Peru-Colca Canyon

In afara de faptul ca Arequipa este un oras extraordinar de frumos principala calitate care il aduce in atentia turistilor este faptul ca de aici se poate pleca in tururi organizate de cate zile vrei sau pe cont propriu catre Colca Canyon, cel mai adanc canion din lume (exista ceva cotroverse dar se pare ca la ultima masuratoare a dat ca are 4100 m adancime la punctul maxim ceea ce il pune pe primul loc).
Noi am avut un tur de doua zile organizat de Giardino tours cu cazarea de o noapte la hotelul La Casa de Mamayacchi, un hotel extraordinar cu o vedere de invidiat catre terasele din vale.
Pentru noi acest tur a reprezentat o pregatire foarte buna pentru ce avea sa ne astepte in timpul urcarii de patru zile pe cararea inca catre Machupicchu. si asta pentru ca vizita in Colca a reprezentat drumul catre adaptarea noastra la altitudine. Din tot grupul de 8 persoane, eu am fost singura care nu a avut probleme cu altitudinea, in rest toata lumea se plangea de dureri de cap. Este adevarat ca eu nu am avut probleme nici cu stomacul desi am mancat acelasi lucruri ca si Ciprian iar el a tot avut de suferit. Am impresia ca imi prieste America de Sud asa ca mai trebuie sa mai mergem pe acolo. Nu e asa Cipri?
Am plecat din Arequipa la 7.30 dimneata si ne-am indreptat catre Chivay un orasel aflat la 160 km distanta in canionul Colca. La iesirea din oras am avut parte de o vedere superba a celor trei vulcani ce inconjoara Arequipa: Misti, Chachani si Pichupichu (primi doi inca activi).
Inca de la inceputul turului ni s-a spus ca o sa intalnim pe parcursul turului cele trei tipuri de camile din Peru: lama, alpaca si vicunia. Lama si alpaca au fost domesticite dat vicunia traieste in continuare in salbaticie. Si desi acum cativa ani erau in pericol de disparitie acum, guvernul peruan cu ajutor financiar de la germani a reusit sa le salveze. Cu toate ca traiesc in salbaticie oamenii care traiesc in zona au grija sa aibe mancare si apa la dispozitie si ei sunt singurii care au dreptul sa tunda vicunia o data la doi ani si sa vanda lana. Lana care este considerata cea mai fina din lume si care are un pret de 450 dolari pe kilogram (pret aflat in scadere in cazulm in care sunteti interesati sa cumparati :) ).
Dupa cateva ore de mers cu microbuzul am ajuns la o rezervatie pentru vicunia aflata la 3400 metri altitudine si ne-am oprit sa le admiram. Sincer mie imi place mai mult cum arata alpaca, sunt mult mai simpatice.

Cand am ajuns la 3800 de metri altitudine ne-am oprit sa bem cate un ceai de coca pentru a ne fi mai usor cu acomodarea la altitudine pentru ca inca mai aveam de urcat, punctul maxim pe la care treceam era 4910 metrii. Deci cine se mandreste cu Transfagarasanul nu a vazut ce au facut oamenii astia intr-o tara aflata mai tot timpul la peste 2000 metri.
Ceaiul de coca este un ceai  facut din frunzele de coca din care se face si cocaina. Desi ambele sunt facute din aceeasi materie prima diferentele sunt de la cer la pamant. Ceaiul de coca nu da dependenta si nici nu este considerat nociv, nici macar de catre doctorii europeni pe care i-am avut in grup. Iar peruanii te sfatuiesc sa beai ceai de coca pentru orice: altitudine, raceala, probleme cu stomacul etc etc etc. parca ar fi aspirina la romani.
Dupa cum vedeti mielul din poza confirma faptul ca frunzele de coca sunt bune pentru ca le alegea din ceaiul mixt care continea coca si inca ceva :)

Dupa un timp au inceput sa apara si lamele si alpaca ce traiesc numai intre 4000 si 5000 de metri pentru ca depind de un tip de iarba ce creste numai intre aceste altitudini:

Lasand de o parte camilele ce reprezentau clar un "must see" al excursiei, peisajul in sine parca era desprins de pe alta lume:

Si traseul a culminat cu popasul nostru de la 4500 de metri:

Ghidul nostru a hotarat ca este mai bine, din punct de vedere al aclimatizarii, sa ne oprim la cel mai inaint punct la intoarcere. Asa ca dupa popasul de la 4500 de metri am mers direct catre Chivay aflat la 3651 de metri altitudine si apoi catre locul unde se afla hotelul la care am fost cazati.
Acest hotel a fost de departe cel mai bun pe care l-am avut in decursul calatoriei noastre in Peru. Iar Cipri a avut o lama de enervat. Care culmea tocmai pe el nu l-a scuipat desi isi facuse deja practica pe altii cativa turisti de la noi din grup.

Prieten sau dusman?

Culmea...inca nu l-a scuipat

Aceasta este vederea pe care am avut-o de la geamul camerei noastre

Tot in prima zi a turului nostru in canionul Colca, am mers un pic la plimbare pe dealurile de langa hotel si am mers la niste izvoare temale aflate in apropiere.
Plimbarea pe dealuri a fost absolut sublima si m-am indragostit iremediabil de aceste peisaje cu terasele agricole, pe care le-am intalnit apoi si pe cararea inca doar ca acolo erau mult mai verzi si prin urmare mult mai placute ochiului meu.

