Din primul
moment in care am vazut ca, la doi pasi de Antigua, poti urca pe un vulcan activ
am stiut ca este ceva ce nu are cum sa nu se gaseasca pe itinerariul nostru din
Guatemala.
Era hiking? Era.
Era ceva nou pentru noi? Era.
Era ceva
inedit? Era.
Pai si
atunci cum sa nu fie pe lista?
Singurul
lucru un pic mai greu de hotarat a fost pe care dintre vulcani vrem sa urcam.
In
Guatemala sunt 39 de vulcani in total si
chiar si numai in apropiere de Antigua si tot gasesti 4: Agua, Pacaya, Fuego si
Acatenango.
Agua este
cel mai aproape de oras si il vezi in toate pozele cu Antigua pazind cu
seriozitate orasul. Dar este cel pe care turistii urca cel mai putin pentru ca
are o reputatie destul de proasta. Au fost multe cazuri de talharii in
deceniile trecute si nu se mai urca decat cu politie iar mai apoi deloc. In ultimul timp este mult mai pasnic
totul dar reputatia tot acolo a ramas.
 |
| Vulcanul Agua vazut din centrul orasului Antigua |
Pacaya este
acum cel mai batut de picioarele turistilor. Este usor de ajuns si usor de
urcat asa ca in jumatate de zi ai bifat sa prajesti bezele pe varful unui vulcan.
Insa era prea usor si prea aglomerat asa nu ne-a tentat nici o clipita.
“Batalia”
s-a dat intre Acatenango (3976 metri) si Fuego (3763 metri).
Fuego este extrem
de activ si acum cativa ani chiar curgeau rauri de lava pe acolo (de aia se mai
si numeste “Angry Volcano”). Dar Acatenango era mai inalt.
Deci ce sa
fie? Ce sa fie?
Pai sa fie
amandoua.
Asa ca
planul era ca in prima zi urcam pana la locul de campare de pe Acatenango.
Punem cortul. Stam un pic. Apoi urcam pe Fuego si ne intoarcem la cort unde
petrecem noaptea. Ca a doua zi (sau mai bine zis inca pe timp de noapte) sa
facem varful Acatenango.
Urcarea
pana la locul de campare este destul de draguta. Nu este foarte grea si
e chiar placut sa vezi schimbarea vegetatiei de la padure tropical la pustietatea
cenusei de pe varf. Din loc in loc sunt refugii unde sa te odihnesti si sa
citesti despre zona de vegetatie in care te aflii (sunt 4 zone distincte). Mai o pauza, mai o gluma, mai un
asteptat sa vina si cel mai lent din grup si eram la campat cat ai clipi.
 |
| Hai la deal |
 |
| La inceput suntem printre terenuri agricole |
 |
| Apoi ajungem la padure |
 |
| Apoi devine tot mai golas |
 |
| Incendiile sunt destul de dese in zona |
 |
| Ceea ce contribuie si mai mult la ideea ca esti in pustietate |
Iar
momentul cand ajungi la locul de campare este ca din alta lume. Cred ca prima
clipa cand ne-am trezit nas in nas cu Fuego aruncand cenusa si bolovani in aer
este poate primul lucru care imi vine in minte cand ma gandesc la Guatemala.
Este absolut
impresionant.
 |
| Locul de campare |
 |
| Intr-o directie se vede Fuego |
 |
| In cealalta, Agua |
Ca sa
ajungi de la locul de campare (care este pe Acatenango) pe Fuego trebuie sa
cobori in valea dintre cei doi vulcani si apoi sa urci iar. Nu mai imi aduc
aminte exact diferentele de nivel dar doar pentru mers de la campare pe Fuego cred
ca sunt vreo 1000-1200 m de coborat si apoi vreo 1500 de urcat si apoi evident
acelasi drum in directive inversa ca sa ajungi iar la cort.
Pana la urma,tineti
minte ca nu este o zi chiar usoara.
 |
| Iar la deal |
 |
| Am dat de un prieten |
 |
| Fuego |
Dar pe cand
ne aflam in valea dintre cei doi vulcani, Fuego a inceput sa erupa. Nu scoate
lava ci arunca in aer cenusa si bolovani. Insa tunetul provocat de expulzarea
materialelor iti face inima sa stea un pic in loc. Mai ales cand este
amplificat de faptul ca sunetul este reflectat de cei doi vulcani care stau “fata
in fata” si ai interferenta constructiva. Iar noi ne-am nimerit fix
intre ei. Am uitat si de oboseala si de cat mai e de urcat si de tot. Fuego
si-a aratat coltii.
Iar noaptea este si mai si. Pentru ca in timpul zilei
eruptia se vede ca un nor de cenusa insa noaptea se vede rosu ca un foc. Asa ca
stai in cort si te uiti la Fuego cum “fumeaza”.
Mai rar asa
priveliste (din pacate nu avem si fotografii sa o dovedeasca).
Despre a
doua zi, cand am urcat pe varful Acatenango, va povestesc intr-un episode viitor.
Cea mai lunga ora de hiking din viata mea, merita clar un episod separat.
Obs: Nu am mers
pe cont propriu si nici nu v-as recomanda asa ceva. Am ales OX-Expeditions
pentru asta dar cred ca sunt zeci de companii care ofera acelasi lucru. Unele
mult mai ieftine decat ce am platit noi. Altele poate mai scumpe. De recomandat
nu stiu exact cat i-as recomanda si altora. Nu am ce sa le reprosez. Totul a
decurs foarte bine si ne-am simtit bine cu ghidul nostru. Insa raportul
calitate-pret este foarte prost. Am vazut alte grupuri cu echipament mult mai
bun si chiar mai bine organizati pentru preturi si la jumatate din cat am platit noi. Insa la fel de bine am auzit si oameni care au murit de frig si nu au avut de mancare sau au avut un ghid de tot rasul. Deci…nu stiu exact ce sa va spun…
No comments:
Post a Comment