Imi colcaia sangele in vene cand vedeam cum masinile goneau dimineata prin Petra ca sa duca marfa la magazinele cu suveniruri si la restaurante.
Imi colcaia sangele in vene cand vedeam Petra transformata intr-un bazar.
Imi colcaia sangele in vene cand vedeam morminte istorice transformate in depozite pntru restaurante si magazine.
Sau cand vedeam generatoarele depozitate in ruine.
Evident cu adaugiri gen: turnat beton peste lespezi cu importanta arheologica ca sa puna ei doua bete si un coviltir sa le tina umbra in timp ce iti vand toate chinezariile.
Imi colcaia sangele in vene sa vad magari si cai (culmea mai erau si cu potcoave) urcand treptele spre Monastary.
Imi colcaia sangele in vene sa vad cat de putin le pasa de locul ala.
Cat de prost era organizat totul.
Cat de concentrata era toata lumea sa faca bani si atat.
Si ma tot intreb: oare pentru cat timp va rezista Petra? Vor mai putea nepotii nostri sa vada ceva?
In ritmul asta ma indoiesc sincer ca va avea viata lunga.
Am fost atat de dezamagita incat Petra pentru mine nu a reprezentat "una dintre minunile lumii" ci un mare exemplu de "Asa NU". Nu asa se manageriaza un loc cu o importanta istorica/arheologica atat de mare. Este pur si simplu o bataie de joc.
Oamenii care cica se ocupa de Petra ar trebui sa viziteze Tikal-ul sa vada cum ar trebui sa isi faca treaba. Pentru ca DA, se pare ca se poate sa iti tratezi locurile istorice cu respect chiar si cand nu esti o tara extrem de bogata.
Totul la Tikal striga "profesionalism". Totul.
De unde sa incep cu explicatiile?
De la faptul ca 575 de kilometri patrati de jungla din jurul Tikalului au fost transformati in parc national pentru a proteja nu numai ruinele dar si flora si fauna. Partea centrala a parcului unde ai ruinele maiase acopera o suprafata de doar 16 kilometri patrati. Restul e jungla. Si credeti-ma ca una este sa ai complexul arheologic in oras si cu totul altceva sa fie in mijlocul junglei. De la intrarea in parcul national mergi in jur de 30 de kilometri pana cand ajungi la intrarea in complexul arheologic. Faptul ca nu au voie sa construiasca sate, orase, fabrici etc in perimetrul respectiv ajuta enorm la protejarea ruinelor. Si daca nu ma credeti ganditi-va la exemplul contrar - Taj Mahalul care se ingalbeneste de la o zi la alta din cauza poluarii din Agra. Tot incearca sa rezolve problema interzicand masinile la o anumita distanta de Taj Mahal insa oricine a fost in India in general si in Agra in special stie ca un kilometru de "zona fara masini" inseamna o nimic toata. Nu inteleg cum isi inchipuie cineva ca ar putea sa ajute. Dar acum e prea tarziu sa mute un oras intreg deci trebui sa gaseasca compromisuri care sa ii ajute oricat de putin. Chiar si numai pentru PR si pentru ochii lumii. Din fericire in Guatemala au impus regula inainte sa se construiasca ditamai localitatea la doi pasi de ruine. Asa ca si-au creat inca de la inceput un "buffer" semnificativ. O decizie excelenta zic eu.
In parcul national exista doar trei hoteluri. Au fost construite acum cateva decenii si altele nu vor mai aparea curand. Pentru ca sunt intr-un parc national trebuie sa respecte niste reguli destul de stricte si sunt obligate sa fie orientate catre eco-turism. De exemplu electricitatea este generata folosind panouri solare. Nu au voie sa se extinda dupa cum le taie capul. Numarul de turisti este limitat. Etc etc etc. Insa trebuie subliniat ca aceste hoteluri sunt in Parcul National dar sunt in afara perimetrului arheologic. Va spuneam mai sus ca de la intrarea in parcul national mergi 30 de km pana la intrarea in complexul arheologic. La acea intrare ai hotelurile, o parcare mare pentru masinile care aduc turisti, cateva magazine, o cafenea si trei muzee. De aici trebuie sa mergi apoi pe jos prin jungla inca in jur de 2 kilometri ca sa ajungi la temple.
In interiorul complexului arheologic nu exista magazine cu suveniruri sau restaurante. Exista doar 2 locuri de unde poti cumpara ceva de baut. Dar sunt foarte discrete si le vezi doar daca le cauti. Unul dintre ele este mai evident pentru ca e in fata Pietei Mari. Celalalt insa e destul de ferit de ochii turistilor (este in spatele Templului I).