Eu nu am vrut sa fac poza insa....eu nu ies din cuvantul sotului meu

Cam asta a fost pentru prima zi. A doua zi ne-am trezit devreme, pe la 6.30, ca sa plecam pe la 8.00 catre parte de inceput a canionului Colca de unde pot fi admirati condorii. Cand citeam descrierile excursiilor din Peru eu imi inchipuiam ca acei condori sunt undeva departe si abia ii zaresti....m-am inselat amarnic. Pluteau la nici 5 metri deasupra capului nostru La fel cum m-am inselat amarnic cand imi inchipuiam ce inseamna o vale mare. Canionul ala chiar e mare :) Inchipuitiva un perete de stanta de 3500 de metri....asta vedeam noi...
Ceva poze cu condorii:

De precizat ca  nu era numai un condor sau doi ci la un moment dat erau vreo cinci. Si au o precizie de ceas in privinta sosirii la pozat pentru turisti. Eu cred ca ii platesc peruanii altfel nu-mi dau seama cum de sosesc exact cand spune ghidul.
Si ceva poze cu canionul care pentru mine a reprezentat de departe cea mai mare atractie. Mai ales ca imi e un pic frica de inaintime. Canionul asta da o noua definitie ideii de prapastie mare.

Alte poze cu terase de pe drumul de intoarcere catre Chivay (v-am spus ca imi plac terasele alea foarte foarte mult):

Si pozele clasice pentru turisti, de la 4910 metri altitudine si cele cu vulcanii Misti si Chachani:

Mai multe poze gasiti pe Picasa:
http://picasaweb.google.co.uk/strejac/PeruColcaCanyon#

Peru-Arequipa

Din Nazca am plecat catre Arequipa, un oras cu o populatie de peste 900000 de locuitori aflat in sudul tarii si capitala a regiunii cu acelasi nume. Orasul este numit si "Orasul alb" deoarece toate casele din centrul orasului au coloarea alba datorita rocii vulcanice albe din care sunt construite. Ghidul nostru, care este din Arequipa, ne povestea ca se numeste Orasul alb si pentru ca a fost unul dintre orasele preferate ale spaniolilor si populatia spaniola in perioada colonialista era foarte mare.
Drumul intre Nasca si Arequia a durat in jur de 10 ore si a fost singura noastra calatorie de lunga durata cu autobuzul in Peru. Am plecat la 9 seara si am ajuns pe la 7 dimineata. Daca stii ce companie de autobuze sa alegi atunci drumurile astea lungi pot fi chiar placute. Autobuzul cu care am calmatorit noi a fost foarte confortabil, nu a oprit in nici o statie intermediara si am primit de doua ori mancare si ceai sau cafea.
Arequipa este un oras cu un farmec aparte toscmai datorita culorii albe despre care povesteam mai sus iar partea interesanta pentru turisti este concentrata intr-o arie relativ restransa ce poate fi vizitata foarte usor.
Cele doua locuri ce trebuiesc vizitate neaparat in oras sunt: manastirea Santa Catalina si muzeul  ce gazduieste mumia Juanita. Juanita este mumia unei fetite incase de 12-14 ani care a fost sacrificata pe muntele Ampato. Din pacate in muzeu nu se pot face poze asa ca o sa trec la pozele de la Santa Catalina.
Aceasta manastire este de fapt un oras in oras si in momentul in care treci poarta manastirii parca intri intr-o alta lume. Daca doar la cativa metrii de zidirile manasirii orasul isi duce viata lui galagioasa si plana de claxoane in momentul in care ii treci pragul manastirea pare a fi un loc unde timpul sta pe loc.

Santa Catalina a fost contruita in 1580 de catre o vaduva bogata de origine spaniola si era destinata persoanelor provenind din familii bogate, ca de altfel toate manastirile catolice din aceea vreme. De ce era doar pentru persoane cu o avere considerabila? Ei bine pentru ca atunci cand o persoana intra la manastire ea trebuia sa plateasca o suma de bani necesara pentru locuitul ei acolo pentru toata viata. Cu cat maicuta era mai bogata cu atat avea acces la mai multe chestii lumesti. Chilia nu era o chilie ci un adevarat apartament cu dormitor, sufragerie, bucatarie si baie si cum era prea mare pentru a fi ingrijit de o persoana de vita nobila, maicuta avea si pana la 4 sclavi. Nu mai mult de patru, ca deja era prea lumesc :) Prcatic singura diferenta intre viata dusa la manastire si cea in afara manastirii era ca maicuta nu avea voie sa iasa din manastire.
In functie de perioada in care au fost construite casele pentru maicute, diversele "cartiere" au diverse culori asa cum se poate vedea in poze: albastre, bej, rosii etc:

Si o poza cu masina de spalat rufe:

Un loc interesant in care sa te plimbi si sa urci ca sa faci poze orasului este : The Company Church, aflata chiar langa piata centrala:

In curtea interioara se gasesc o serie de magazine foarte interesante care vand produse din lana de  baby alpaca:

Evident ca seara s-a incheiat cu o bere si muzica live si pentru cei care doresc sa se lupte cu o groaza de oase pentru un pic de carne si : porcusor de guinea la gratar:

Cazarea a fost la hotelul  La Casa de mi Abuela:
http://www.lacasademiabuela.com/  care a fost unul dintre hotelurile noastre preferate pe parcusul excursiei in Peru. De departe aici am avut cel mai bun mic dejun care pe deasupra se mai si servea intr-o extraordinar de frumoasa gradina interioara.

Proprietarul hotelului era si proprietatul agentiei de turism de la care am luat excursiile de doua zile catre Colca Canion: Giardino Tour si de asemenea era proprietarul hotelului la care am stat in Colca Canion si care a fost cu adevarat mirific: La Casa de Mamayacchi.