Ce mi-a placut prin Marrakech?

Sa ma plimb (care e sinonim in cazul asta cu pierd) prin medina

Daca o sa calatoriti prin orasele din Maroc  este imposibil sa nu auziti de medina si souk. 

Medina reprezinta partea veche a unui oras, uneori inconjurata de ziduri ca in Marrakech si Fes si impartita in Quartiers. Un amalgam de strazi inguste si serpuitoare care au ca singura certitudine faptul ca mai devreme sau mai tarziu te vei pierde. Dar nici o problema ca tocmai asta e farmecul lor.

Viata oamenilor din medina se invarte vrei nu vrei in jurul a cinci locuri publice foarte importante (si care se gasesc obligaoriu in fiecare Quartiers): moschea, hammam-ul (baia publica), cuptorul de paine comun unde isi coace toata lumea in fiecare dimineata painea, madrasa (scoala coranica) si fantana publica. Unele dintre ele sunt atat de frumoase incat e o placere se le descoperi din intamplare sau nu in plimbarile tale aiurea pe strazi.

Souks sunt pietele traditionale si care sunt de cele mai multe ori impartite pe categorii: mancare, condimente, lucratori in metal, pielarie etc etc etc.

Am batut strazile din medina Marrkech-ului pentru cateva zile in sir si nici un moment nu m-am plictisit. Si cel mai bine este sa nu ai o tinta clara catre care sa te indrepti ci sa te lasi purtat la stanga sau la dreapta doar de primul instinct. Vei descoperi tot felul de lucruri interesante si vei reusi sa scapi (daca ai noroc) de miile de tarabe pentru turisti care vand fix acelasi lucru.

Probabil cea mai simpatica locatie descoperita din intamplare a fost souk-ul unde se vopseau si se vindeau sculurile de lana (habar am daca asta e regionalism sau nu). La cat de colorat este Marocul, zona asta a fost cea mai colorata vazuta pana atunci. 

Ceva de cumparat?

E destul de colorat?

Pe la fierarie...

Mai devreme sau mai tarziu tot ajungi in piata

Cu personajele ei inspaimantatoare

Un melc?

Mai bine un suc proaspat

Maison de la Photografie 

De departe locul meu preferat in Marrakech. 

In avion spre Marrakech, citeam lista cu obiective turistice si am stiut imediat ca trebuie sa vizitez locul asta. Dar tot imediat am stiut ca Cipri ma fi un fel de Roadrunner la o astfel de vizita. Asa ca am profitat si am mers intr-o zi cand el inca mai alerga de nebun prin desert. Am vizitat in ritmul meu si bine am facut. pentru ca e un loc magic. 

E asa de interesant sa vezi fotografii de acum 100 de ani si sa observi ca nimic sau ca totul s-a schimbat. Era o fotografie de la 1900 cu piata Jmaa el Fna care la fel de bine ar fi putut fi facuta acum. aceeasi oameni cu maimute si serpi, aceeasi muzicanti, aceeasi acrobati etc etc etc. Doar turistii difera. 

La celalalt pol era o  fotagrafia cu Grand Socco in Tangier care arata un camp gol si vreo cativa magari. Deloc ce vazusem noi cu o zi inainte.

Si cireasa de pe tort este cafeneaua de pe terasa cladirii. Chiar si numai pentru vederea asta si tot as fi platit biletul la muzeu.

O cafea si o priveliste

Madrasa Ben Youssef

Intr-un oras in care majoritatea obiectivelor turistice cu plata (gen Muzeul Marrakesh-ului) mi s-a parut o mare teapa, madrasa Ben Youssef este o exceptie extrem de placuta. O arhitectura absolut impresionanta.

Curtile interioare

Ziceam mai sus ca majoritatea muzeelor mi s-au parut dezamagitoare. Si asta in primul rand pentru ca nu contineau mai nimic. Din cand in cand mai gaseai cate o opera de arta moderna dar asta in nici un caz nu facea lucrurile mai bune. Intrai, te plimbai prin cateva camere goala si gata vizita. Bazat pe asta primul impuls ar fi sa va zic sa nu vizitati mai nimic prin interior. Dar nu e in intregime asa. Pentru ca pe cat de plictisitoare sunt interioarele pe atat de simpatice sunt curtile interioare. Si atat de linistite incat zici ca esti in mijlocul desertului nu intr-un oras nebun-nebun.

Gradinile Majorelle

As fi nedreapta sa nu le trec pe lista insa mi se par victime ale propriei celebritati. Si prea glomerate. Insa ce nu as rata in nici un caz este Muzeul Berber la care din pacate ajungi doar dupa ce ai platit intrarea la gradini. Insa daca ajungeti nu uitati de el. S-ar putea sa va placa mai mult decat gradina. Cel putin asa a fost in cazul meu.

 

Un altfel de city trip - Marrakech

La ce va ganditi prima data cand spun "city trip"?

Probabil: Paris, Roma, Londra, Venetia, Barcelona, Viena, Praga... 

E clar tiparul nu?

Orase mari europene la care se ajunge usor si ieftin cu avionul si care iti ocupa usor cateva zile de vizitare.