Nu exista nici un vanzator ambulant. Nu exista nimeni care sa te streseze sa iei cartea postala. Sau tricoul. Sau mai stiu eu ce. Nu exista copii trimisi la profitat de inima slaba a turistului cum vezi peste tot in Asia de Sud Est si in India.
Masinile nu au voie sa intre in complexul turistic. Toate masinile care aduc turisti se opresc la intrarea in complex si de acolo dai la picior, cum ziceam, vreo 2 km pana ajungi in zona centrala. Singura masina pe care am vazut-o este de la un serviciu pentru transportul persoanelor cu handicap. Insa masina nu ajunge in zona centrala ci lasa pasagerii undeva in spatele Templului I deci sunt foarte slabe sanse sa vezi masina respectiva. Si culmea nu am vazut sa fie folosita abuziv. Adica noi ne-am intalnit o singura data cu ea si chiar ducea o persoana in scaun cu rotile.
Exista posibilitatea sa stai in parc pentru apus sau sa mergi la rasarit inainte sa se deschida parcul pentru toata lumea. In ambele cazuri trebuie sa platetsi bilet suplimentar si sa mergi numai cu ghid. La prima vedere e inca o modalitate de a te taxa insa eu cred ca este o solutie buna pentru ca in intervalele respective nu este nimeni care sa pazeasca templele. Deci cel putin ghidul ar trebui sa fie responsabil ca turistii sa nu strice nimic.
Templele din Tikal sunt facute dintr-o roca poroasa foarte usor de stricat. Nu e nicidecum granitul vazut la Machu Picchu sau alte cladiri incase. Granit care rezista foarte bine si la vreme si la "tropaitul" turistilor. Asa ca mi s-a parut extraordinar de destept faptul ca in Tikal nu urci pe temple si pe piramide pe scarile lor ci ai o schela externa pe care urci pana ajungi la platforma de sus. Exista doar o singura piramida unde ai voie sa urci pe treptele ei si cladirile din lateralul Pietei Mari. Si sunt destul de sigura ca regulile se vor schimba in viitor si pentru ele.
Nu ma pricep la arheologie si la restaurare insa cu ochii mei de necunoscator si comparand cu ce am vazut prin alte parti, Tikalul mi s-a parut refacut foarte ok. Adica oamenii incearca sa il restaureze folosind metodele maiase. Nu iti toarna niste ciment si iti baga niste vopsea asa ca sa fie. Credeti-ma ca sunt multe locuri unde asa se face. Chiar si in locatii patrimoniu Unesco... Am petrecut ceva timp cu un ghid vizitand locurile unde se restaura si ce ne-a povestit mi s-a parut foarte bine gandit. In nici un caz nu era ca in Bagan unde au pus in temple vechi de sute de an, gresie si faianta. Sau ca in Angkor unde indienii au decis sa curete peretii folosind un acid care a erodat roca. Sau cum ne povestea cineva ca in Chiken Itza restaurarea se face cu turnat de ciment iar rezultatul nu e deloc "ca originalul". Probabil asta si e motivul pentru care in prezent doar in jur de 10% din cladirile din Tikal sunt restaurate. Dureaza foarte mult sa restaurezi corect. Si daca adaugi la asta faptul ca roca aia se deterioreaza foarte usor, nu apuca sa termine restaurarea ca trebuie sa o ia de la capat.
In complexul arheologic era extrem de curat. Nu am vazut nici macar o hartie aruncata pe jos si continuu erau maturatori care strangeau frunzele. Si fiind in mijlocul junglei, erau destule surse de frunze asa ca saracii maturatori dateau continuu din maini ca sa se vada ceva in urma lor.
Erau marcaje peste tot asa ca stiai foarte bine in ce directie trebuie sa mergi ca sa ajungi la templul de interes. In conditiile in care erau zeci de carari ducand in toate directiile posibile, marcajele alea erau mai itile decat va puteti inchipui. In plus gaseai harti la intersectuile importante si fiecare templu avea o tabla cu o explicatie ca sa stii la ce te uiti. Cum am zis: totul foarte bine organizat si clar sa inteleaga tot blegul.
Si ca sa conluzionez ca iar ma intind cat o zi de post: noi am ramas extrem de placut impresionati de ceea ce am vazut. Cu atat mai mult cu cat esti intr-o tara cu un numar limitat de turisti (mai ales straini) si cu un buget si mai limitat si care abia a iesit dintr-un razboi civil extrem de urat acum 20 de ani. Tikalul este din punctul meu de vedere un exemplu de urmat.
Nu este perfect. Nicidecum. Dar arata clar ca se poate. Daca vrei, se poate.
In interiorul complexului arheologic nu exista magazine cu suveniruri sau restaurante. Exista doar 2 locuri de unde poti cumpara ceva de baut. Dar sunt foarte discrete si le vezi doar daca le cauti. Unul dintre ele este mai evident pentru ca e in fata Pietei Mari. Celalalt insa e destul de ferit de ochii turistilor (este in spatele Templului I).
