ma aboneze la una dintre multele clinici din Ubud care ofereau tratament antirabic. Cipri, care probabil gandea cam acelasi lucru ca mine, a hotarat sa o indeparteze cu o lovitura de picior si maimuta a uitat de fusta mea dar cat ai clipi eram inconjurati de o haita intreaga de maimute care mai de care mai agresive. Abia am scapat de acolo si am ramas cu o frica de maimute de zile mari.

Parca sunt chiar simpatice de la departare

Imi dai si mie ceva?

Daca nu imi dai imi iau singura

Si sub fusta asta ce ascunzi?

A doua intalnire nu a facut decat sa imi confirme frica.
Eram pe muntele Emei. Am pornit de la baza (aproximativ 500 m altitudine) si in prima zi am urcat pana la 2750 metrii. 8 ore de urcat continuu pe scari (sunt trepte pana in varful muntelui). A fost destul de greu mai ales ca era extrem de cald insa foarte frumos si ne-am bucurat din plin de inexistenta altor turisti.
Pentru ca planul era sa dormim peste noapte pe munte aveam in rucsaci tot ce ne trebuia pentru asta. Iar rucsacul este un magnet pentru maimute. Sar pe tine, deschid fermoarul si pana te dezmeticesti tu iti arunca lucrurile prin jur in speranta ca vor gasi ceva de mancare. Un turist cu un rucsac in spate este ca o punga de bunatati pt un macac.
Pentru a ne apara de maimute am cumparat un toiag din bambus de la o batranica de la punctul de pornire. Si bine am facut ca toiagul asta ne-a scos din multe necazuri. Atat s-a atasat Cipri de el incat l-a carat prin cateva autobuze pana in Chengdu cu intentia sa il aduca acasa (isi facuse deja planuri cum il baga in rucsacul mare si il da la bagaj de cala). Din fericire pentru mine si nefericire pt el l-a uitat intr-un autobuz si am scapat de caratullui.
Pe traseu am fost atacati de vreo trei ori de maimute dar am scapat destul de usor cu ajutorul batei pretioase. Isi aratau ele dintii furioase ca nu le dam voie sa caute mancare in rucsac dar erau suficient de fricoase incat sa stea departe de sotul meu care agita incriuntat bata de bambus.
Si ajungem noi la apus la manastirea budista. Ideea de a petrece o noapte intr-o astfel de manastire aflata pe unul dintre muntii budisti sfinti a fost de la inceput ca un magnet pentru mine. Imi suna mie asa drept ceva fantastic si ma si vedeam ca intr-o scena de film...imaginea pe care mi-o construiam eu in imaginatie s-a dovedit a fi destul de romantata si realitatea locuirii intr-o astfel de manastire m-a lovit drept in moalele capului. De multe ori eu sunt aventuroasa doar in teorie. In practica tot patul confortabil il aleg.
De exemplu dupa ore si ore de mers pe jos, singurul lucru pe care il visez este un dus. In cazul de fata dusul nu exista si te puteai spala la lighean...cu apa rece...Deci am inceput experienta monahala cu stangul.
Apoi cealalta mare problema era mersul la toaleta aflata undeva in curtea manastirii cand curtea manastirii este populata de zeci de maimute. Am intors eu problema pe toate partile dar desi mi-as fi dorit nu am putut deloc evita cerintele fiziologice. Asa ca ne-am pus pe planuit atacul toaletelor: cum sa ne strecuram la toaleta fara sa ne sesizeze maimuta si cel mai important fara sa intre peste mine. Cu bata in mana am coborat tiptil scarile pana in curte, apoi am luat-o la fuga ca sa o traversez, apoi l-am last pe sot sa se descurce cu cele trei maimute care fugeau dupa noi si eu m-am refugiat in toaleta...cu bata langa mine evident. Noroc ca nu a intrat nici una prin multiplele deschizaturi in tavan....Dupa ce am ajuns inapoi in camera ma gandeam cu oroare ce o sa fac daca tre sa merg la toaleta noaptea...mai ales ca bausem si vreo doua beri asa de sfarsit de traseu . Din fericire nu s-a intamplat. cred ca fiecarei parti din corpul meu ii era frica de maimutele alea.
A doua zi dis de dimineata incercam sa il conving pe om sa nu isi ia tricoul ud de ieri ci unul nou. Si ca argument principal ii spuneam ca e frig afara si o sa inghete cu un tricou ud. Si el foarte hotarat zice ca se duce sa verifice cat de frig este. Iese din camera. Ajunge pe hol. Si deodata se intoarce in camera, ichide usa si spune ca veriufica el mai tarziu.  m-a bufnit rasul si l-am intrebat: "E o maimuta pe hol, nu?" Evident ca am avut dreptate: era o maimuta fix in capatul holului care ii astepta probabil pe singurii buni de agasat: turistii albi.
Camera nostra avea gemuri care dateau spre un hol, care hol avea si el geamuri ce dateau spre curtea manastirii. Si ne-au ochit maimutele de afara si stateau agatate de geam si ne urmareau. Asteptau sa iesim afara. Pentru ca de calugari nici nu se apropiau. De chinezii care locuiau in zona nici atat. dar turistii fricosii erau buni de furat. mai ales daca sunt albi  Ca sunt chiar si mai naivi si fricosi.
Cu mult noroc si cu ajutorul unui calugat cu prastie, am scapat de maimutele din zona si ne-am continuat traseul. Am mai dat de un grup aproape de varf dar erau preocupate sa atace un grup de turisti care urlau si fugeau bezmetici asa ca noi am trecut tiptil tiptil pe langa ei...Total neobservati.
La cate manevre de evitare am invatat cu maimutele astea sunt sigura ca ne-am putea angaja la trupele SEAL.

Stapanii potecii

Si noi trebuie sa trecem pe acolo

Si numai mici nu sunt

Aloooo. Cand iesiti din camera?

Prin geam sunt simpatici chiar

De atunci am decis ca nu mai e de mine intalnirea cu macacul. Asa ca incerc pe cat posibil sa nu pun pe lista nici un obiectiv unde se aude ca ar exista astfel de maimute.