De obicei abia dupa ce ai ajuns deja in toate orasele mari de prin vestul Europei incepi incet incet sa te uiti si prin tarile baltice, scandinave sau chiar si in indepartata Asie (ma refer la Istanbul deci nu va panicati). 

Iar daca bugetul si viza nu sunt o problema atunci un New York va fi probabil cel mai "exotic" city trip cu putinta.

Cam asta este tiparul pentru majoritatea turistilor. 

Daca vrei insa sa spargi un pic tiparul si sa faci altceva atunci ce ar fi sa alegi un loc care sa fie ca o introducere intr-o lume cu o altfel de oraduire decat ceea ce iti ofera vestul?

Si aici intervine propunerea mea de astazi - Marrakesh.  In opinia mea un city trip perfect daca vrei altceva.

O vizita in Marrakesh nu este despre muzee, vestigii istorice sau monumente arhitectonice. Ci este despre o alta lume. Una cu alte obiceiuri, alta gastronomie, alta religie, alt stil arhitectonic...Altceva.

Evident ca "un altceva" poate fi pe oriunde prin afara Europei insa marele avantaj al Marrakesh este ca e foarte usor sa calatoresti acolo. Ai parte de o experienta diferita dar fara prea multa bataie de cap.

In plus este o destinatie ideala pentru cei care nu au iesit prea des pe cont propriu din Europa si ar vrea sa isi testeze afinitatea pentru genul asta de calatorii. Adica pentru calatorii in locuri care te scot un pic din zona de confort. Decat sa pleci pentru prima data trei saptamani pe te miri unde si sa descoperi dupe cateva zile ca ar fi fost mai inspirat sa fi mers in sudul Frantei, mai bine incerci pentru cateva zile o destinatie gen Marrakesh si vezi cat de OK te-ai simtit. Daca iti place atunci tot inainte. Daca nu atunci cel putin stii ce tip de calatorie trebuie sa scoti din Bucket list.

Care sunt motivele pentru care cred ca Marrakesh este o destinatie accesibila? 

Pai hai sa va povestesc cate ceva despre detaliile organizatorice si la sfarsit hotarati voi daca pare greu su usor.

Transportul pana acolo

Principalul motiv pentru care trec Marrakesh la categoria "city trip" este usurinta cu care poti zbura din Europa pana acolo. Mai ales datorita companiilor low cost care isi maresc pe sezon ce trece numarul de zboruri si posibilele rute.
Ryanair de exemplu zboara catre Marrakesh din urmatoarele locatii:

• Belgia (Charleroi)
• Franta (Dole, Marseille, Paris, Poitiers, Tours)
• Germania (Dusseldorf Weeze,  Frankfurt HHN)
• Irlanda (Doublin)
• Italia (Roma CIA, Milano, Pisa)
• Spania (Barcelona, Madrid, Sevilla)
• UK (London)

Easyjet are si ea cateva rute din:

• Elvetia ( Basel, Geneva)
• Franta (Bordeaux, Lyon, Paris, Nice, Toulouse)
• Germania (Berlin)
• Italia Milano)
• UK (Bristol, Glasgow, London, Manchester)

Iar preturile sunt practic o nimica toata daca iei biletul din timp. Noi am platit pentru Dussedorf - Marrakesh 110 euro de persoana cu tot cu bagaj de cala. Not bad. Not bad at all.

Transferul de la aeroport

Eu recunosc ca am o fobie de taxiuri.  Sunt in stare sa merg pe jos ore in sir doar ca sa le evit. Iar daca vorbim de trasferul de la aeroport in oras atunci e si mai rau si o sa rascolesc tot internetul in cautarea unei alternative.
Parerea mea este ca in orice calatorie sansele cele mai mari sa iti iei teapa sunt fix ca taxiul de la aeroport in oras. Si daca e doar teapa la bani atunci inseamna ca ai scapat chiar usor.
In Marrakesh sfatul meu ar fi sa intrebati la hotelul unde aveti rezervare  daca pot organiza transferul pentru voi. Este atat de simplu si comod si lipsit de bataie de cap incat nu vad de ce nu ti-ai incepe vacanta cu dreptul. Ca sa nu mai spun ca gasirea unui riad (hotel traditional) in medina este departe de a fi cea mai usoara sarcina din lume. Sute de stradute inguste inguste cu sute de riaduri si evident fara semne cu numele strazilor si fara semne mari pentru hoteluri. Si taxiurile nu prea au voie prin medina deci trebuie sa stii unde sa ii spui sa te lase astfel incat sa fii cel mai aproape de hotel pentru ca trebuie sa mergi nitel si pe jos. Nu e deloc usor.
Pretul pentru transferul organizat prin hotel este in mod normal 100 dirham (1 euro = 10.9 dirham).
Daca sunteti extrem de buni negociatori poate ca veti castiga 1 euro sau 2 luand taxiul direct de la aeroport.
Dar eu nu mi-as bate capul. Mai ales ca si eu si Cipri suntem contra-exemplela categoria targuire. Si mai si uram din toti rarunchi procesul asta.

