Victima e de vina!

Tara in care mi-a fost cel mai frica sa calatoresc ca femeie (chiar insotita fiind de sotul meu) a fost India.

Nivelul de hartuire sexuala de care am avut parte a fost unul pe care nu mi l-am imaginat oricat de mult as fi citit sau auzit povesti de la alte calatoare.

In New Delhi lucrurile au atins o limita atat de urata incat Cipri ajunsese  sa ii impinga pe strada pe unii si altii care se bagau intre noi ca sa se frece nitel de mine sau sa ma atinga sau sa ma pipaie.

Si stiti ce este trist?

Ca primul lucru pe care ma gandesc ca trebuie sa il clarific este asta:

“Am 36 de ani, nu sunt vreo frumusete si nu ma mai imbrac provocator de pe vremea adolescentei de mult apuse (nu ca atunci as fi fost vreo rebela).  In plus eu iau adaptarea la societatea pe care o vizitez extrem de serios asa ca de cele mai multe ori sunt cea mai imbracata femeie de pe strada. Pana si In Iran respectam hijab-ul mai abitir decat orice localnica (cu exceptia celor ce purtau chador).” 

Adica simt nevoia sa ma disculp. 

Sa explic ca nu e vina mea ca unii considerau ca e complet OK sa ma agreseze.

Cand in realitate stiti ce ii determina pe respectivii sa considere ca e normal si acceptabil sa se bage in spatele meu si sa se frece de mine?

Rasunsul corect este unul singur: caracterul lor.

Sau lipsa caracterului.

Atat si nimic mai mult.

Pseudo-justificari de genul: fusta prea scurta, ca ai zambit, ca ai parut deschisa la flirt, ca le-ai dat apa la moara, ca naiba mai stie ce, sunt niste prostii. Niste idiotenii. Niste aberatii. 

Hai sa aruncam vina la victima intr-o situatie in care oricum a pierdut in jocul “care e mai putenic”.

Hai sa lovim pe cineva care oricum e jos.

Daca ati citit vreodata vreo stire despre violurile si crimele din India o sa vedeti ca in societatea respectiva de foarte multe ori problema este prezentata ca fiind la victima nu la agresor.

Era o stire despre o tanara care a fost violata de 7 persoane si apoi ucisa pentru ca era singura tarziu in noapte intr-un autobuz. La viol a participat si soferul autobuzului si aproape toti barbatii din autobuz. 

Justificarea: Ce femeie serioasa calatoreste singura noaptea? A meritat-o.

Putem sa ne gandim ca e India. Ca societatea in care traim noi nu este asa. Ca noi suntem “superiori”.

Si e adevarat ca in societatea vestica suntem semnificativ mai in siguranta dar oare cat de “superiori” suntem in gandire?

Discutiile de zilele astea despre campania “metoo” mi-au adus aminte a mia oara cat de departe suntem de acea Utopie in care nu exista “victim-blaming”. 

Am citit la “doamne respectabile” din Romania comentarii cum ca actritele care au fost agresate de Harvey Weinstein au meritat-o pentru ca orice femeie serioasa daca se duce in camera de hotel a unuia stie ca e pentru sex. Doar nu te asteptai la altceva?

O alta “doamna respectabila” i-a raspuns unei persoane care povestea ca a fost violata cu cutitul de bucatarie la gat ca ea nu a ajuns decat in bucatariile tipilor de care era interesata.

Niste femei, care povesteau cum au fost agresate de un “domn” roman de la o firma de publicitate si chiar au pus poze cu conversatiile in care tipul le ameninta si le injura pentru ca nu i-au acceptat avansurile, erau numite “lepre” care vor sa profite de respectivul “domn”.

De cate ori nu ati auzit replicile de mai sus?

“Curva” care l-a sedus pe saracul barbat delicat si usor influentabil.

“Curva” care umbla prea despuiata pe strada.

“Curva” care mergea prin cluburi.

 Lasa ca o stiu eu pe “curva” aia. Si-a cautat-o cu lumanarea.

 

Si uite asa victima este cea care e pusa la zid.

Si apoi dam cu pietre si le judecam pe femeile care traiesc ani si ani terorizate de soti, sefi, tati etc. Care nu indraznesc sa spuna nimanui ce trebuie sa indure de frica sa nu fie tot ele condamnate. Pentru ca, ghici ce, sansele sa se intample asta sunt de aproape 100%.

Si da stiu cum e sa mergi la politie sa depui plangere si sa se faca misto de tine.

Sau ca politistul sa spuna ca ai facut tu ceva sa o meriti.

Sau varianta mai blanda a fost un politist cre a spus ca: “Ce o fi fost in mintea lui (adica a agresorului)? Mai te certi. Mai si dai o palma. Dar chiar sa rupi mana la femeie?” 

Ieri am tot citit “hahaieli” si “mistouri” despre femeia care si-o cauta si apoi se plange ca a fost agresata. Si pentru intreaga zi mi-au dardait mainile in timp ce munceam. Poate ca nu ar fi trebuit sa ma afecteze atat de mult. Dar cine ma cunoaste extrem de bine intelege probabil de ce m-a afectat atat.

E nedrept.

Atat de nedrept.

Si tocmai de asta campania “MeToo” inseamna atat de mult.

Pentru ca solutia nu ar trebui sa fie primar in faptul ca noi ca femei ar trebui sa facem tot ce ne sta in putinta ca sa nu dam sansa nimanui sa ne agreseze.

Ci solutia ar fi ca orice agresor sa fie imediat pus la punct. Sa fie el cel condamnat de societate. Nu invers.

Dar se pare ca din pacate asta e “Utopia”.

Iar ce mi se pare cel mai trist in toata siuatia asta, este ca sunt atat de multe femei care sar primele sa dea cu piatra.