" Food for thought"

Norvegia este de departe tara in care mi-ar placea cel mai mult sa locuiesc.
Este atat de verde, atat de "sportiva", atat de "socialista", atat de "in aer liber", atat de "civilizata", atat de "ecologica" de parca cineva ar fi transpus in realitate ceea ce visez eu la un loc bun de trait.

Imi aduc aminte ca astazi prima mea vizita in Oslo. Era iarna si culmea - era zapada nu ca in Belgia unde iarna inseamna doar culoare gri. Nu mai vazusem atata alb de pe vremea cand eram copil la tara la bunici. Metroul pe care il luasem de la statia de tren pana la sediul Universitatii unde aveam sa dorm urmatoarele saptamani, era plin de oameni rosii la fata care trageau saniile dupa ei pentru ca urcau pana pe dealul Helmenkollen cu metroul si veneau la vale cu sania si tot faceau ture. Ala a fost momentul in care am stiut ca o sa iubesc Norvegia. Si asa a fost.

Am tot mers in Oslo pentru masuratori in anii care au urmat si cu fiecare vizita mi-a placut mai mult si mai mult si mai mult. Este o tara fix pe sufletul meu. 

Cand am terminat doctoratul a aparut posibilitatea sa ma mut in Norvegia, insa propunerea era pentru un loc de munca pe care nu mi-l doream deloc. Era intr-un moment in care am zis ca eu nu mai vreau cercetare fundamentala nici daca ala ar fi ultimul domeniu din lume. Si cum am obtinut un post pe cercetare aplicata aproape de casa, am ramas tot in Belgia. Asa a fost sa fie. Pur si simplu nu s-a potrivit propunerea cu aspiratiile mele din momentul ala. Si mi-a fost mai usor sa gasesc locul de munca la care visam in tara de rezidenta decat sa o iau de la capat in alt loc. Dar  undeva in sufletul meu mi s-a parut ca am ratat o sansa...

Saptamana trecuta am fost in Lillehammer la o conferinta si in timp ce ma plimbam pe dealurile din jur si ma minunam cat de verde e totul mi-am reamintit de ce Norvegia e primul loc care imi vine in minte daca ma intrebi unde as vrea sa locuiesc. Din momentul in care ma dau jos din avion, parca as ajunge intr-o zona "stress-free". Singurul lucru de care ma pot plange (in afara de pretul la bere) e ca in perioada asta nu am voie sa alerg asa ca parca nu am profitat din plin de zona. In rest am fost toata numai zambet. Si daca ar fi fost si Cipri si cu Rex cu mine ar fi fost zambet la puterea zambet.

Ce imi veni sa scriu toate astea? Pai motivul pentru care pun gandurile astea pe hartia virtuala e pentru ca iar mi s-a oferit posibilitatea sa merg in Norvegia. Este pentru o perioada determinata (un an si jumatate) si e la nord de cercul polar adica daca as fi dat acatiste la biserica si nu ar fi fost o oferta mai buna ca locatie si timp. Insa, ca si data trecuta, este pentru un subiect pe care nu mi-l doresc. Daca propunerea venea acum doi ani, nu ati mai fi vazut in urma mea decat praful (ca la Road Runner). Acum insa nu mai mi se potriveste. 

Insa este atat de tentant. Atat de tentant....Efectiv am un nod in gat.

Iar Cipri ar avea munti pentru antrenament :)

Poate ca daca nu as fi fost in Lillehammer saptamana trecuta nu as fi fost atat de tentata. Dar cum sa nu iti placa asa ceva: