221 de kilometri!
Pentru foarte multi oameni 221 de kilometri sunt prea mult chiar si de condus.
Pentru oamenii intregi la minte adica.
Pentru altii, 221 de km reprezinta o distanta interesanta pentru alergat.
De ce nu?
Doar avem doua picioare si cica am evoluat ca sa fim alergatori pe distante lungi.
E complet adevarat ca pentru cei mai multi dintre noi, distanta lunga e maxim un maraton.
Nu 5 maratoane plus o cursa de 10 km.
Unul dupa altul.
"Back to back".
Sa fie...
Sa ajunga la toata lumea...
221 de km este distanta pe care trebuie sa o parcurgi la UltraBalaton. Care (asa cum se ghiceste din nume) presupune inconjurarea intregului lac Balaton din Ungaria. Bine ca nu e Marea Caspica sau Lacul Victoria. Desi poate ca nu ar trebui sa ii dau idei lui Cipri...
Sunt oameni care fac distanta asta in echipe formate de la 2 pana la 13 participanti.
Si sunt altii care fac toata distanta singuri. Sau mai bine spus sunt oameni care incearca sa faca toata distanta singuri pentru ca an de an UltraBalatonul are o rata foarte mica de succes. In functie de cat de grele au fost conditiile meteo, au fost ani in care puteai numara pe degetele de la mana cati oameni au reusit sa termine cursa ( din cateva sute de inscrisi). Iar daca anii au fost mai blanzi, s-a ajuns pe la 20% rata de succes. In 2007 si pana in 2018 doar 393 de oameni au reusit sa termine cursa inainte de timpul limta.
Din toate statisticile pe care le-am vazut, UltraBalaton nu parea deloc a fi o cursa usoara asa ca nu am fost deloc surprinsa cand Cipri a venit cu ideea sa participe la ea.
Cipri nu are viteza. Nu o sa fie niciodata bun la cursele scurte si intense. Locul unde ii e cel mai bine e in cursele lungi si grele. Cu cat o cursa e mai lunga si cu conditii mai dificile, cu atat mai bine pentru el.
Nu e prima data cand Cipri si-a pus in cap sa faca o cursa care parea mult peste orice limita imaginabila pentru un om normal. Pentru ca indiferent cat ne-am incapatana noi sa credem ca nu e om normal, el chiar e la fel ca oricare dintre noi. Are un job full time, nu a facut sport de performanta in adolescenta, nu a facut sport mai deloc in adolescenta (ca sa fim sinceri), s-a apucat de alergat la 30+ de ani, nu e genetic "daruit" de la natura etc etc etc. Doar ca el nu se opreste la "asta e imposibil" ci inceaca mereu sa vada care e limita imposibilului. Daca ceva il face diferit fata de restul lumii, nu sunt calitatile fizice, ci este determinarea de care da dovada. In timp ce restul lumii concluzioneaza fara ca macar sa incerce ca ceva nu este realizabil, el se va pregati si va incerca sa isi dovedeasca contrariul.
Am scris "sa isi dovedeasca" pentru ca adevarul e ca niciodata nu concureaza cu ceilalti. Ci doar cu el insusi. De aceea este mereu in cautare de curse mai grele si mai grele si mai grele. Daca termina o cursa atunci inseamna ca nu aia e limita deci va cauta ceva si mai greu. Nu il intereseaza timpul. Ca dovada ca nu a mai alergat un semi maraton pe cont propiu, adica fara mine, de vreo 8-9 ani deci nu stie cam ce timp ar putea sa obtina cu conditia fizica de acum. Ce il intereseaza e sa impinga limita a ceea ce credea ca poate face. Mai mult si mai mult si mai mult.
In 2012 abia reusea sa alerge 20 de km la cursa de 20 de km din Bruxel.
In 2016 alerga Marathon Des Sables - 251 de km in 5 etape.
In 2017 alerga nebunia de Ultra Trail Du Mont Blanc - 171 de km dintr-o bucata.
Mai devreme sau mai tarziu era de asteptat ca va trece la distante peste 200 de km.
Trebuia incercat.
Iar asta s-a intamplat anul asta la UltraBalaton.
In cazul in care va intrebati ce va urma. Apai UltraBalaton a fost de fapt cursa de calificare pentru o cursa si mai lunga si mai grea si mai rapida decat asta: Sparthatlon cu 246 de km de terminat in sub 36 de ore.
Deci acum stiti unde ne gasiti in septembrie 2020.
Ceea ce iubesc eu cel mai mult la cursele de anduranta e ca iti dovedesc ca de cele mai multe ori, imposibilul de doar in mintea ta.
No comments:
Post a Comment