In fiecare vacanta in care am mers au existat locuri mult laudate unde sa mergi sa vezi rasaritul sau apusul.
Dintr-un motiv sau altul ambele sunt mereu pe lista de "must see".
V-ati uitat pe la itinerariile de vacanta puse de tot felul de agentii turistice? Imposibil sa nu fi vazut in program tot felul de rasarituri si apusuri. Cum ziceam, e un "must see/do".
De rasarituri care sa te lase fara cuvinte am tot avut parte. Mereu spun de exemplu ca cea mai impresionanta amintire de calatorie este rasaritul de la Machu Picchu. Si probabil asa va ramane pentru mult timp de acum inainte.
De apusuri insa nu pot sa spun ca imi aduc aminte prea tare.
Asta pana la Antarctica cand am avut parte de un apus "to rule them all" ca sa parafrazam Lord of the rings.
Nu ca ar fi fost un apus in adevaratul sens al cuvantului. In ianuarie soarele abia se ascunde un pic sub mare in Antarctica. Dar ramane destul de multa lumina timp de 24 de ore pe zi. Asa ca ne asteptam chiar mai putin decat de obicei sa avem cine stie ce apus impresionant. Ceilalti din grup tot discutau ca apusul va fi undeva in jur de 1-2 noaptea dar nu le-am dat prea multa atentie. Ne-am vazut de activitatile noastre si deodata totul in jur s-a facut roz.
Cerul roz. Marea roz. Zapada roz. Pana si pinguinii erau nitel roz.
Parca eram in cu totul alta lume. Lumea lui Jojo :) (daca sunteti din generatia mea atunci stiti melodia aia cu "Viata e roz si roz este lumea toata").
Rar am vazut ceva atat de frumos. Da, stiu ca vorbesc numai in superlative despre Antarctica dar zau ca apusul asta e superlativul superlativului. Cross my heart and hope to die...:)
 |
| Fram se ascunde o leaca de noi sa ne dea intimitate |
 |
| Cam asa era la miezul noptii de lumina |
 |
| Incet incet insa se retrage si soarele la culcare. |
 |
| Si ca sa nu fim suparati picteaza totul roz |
 |
| Si pozele nu spun de data asta deloc povestea apusului. |
No comments:
Post a Comment