Transportul local

Taxiurile in Marrakesh sunt cel mai eficient mod de transport si nu sunt deloc scumpe. In mod normal pentru un "petite taxi" platesti cam 20 dirham (dhs) pentru o cursa din Jemaa el Fna pana in orasul nou sau 40 dhs pentru Medina-Jardin Majorelle. Seara preturile s-ar putea sa fie un pic mai ridicate. De asemenea daca sunt taxiuri mai mari care accepta patru turisti (nu 3 cat e maximul pentru petite taxi) pretul e de asemenea mai mare. Dar cam astea sunt reperele cu o marja de 10-20 dhs in functie de cat de bine negociati pretul. Pentru ca pretul trebuie obligatoriu negociat la pornire. Insa nu trebuie sa fiti stresati de negocierea asta pentru ca de obicei e un proces care decurge foarte usor si rapid. Mai ales daca esti un pic flexibil. Eu de exemplu nu m-am stresat niciodata sa obtin cel mai mic pret cu putinta intreband zeci de taximetristi si negociind jumatate de ora cand ce as fi putut castiga erau 50 de centi sau maxim 1 euro. De exemplu intrebam de pret pentru o anumita destinatie si taximetristul zicea 40 dhs. Eu ziceam ca stiu ca pretul e 20 dhs. Asa ca el zambea si zicea ca hai ca merge cu 30 dhs. Si la sfarsit eram amandou fericiti :)

Cazarea

Despre cazarea in Marrakesh am o parere cat se poate de inflexibila. Pentru nimic in lume nu as sta in orasul nou.
Nu inteleg de ce ai vrea sa stai intr-un hotel standard complet lipsit de caracter cand poti sta in Medina intr-unul din sutele de riaduri care au aparut in ultimul timp.
Un "Riad" este o casa traditionala din Medina construita in jurul unei gradini interioare.
Si daca suntem la categoria definitii: Medina este partea veche a orasului.
In ultimele decenii sute de astfel de case traditionale ai fost renovate si transformate in bed and breakfast.
Gasesti riad-uri pentru toate gusturile si buzunarele. De la case destul de spartane dar pentru care platesti doar 10-20 de euro pe noapte pana la adevarate palate cu tot confortul pe care ti-l poti dori si niste servicii pe masura hoteurilor de multe stele.
Noi am stat in doua astfel de riad-ul (unul langa Garre routiere deci la limita medinei si unul la doi pasi de celebra piata Jemaa el Fna) si amandoua ne-am placut foarte foarte mult. Este uimitor cum treci de poarta riadului si parca esti intr-o alta lume. Treci pragul si toata forfota a disparut ca prin minune.

Mancarea

Motivul sigur pentru care ajung sa urasc un loc este daca nu gasesc nici o locatie unde sa mi se para tentant sa mananc. Dragostea se pare ca trece prin stomac pana la urma. Si mi s-a intamplat de cateva ori sa ma urca in masina/tren/autobuz etc si sa parasesc in doi timpi si trei miscari un anumit oras in care dupa primele ore de plimbare nu am zarit nici o sursa de hrana care sa nu ma faca sa ma gandesc ca imi voi petrece viitorul apropiat in toaleta.
Marrakesh nu e nicidecum un astfel de loc. Si gasesti ca si la cazare si la transport de toate pentru toata lumea. Daca esti mai aventurier ai tarabele din Jmaa el Fna de unde poti manca tot felul de lucruri mai mult sau mai putin exotice. Daca preferi ceva hipster atunci ai tot felul de cafenele si restaurante care nu sunt cu nimic mai prejos decat ce ai prin vestul Europei. Daca vrei ceva traditional ai restaurante in riaduri unde se gateste un meniu standard pentru toata lumea si care probabil va fi cea mai buna mancare marocana pe care o vei manca.
In plus unele dintre cele mai bune sucuri naturale de fructe le-am baut in Maroc. Desi am urat Jmaa el Fna cu toata fiinta mea (spun doar cuvantul sarpe si toata lumea va sti de ce) am strans din dinti si in fiecare zi am fost acolo pe baricade pentru un suc. Da atat de mult mi-a placut sucul incat am acceptat sa merg la doi pasi de niste serpi prezentati frumos pentru poze.
Un alt aspect pozitiv este cel al cafenelelor. In doua saptamani in Maroc nu am vazut absolut nici o femeie la masa intr-o cafenea. Insotita sau nu, prea putin conta. Erau numai barbati. Si asta a fost un stres destul de mare pentru mine care m-am plimbat destul de mult singura. Uneori vroiam sa stau la o masa sa beau o cafea sau un suc sa ma odihnesc si sa fac planul pentru ce fac mai departe. Lucru imposibil peste tot mai putin in Marrakesh unde am gasit cateva cafenele foarte dragute (pentru turisti dar ce conteaza) unde am putut sa imi trag sufletul in liniste.

Excursii suplimentare

Pentru Marrakesh cred ca e nevoie de minim trei zile pentru vizitare. Daca vrei sa vizitezi la pas domol de vacanta nu pe fuga.
Daca ai mai multe zile la dispozitie atunci poti face foarte usor, comod si sigur excursii de o zi-doua-trei etc in afara orasului.
Pentru doua zile propunerile mele sunt fie Essaouira (o localitatea pescareasca la ocean) sau sa traversezi muntii Atlas si sa vezi o bucatica de desert.

Ce e de vizitat?

Pentru asta trebuie sa asteptati scrierile viitoare ca deja m-am intins cat o zi de post. 