Nu exista nici un vanzator ambulant. Nu exista nimeni care sa te streseze sa iei cartea postala. Sau tricoul. Sau mai stiu eu ce. Nu exista copii trimisi la profitat de inima slaba a turistului cum vezi peste tot in Asia de Sud Est si in India.
Masinile nu au voie sa intre in complexul turistic. Toate masinile care aduc turisti se opresc la intrarea in complex si de acolo dai la picior, cum ziceam, vreo 2 km pana ajungi in zona centrala. Singura masina pe care am vazut-o este de la un serviciu pentru transportul persoanelor cu handicap. Insa masina nu ajunge in zona centrala ci lasa pasagerii undeva in spatele Templului I deci sunt foarte slabe sanse sa vezi masina respectiva. Si culmea nu am vazut sa fie folosita abuziv. Adica noi ne-am intalnit o singura data cu ea si chiar ducea o persoana in scaun cu rotile.
Exista posibilitatea sa stai in parc pentru apus sau sa mergi la rasarit inainte sa se deschida parcul pentru toata lumea. In ambele cazuri trebuie sa platetsi bilet suplimentar si sa mergi numai cu ghid. La prima vedere e inca o modalitate de a te taxa insa eu cred ca este o solutie buna pentru ca in intervalele respective nu este nimeni care sa pazeasca templele. Deci cel putin ghidul ar trebui sa fie responsabil ca turistii sa nu strice nimic.
Templele din Tikal sunt facute dintr-o roca poroasa foarte usor de stricat. Nu e nicidecum granitul vazut la Machu Picchu sau alte cladiri incase. Granit care rezista foarte bine si la vreme si la "tropaitul" turistilor. Asa ca mi s-a parut extraordinar de destept faptul ca in Tikal nu urci pe temple si pe piramide pe scarile lor ci ai o schela externa pe care urci pana ajungi la platforma de sus. Exista doar o singura piramida unde ai voie sa urci pe treptele ei si cladirile din lateralul Pietei Mari. Si sunt destul de sigura ca regulile se vor schimba in viitor si pentru ele.
Nu ma pricep la arheologie si la restaurare insa cu ochii mei de necunoscator si comparand cu ce am vazut prin alte parti, Tikalul mi s-a parut refacut foarte ok. Adica oamenii incearca sa il restaureze folosind metodele maiase. Nu iti toarna niste ciment si iti baga niste vopsea asa ca sa fie. Credeti-ma ca sunt multe locuri unde asa se face. Chiar si in locatii patrimoniu Unesco... Am petrecut ceva timp cu un ghid vizitand locurile unde se restaura si ce ne-a povestit mi s-a parut foarte bine gandit. In nici un caz nu era ca in Bagan unde au pus in temple vechi de sute de an, gresie si faianta. Sau ca in Angkor unde indienii au decis sa curete peretii folosind un acid care a erodat roca. Sau cum ne povestea cineva ca in Chiken Itza restaurarea se face cu turnat de ciment iar rezultatul nu e deloc "ca originalul". Probabil asta si e motivul pentru care in prezent doar in jur de 10% din cladirile din Tikal sunt restaurate. Dureaza foarte mult sa restaurezi corect. Si daca adaugi la asta faptul ca roca aia se deterioreaza foarte usor, nu apuca sa termine restaurarea ca trebuie sa o ia de la capat.
In complexul arheologic era extrem de curat. Nu am vazut nici macar o hartie aruncata pe jos si continuu erau maturatori care strangeau frunzele. Si fiind in mijlocul junglei, erau destule surse de frunze asa ca saracii maturatori dateau continuu din maini ca sa se vada ceva in urma lor.
Erau marcaje peste tot asa ca stiai foarte bine in ce directie trebuie sa mergi ca sa ajungi la templul de interes. In conditiile in care erau zeci de carari ducand in toate directiile posibile, marcajele alea erau mai itile decat va puteti inchipui. In plus gaseai harti la intersectuile importante si fiecare templu avea o tabla cu o explicatie ca sa stii la ce te uiti. Cum am zis: totul foarte bine organizat si clar sa inteleaga tot blegul.
Si ca sa conluzionez ca iar ma intind cat o zi de post: noi am ramas extrem de placut impresionati de ceea ce am vazut. Cu atat mai mult cu cat esti intr-o tara cu un numar limitat de turisti (mai ales straini) si cu un buget si mai limitat si care abia a iesit dintr-un razboi civil extrem de urat acum 20 de ani. Tikalul este din punctul meu de vedere un exemplu de urmat.
Nu este perfect. Nicidecum. Dar arata clar ca se poate. Daca vrei, se poate.
No comments:
Post a Comment