Cascada Iguazu - partea braziliana

Pe cand ne documentam unde, cum, cat etc sa mergem ca sa vizitam cascada, una dintre cele mai intalnite afirmatii era ca partea braziliana este mai putin interesanta dar daca ai totusi timp ar fi frumos sa vizitezi ambele parti.

Parerea mea este ca ar fi cam obligatoriu sa vizitezi ambele parti daca tot ai ajuns pana acolo. Nu prea o vad ca pe un "nice to have " ci mai mult ca pe un "must have". Pentru ca ambele parti au cate ceva care le face speciale si nu prea cred deloc ca partea braziliana nu e cine stie ce.

Este adevarat ca partea argentiniana are mai multe trasee si poti sa vezi cascada din tot felul de unghiuri. Si mai mult are pasarelele de deasupra de la Devil's Throat. Insa personal mi-au placut mai mult vederile din partea braziliana. Ai un camp vizual mult mai mare din partea aia. Pe cand din partea argentiniana vezi tot timpul portiuni mai mici din cascada.

Daca pe poartea argentiniana oamenii sunt dispersati pe cele trei trasee principale pe partea braziliana ai doar o singura poteca si aglomeratia este si ea pe masura. Nu ai nici o sansa sa scapi de lume.

Ce ar putea ajuta este sa iti iei camera la hotelul din parc si atunci iti incepi plimbarea inaintea tuturor. Si daca tot sunteti pregatiti sa platiti suplimentar pentru hotel atunci in mod clar as merge pe cele din partea braziliana care au vedere spre cascada. Cele din partea argentiniana nu au.

Si daca cu o zi inainte am renuntat la mersul cu barca, ne-am luat revansa in a doua zi cand am decis ca trebuie sa o incercam si pe asta. Si aici era tot pachet plimbare prin jungla (cica jungla dar era mai degraba parc)+plimbare cu barca deci tot nu am scapat de ceea ce coinsideram a fi cost fara rost (si chiar a fost) dar asta e. La cate  laude am auzit pentru plimbarea aia cu barca trebuia sa o facem.

La sfarsit concluzia a fost ca mai bine nu o faceam pentru ca nu mi s-a parut deloc deloc interesanta si mare lucru nu vezi. si mai bine am fi ales plimbarea cu helicopterul. La care am renuntat pentru ca se facuse tarziu si in plus nu prea stiam cum e vizibilitatea. Care nu se anunta prea buna la cum am vazut noi de pe teren.

Dar pana la urma daca nu incerci nu stii. Si sunt sigura ca as fi ramas cu un regret ca nu am mers cu barca.

Si acum fotografii ca astea sunt cele mai importante :)

Vremea era excelenta jos dar cand am ajuns la cascada am decoperit si ceata :(

Ceata care ne-a cam speriat la inceput

De data asta e mai multa lume

Aici se vede si pana unde ajunge barca

Din loc in loc puncte pentru selfie :)

Oare vedem ceva de jos?

O daaaa :)

Mult mai buna vizibilitatea decat ne asteptam

Si celebrele curcubee

Motivul pentru care trebuie sa ajungi acolo pe vreme buna

Parca nu se mai termina

 

Ultima sansa sa uzi si ultimul mm inca uscat

Cascada Iguazu - partea argentiniana

Cam cu o saptamana inainte sa plecam in vacanta, Cipri a inceput sa verifice cum este vremea in Buenos Aires si Puerto Iguazu. Iar vestile nu erau deloc imbucuratoare. 

In Puerto Iguazu ploua cu galeata si nu se anunta deloc o schimbare de optica.

Solutia problemei a fost sa adopt tactica strutului. Daca ignoram problema e ca si cum nu ar fi. Nu? Ei lasa ca va fi bine. Trebuie sa fie bine.

Si solutia a functionat pana am ajuns la hotel in Puerto Iguazu si am dat nas in nas cu o ploaie torentiala de nu puteai iesi nici pana la restaurant. 

Am intrebat la receptie care sunt sansele sa nu avem parte de vremea aia si a doua zi si ne-au zis ca mai rar au vazut o vara atat de ploioasa. Ploua de cateva saptamani si nu datea semne sa se schimbe ceva.

No pana aici ti-a fost strutule. Noroc ca ai geaca de ploaie buna. 

Dar poate ca avem noroc. Poate ca maine nu ploua. 

Hai ca pana maine tot mai pot fi strut.

Pe cat ma incapatanam eu sa imi inchipui ca va fi bine pe atat se incapatana vremea sa imi demonstreze contrariul. Asa ca toata noaptea a plouat torential. 

Nu am dormit aproape deloc si chiar mi-am varsat amarul la Cipri de cateva ori. Care evident ca nu m-a auzit ca facea ce face orice om normal: dormea. La mine insa nu a functionat deloc. Si am bombanit o gramada. Se anunta o minunatie de excursie. Ce ar putea fi mai minunat decat sa iti petreci zilele in ploaie torentiala.

A doua zi cat am mancat micul dejun am tot stat si invartit problema pe toate partile: stam pe partea argentiniana desi ploua sau mergem pe cea braziliana? Partea argentiniana are mai multe trasee de mers pe jos deci ar fi de preferat sa fie vreme buna. Cea braziliana doar o poteca si aia destul de scurta.
Dar daca a doua zi va fi si mai rau? Vremea zicea ca cel putin pana dupa pranz sansele de ploaie sunt destul de reduse. Deci ce facem?

Si am tot amanat decizia pana am ajuns la statia de autobuz la 07.40. Ploaie se oprise nitel asa ca am sarit in autobuzul de Argentina. Fie ce o fi.

Initial planul era sa nu luam trenul ci sa mergem pe jos de la intrare pe un traseu  numit Green Path - Sendero Verde pana la statia de tren Estación Cataratas de unde incepe si Upper Circuit - Circuito Superior si Lower Circuit - Circuito Inferior. Ambele de facut pe jos. Tot de aici se poate lua si trenul catre Devil's Throat - Garganta del Diablo. Ne-am gandit ca daca mergem pe jos imediat ce se deschide parcul la 08.00 in loc sa asteptam trenul care pleca abia la 08.30 atunci putem ajunge pe circuitul superior inaintea turistilor care vin cu trenul. Deci ar fi fost mai liber.

Ce am uitat insa sa luam in considerare este faptul ca noi am mers acolo la prima ora fix in ziua de 1 Ianuarie. Adica atunci cand turistul normal doarme dupa petrecerea de revelion.

Asa ca atunci cand am ajuns in statia de tren de la intrarea in parc, nu era absolut nimeni in jur. Nici urma de turist.

Si in loc sa o luam la picior spre circuitul superior am luat primul tren catre Devil's Throat. 

De la a doua statie s-au mai urcat cativa turisti insa nu era absolut nimic in comun cu aglomeratia ingrozitoare vazuta prin diverse fotografii. Eram vreo 20 de turisti toti atunci cand am ajuns pe platforma  de la Devil's Throat. Mai liber de atat nu are cum sa fie decat poate daca inchiriezi tot parcul pentru tine (nu ca asta ar fi posibil pentru muritorul de rand). Si in plus - nu mai ploua. Yupyyyy.

Daca ar fi sa aleg un singur loc unde sa mergi ca sa vezi o particica de cascada atunci in mod sigur as alege Devil's Throat. Sunt alte locuri de unde privelistea poate ca este mai pitoreasca pentru ca vezi zeci si zeci de cascade mai mici una langa alta, insa nimic nu se compara cu puterea apei pe care o simti atunci cand esti la Devil's Throat. Mai ales daca mergi atunci cand debitul apei este foarte sus. Absolut uimitor. si cu greu ne-am desprins de langa balustrada si am plecat sa vedem si ce altceva ne mai ofera parcul.

Am luat trenul inapoi pana la statia Estación Cataratas si de acolo am luat-o la picior pe Circuitul superior. La inceputul traseului nu vezi mare lucru insa in departare se aude duduitul apei si dupa Devil's Throat stii ce te asteapta. Sau crezi ca stii. Pentru ca surpriza nu mai vine de la debit si putere de data asta ci de la dimensiune. Te uiti la peretele ala intreg plin cu cascade mai mari sau mai mici si intelegi de ce Iguazu este atat de celebra. Nu ar putea fi altfel.

De acolo ne-am intors iar la statia de tren si am pornit catre Circuitul inferior. Vroiam sa luam o plimbare cu barca si sa ajungem pana sub cascade. Insa am descoperit ca din cauza nivelului ridicat al apei doar plimbarea scurta cu barca nu era posibila ci trebuia sa iei si un pachet care includea barca si o plimbare prin jungla cu o masina de teren. Nu ma tenta deloc sa platesc 650 peso pt Gran Aventura in loc de 350 peso pentru plimbarea cu barca pentru o plimbare de 6 km pe o poteca pe undeva prin padure. Dar cum oricum nu aveau locuri pentru ziua aia alegerea a fost foarte simpla pentru ca de fapt nu era o alegere: am renuntat la barca si am pornit pe jos pe Circuitul inferior.

Circuitul inferior nu m-a mpresionat deloc si in cazul in care timpul este limintat se poate renunta usor la el. Insa daca nivelul apei este scazut atunci o plimbare pe aici este aproape obligatorie pentru ca este accesul catre pontonul de unde pleaca barca pentru ajuns sub cascade (in cazul in care va tenteaza) dar si ferry-ul catre San Martin Island. Insula care iar ne-a fost inaccesibila pentru ca nivelul apei era prea ridicat.

La plecare am vrut sa mergem un pic pe o poteca numita Sendero del Macuco - Macuco Trail care are 7 km lungim (one way) si care te duce o leaca prin padure sa vezi si altceva decat cascade. Insa nu am putut face nici macar doi pasi pe ea pentru ca era noroiul pana la genunchi. Ne-am dat batuti si ne-am indreptat catre autobuz, bucurosi ca pana la urma nu a plouat deloc astazi. Nici nu a fost soare si frumos dar asta prea putin conteaza. Important este ca am putut vedea tot ce am vrut sa vedem fara sa ne transformam in niste muraturi.

Recunosc ca nu ma asteptam sa fiu cine stie ce impresionata de Iguazu. Am vazut multe lucruri frumoase in ultimii ani si devine din ce in ce mai greu sa fiu scoasa din papuci de uimire. Asa ca am pornit la drum destul de sceptica. Nu puteam fi insa mai departe de realitate. Iguazu este clar pe lista mea cu recomandari pentru "locuri de vazut intr-o viata". Trebuie sa o vedeti sa intelegeti de ce.

Hai cu trenul ca noi suntem gata

Dar numai noi ca in rest e pustiu

Nu ca ne-am plange ca e pustiu

Incet incet ne facem drum prin padure

La inceput nu se anunta nimic iesit din comun

Doar o mare intindere de apa

Dar acolo in departare ni se pregateste ceva

Et voila....

Devil's Throat

Dar sa vedem cate ceva si de pe Circuitul Superior

Mai sunt multe?

Dupa primele doua trasee, circuitul inferior pare fix ce ii spune numele

Cascada Iguazu - Detalii organizatorice

Inainte de povestile cu poze, o sa scriu cateva detalii organizatorice pentru vizitarea cascadei Iguazu. Ca mentiunea ca "disclaimer"-ul este ca e vorba totusi despre o activitate in Argentina unde preturile variaza de la o zi la alta din cauza inflatiei deci nu le luati ca batute in cuie. Tot asa cum nu luati ca batute in cuie informatiile despre transport. Este doar un punct de plecare in procesul de organizare. Atat.

Cate zile?

Sunt persoane care organizeaza intreaga vizita a cascadei intr-o singura zi: zboara dimineata tare din Buenos Aires, iau taxiul de la aeroport direct catre partea argentiniana a cascadei (aeroportul e foarte aproape de intrarea in parcul national), viziteaza numai partea argentiniana apoi iau taxiul iar catre aeroport si pleaca cu ultimul avion catre Buenos Aires. 

Am facut o simulare pentru 1 August 2016 ca sa vedeti cam care sunt orele de zbor (Exista si un avion de la Iguazu catre Buenos Aires cu o ora mai devreme):

Este cat se poate de realizabil. 

Este adevarat ca este foarte obositor si riscant (in cazul in care sunt probleme cu zborul) dar asta va fi de departe cea mai ieftina (si ca timp si ca bani) solutie pentru vizitarea cascadei.
Daca vrei sa vizitezi si partea braziliana atunci trebuie sa acorzi cel putin 2 zile excursiei. In prima zi iei primul din Buenos Aires catre cascade, apoi taxiul direct catre cascade, iti lasi bagajul la intrarea in parc (exista un serviciu de "luggage storage"), vizitezi partea argentiniana, iei taxiul catre hotelul unde te-ai decis sa stai iar a doua zi mergi catre partea braziniana si seara pleci cu ultimul zbor catre Buenos Aires.

In cazul in care nu vrei sa ai prea multa bataie de cap atunci iti iei ceva marja de eroare si stai patru nopti la hotel in Iguazu. Asta este cea am facut noi: am ajuns pe pe 31 decembrie seara, pe 1 ianuarie am vizitat partea argentiniana, pe 2 ianuarie partea braziliana si pe 3 ianuarie am plecat cu avionul de la 8 dimineata inapoi catre Buenos Aires. 

Sfatul meu este sa mergeti cel putin pe ideea de 2 zile. Pentru ca ambele parti merita din plin sa fie vizitate. Apoi daca sunteti calatori cu mai putina experienta atunci v-as sfatui in mod clar sa va luati o marja serioasa la timp. Noi nu am avut deloc probleme cu transportul insa din ce am discutat cu persoane care calatoresc in Argentina foarte des, se pare ca noi nu suntem normalitatea ci exceptia.

Transportul catre cascade

Scriam zilele trecute ca cel mai mare cost pentru vizitarea cascadei este transportul. Indiferent daca mergi cu autobuzul sau daca mergi cu avionul, costul va fi unul cat se poate de serios. Si surprinzator nu sunt diferente foarte mari de pret daca biletul la avion este luat din timp. Pretul la autobuz este in jur de 200 de dolari dus-intors. La avion gasesti cu 220-250 de euro dus-intors daca te pregatesti din timp. Diferenta cea mare este ca drumul dureaza 20-24 de ore cu autobuzul sau 1.45 h cu avionul. Inutil sa spun care este varianta de preferat. 

Sunt doua aeroporturi in imediata vecinatate a cascadelor (Foz do Iguaçu Airport (IGU) pe partea braziliana si Cataratas del Iguazú (IGR) pe partea argentiniana) si din Buenos Aires catre IGU sunt destul de multe zboruri zilnice atat cu LAN cat si cu Aerolíneas Argentinas. Ai de unde alege.

Hotelul   

Pentru hotel exista doua posibilitati. Ori iti iei un hotel in Puerto Iguazu (localitatea cea mai apropiata de cascada in partea argentiniana) ori te concentrezi pe multiplele lantulri hoteliere ce si-au deschis ditamai hotelurile de sute de camere in jurul parcului national sau chiar in parc daca ai destul buget.

Noi am decis ca nu vrem sa depindem de taxi pentru orice miscare asa ca am inchiriat o camera la un hotel in Puerto Iguazu la doi pasi de statia de unde luai autobuzul catre cascade atat partea argentiniana cat si partea braziliana. 

Evident ca mega-resorturile aparute la marginea localitatii iti ofera mai mult confort, mai multa liniste, mai putina bataie de cap dar si mai putina independenta. 

Noi am ales independenta.

Indiferent ce ati alege trebuie insa sa fiti pregatiti sa platiti mult pentru niste conditii care in nici un caz nu se reflecta in pret. Am mai spus ca Argentina este tara cu cel mai prost raport pret-calitate pe care am vizitat-o. Iar Puerto Iguazu pare a fi undeva in varful ei.

Transportul local 

De la autogara din Puerto Iguazu exista autobuze (au pancarda cu Parque Nacional/CATARATAS) care te duc pana la intrarea in parc - partea argentiniana. Pretul este de 50 peso si drumul dureaza in jur de 20 de minute daca imi aduc bine aminte. Pimul autobuz pleaca la 07.20 si apoi din 20 in 20 de minute.

De la aceeasi autogara iei si autobuzul catre partea braziliana (Cataratas Brazil). Pretul este 65 peso si drumul dureaza in jur de o ora. Primul autobuz este la 08.00 si apoi din ora in ora. 

Evident ca poti oricand sa folosesti taxiul in loc de autobuz insa ce nu as recomanda in nici un caz este taxiul catre partea braziliana. Pentru ca la vama autobuzul are linie separata si nu asteapta la coada. Pe cand taxiurile da. Si timpii de asteptare pot fi extrem de lungi. 

Intrarea in parcul national

Parcul argentinian este deschis in fiecare zi intre 08.00 si 18.00  iar pretul este 260 peso pentru o zi. Exista posibilitatea sa ai o reducere de 50% in cazul in care vrei sa vizitezi cascada a doua zi pentru asta trebuie insa sa ai o stampila. Deci intrebati la intrare de stampila ca nu se pune automat.

Primul tren de la intrarea in parc catre Upper Ciucuit (Circuito Superior) si Lower Circuit (Circuito Inferior pleaca la 08.30 si apoi din 30 de min in 30 de min. Mai mult trenul de la 08.30 ajunge fara sa schimbi pana la Devil's Throat - Garganta del Diablo. Ultimul tren catre Devil's Throat pleaca la  16.00 (primavara si vara) sau 15.00 (toamna si iarna).

Parcul brazilian este deschis in fiecare zi intre 09.00 si 17.00 iar pretul este BRZ 58 plus 3.2 autobuzul din interiorul parcului. Autobuzele pleaca continuu de la intrarea din parc si au trei statii: la Safari Boat Trip apoi la inceputul potecii si ultima la magazinele de suveniruri si restaurante de la sfarsitul potecii.

Ce m-a enervat cel mai mult pe vremea cand planuiam vizita a fost ca nu exista (sau nu am gasit eu) nici un site oficial de unde sa iti iei informatiile. De ce ar exista, nu? Cand am ajuns acolo am descoperit ca majoritatea informatiilor pe care le aveam erau incomplete, gresite sau demult nefolosite. Inca un motiv in plus sa aveti ceva flexibilitate in program. Daca ai buget nelimitat orice este posibil. Daca nu atunci mai bine "pole-pole".

Cele mai utile resurse pentru mine au fost:

http://www.iguassufallstour.com/main.php?run=tips.html
http://globetrottergirls.com/2013/08/things-nobody-tells-you-about-iguazu-falls/

Cascada Iguazu - Da sau ba?

Vacanta din iarna a fost o vacanta construita exclusiv in jurul Antarcticii. Ea a fost starul si doar pentru ca vasul de croaziera pleca din Ushuaia si pentrru ca trebuia sa luam avionul spre Ushuaia din Buenos Aires au facut sa punem piciorul inca o data prin America de Sud. 

Nu aveam insa absolut nimic in plan pentru Argentina si cele cinci zile de dinainte de croaziera cu care ne-am ales pe teren argentinian au venit doar datorita biletelor de avion semnificativ mai ieftine chiar in jur de Anul Nou.

Dar zilele erau acolo si am inceput sa ne uitam ce putem face de pe 31 decembrie 2015 cand ateriam in Buenos Aires si pana pe 4 ianuarie 2016 cand trebuia sa ne prezentam la intalnirea cu organizatorii croazierei.

Prima idee a venit cat ai clipi: Iguazu. Locatie sus sus sus in "Bucket list"-ul meu si la care visam serios de ani de zile. Cum ar putea sa nu te tenteze macar un pic un loc ca Iguazu? Deci plar asta era varf de lista pentru mine.

Dar pe cat de repede a venit ideea pentru umplerea zilelor, pe atat de greu am ajuns sa luam decizia sa mergem.

Motivul? Pai motivul era costul unei astfel de excursii.

Ca Argentina nu este o locatie ieftina nu era nicidecum o surpriza. Dar ca patru zile ca sa ajungi la Iguazu costa mai mult decat dau altii pe o vacanta intreaga apai la asta nu prea ne asteptam.

Prima data cand am dat nas in nas cu pretul piperat a fost cand m-am uitat pe lista cu excursii suplimentare oferita de Hurtigruten (firma cu care mergeam in Antarctica). Aveau excursii de patru zile la Iguazu atat inainte cat si dupa croaziera si programul era cat se poate de simplu: o zi pentru drumul Buenos Aires-Iguazu, o zi pentru vizitat partea argentiniana, una pentru partea braziliana si a patra zi pentru intors in Buenos Aires. Pretul - 1200 de euro de persoana pentru transport, cazare, biletele la cascada si transferul hotel-cascada. Mancarea nu era inclusa. 

I-am injurat nitel in gand ca vor sa ia pielea de pe turisti si m-am uitat de curiozitate la alte agentii pentru fix acelasi pachet. Daca te multumeai si cu hoteluri de mai putine stele atunci puteai ajunge pe la 700-800 de euro de persoana. Dar asta insemna in continuare ca fara mancare si cheltuieli suplimentare ne-ar fi costat 1400-1600 de euro pe amandoi pentru practic doua zile de vizitat cascadele.

Am trecut deci mai departe si m-am uitat la ceea ce facem noi intotdeauna - calatorii pe cont propriu. Dar nici o problema ca si aici tot la aceeasi concluzie am ajuns. Scump...dar scump rau.

Si costul cel mai mare venea de la transport. Iguazu este undeva "in the middle of nowhere" si inca un pic mai departe. Daca vrei sa mergi cu autobuzul din Buenos Aires trebuie sa fii pregatit sa petreci 24 de ore de vis pe drum. Iar pretul pentru o distractie atat de minunata este undeva in jur de 200 de dolari dus-intors. Am ajuns de foarte mult timp la concluzia ca orice drum cu autobuzul mai lung de 6 ore este de neacceptat asa ca nici macar nu m-a interesat prea mult pretul. Durata a fost de ajuns sa ma faca sa fug cat ma tin picioarele. 

Am trecut deci la varianta - avion. Sunt doua aeroporturi in imediata vecinatate a cascadelor (Foz do Iguaçu Airport (IGU) pe partea braziliana si Cataratas del Iguazú (IGR) pe partea argentiniana) deci ceva trebuie sa gasesc. Si nici o problema ca zboruri sunt destule. Atat LAN cat si Aerolíneas Argentinas zboara de cateva ori pe zi intre Buenos Aires si cascade. Dar pentru doua ore de zbor preturile mi-au adus aminte de cum era acum zece ani prin Europa. Se preconiza un minunat 350-550 de dolari de persoana dus-intors. Depinde cat noroc ai si cat de devreme te uiti sa le cumperi. 

In cazul nostru si norocul si timpul ne-au fost propice asa ca dupa multe cautari si permutari de tot felul am gasit niste bilete cu 250 de euro de persoana dus intors. Nu-i rau dar oare e un cost justificat pentru 2 zile de plimbare? Mai ales ca nici preturile la hotel nu se anuntau prea prietenoase. Pentru un hotel cat de cat acceptabil trebuia sa fii pregatit sa dai in jur de 80-100 de euro pe noapte camera dubla. Pana si un hostel mediocru cu niste review-uri de o luai la fuga avea preturi de 50 de euro pe noapte camera dubla.

Poate ca daca vacanta ar fi fost despre Argentina si atat atunci nu as fi stat prea mult pe ganduri. Dar era impreuna cu Antarctica adica o vacanta care deja facuse sa bata vantul serios prin conturile de economii. M-am uitat, m-am gandit, m-am razgandit si intr-un final am zis ca Iguazu nu va fi de data asta. Impreuna cu hotel, mancare, bilete, transporturile locale etc etc etc nu aveam nici o sansa sa dam mai putin de 1300-1500 de euro pentru amandoi.

Asa ca incet incet am inceput sa ne uitam de alte variante. Ne-am gandit ori sa stam numai in Buenos Aires. Apoi ne-am tot uitat cum ar fi sa mergem pana in Montevideo. Dar de fiecare data ajungeam la concluzia ca doar cateva sute de euro in plus ne-ar da Iguazu. Ceea ce era in mintea nostra de mii de ori mai tentant decat cateva zile de stat in jungla urbana. 

Apoi Cipri a venit cu o intrebare care a schimbat totul: daca nu am merge acum la Iguazu si vrem sa il legam de altceva atunci in ce itinerariu ii gasim usor locul? Si aici m-a cam pus in dificultate pentru ca Iguazu chiar este la mama naibii si total rupt de orice altceva. Adica indiferent ca esti prin Argentina sau prin Brazilia, daca vrei sa vezi cascada atunci trebuie sa fii pregatit sa faci un drum foarte lung si scump doar pentru asta. Singurul mod in care ai plati mai putin ar fi sa nu te duci sa le vezi deloc iar asta nu prea era o solutie ideala. Deci am cumparat biletele, am platit hotelul si apoi pentru cateva luni am ignorat complet cifrele alea din lista de pe online banking. Metoda strutului functioneaza intotdeauna :) Si doar nu te duci in fiecare zi la Iguazu. 

In cazul in care va intrebati daca la sfarsit regretam decizia luata. Apai raspunsul este in mod sigur nu. Cascadele sunt absolut extraordinare. Neaparat de vazut intr-o viata de om. Dar asta nu schimba insa cu nimic faptul ca Argentina este tara cu cel mai prost raport pret-calitate in care am calatorit pana acum.